Page 10 - 1925-19

Pag 266 C O S I N Z E A N A 15—X. 1925

liniştiţi repetarea aceluiaşi sgomot.
Iată una din în­ Intr’adevăr, reîncepem mai întărit,
chisorile Ame- şi par’că apropiindu-se, — apoi
ricei, pline în pentru a treia oară foarte, foarte
ultimul timp de puternic, — în sfârşit şi a patra
enrgranţi euro­ oară, dar cu o tărie fără ’ndoială
peni car iau vrut în descreştere.
să se strecoare După această aparentă potolire a
în Statele-Unite. furtunei, toată adunarea îşi recăpătă
Pentru călcarea imediat lijiştea, iar însufleţirea şi
legii care inter­ snoavele reîncepură cu mai mult
zice imigrarea haz îndrăznii să întreb atunci care
dincolo de o li­ era caiza acestei turburări.
mită hotărâtă, — Un fleac, răspunse domnul
au fost prinşi şi Maillard. In privinţa asta suntem
pedepsiţi. Iată desgustaţi şi ne neliniştim foarte
„raiul“ Americei, puţin, in răslimpuri regulate, ca
care în această într’o ’nţelegere, nebunii încep să
privinţă nu e urle iţâţându se unul pe altul, aşa
atât de ospita­ cum câte-odată noaptea, se ’ntâmplă
;
lieră caş mult cu o haită de câini. Câteodată vine
hulita noastră vremea că acest concert de urlete
tară,în care fără să fie urmat în acelaş timp şi de-o
frica nici unei sforţare a tuturor pentru a scăpa
pedepse inundă de îmhisoare, şi ’n cazul ăsta e
mereu o m i d a firesc să dea loc unor oarecare
netrebnică. Când temeri.
vom face şi noi — Şi câţi deţinuţi aveţi acum?
ca Americanii ? — Pentru moment, n’avem cu
toţii mai mult de zece.
— Femei mâi ales, îmi închipui.
După cum ştiţi, doamna Joyeuse decată în părerea Eugeniei Salsa- — O, nu. Toţi bărbaţi şi încă
era o persoană mai cu judecată fette, o damă tânără foarte fru­ nişte zdrahoni îndrăzneţi, pot să te
Avea şi ea la rându-i o toană, dar moasă, cu un aer tare mâhnit şi încredinţez.
o toană însufleţită de bunul simţ, simplu, care socotea că felul obiş­ - — Ce-i drept,. auream sjuiuân*
şi care făcea plăcere tuturor ace­ nuit de a se îmbrăca oamenii era du-se adese, că majoritatea nebu­
lora ce-aveau cinstea să o cunoască. indecent, şi care totdeauna voia să nilor făceau parte din sexul slab.
Aflase, după o thibzuită gândire, se ’mbrace în afara hainelor în loc — In general, da; dar nu tot­
că întâmplător fusese schimbată în- de a se vârî înăuntru. deauna. Aveam aici, pe timpuri,
tr'un cocoşel; insă în calitate de La urma urmelor asta e-un lucru cam vr’o douăzeci şi şapte de bol­
cocoş, se purta normal. Bătea din foarte uşor de făcut. N’aveţi decât navi, şi din numărul acesta, nu erau
aripi* aşa, aşa, cu o putere uriaşă, să faceţi astfel . . şi-apoi aşa . . mai puţin de optsprezece femei. De
şi cât despre cântecul său, era fer­ şi în sfârşit . . . câtva timp însă, după cum vezi,
mecător ! Cu . . . u . . . u . . . — Doamne ! Domnişoară Salsa- lucrurile s’au schimbat mult.
curi . . . gu . . . ga . . . gu ! fettel ţipară deodată o duzină de — Da . . s’au schimbat mult,
Cu . . . u . . . u . . . u . . . voci, — ce faci ? Opreşte! — e după cum vezi, — întrerupse dom­
curi . . . gu . . . gu . . . u . . destul. Vedem bine cum se face nul ce isbise fluerul piciorului dom­
u . . . u . . .1 asta 1 — Destul 1 destul! nişoarei Laplace.
— Doamnă Joyeuse, te rog să Şi câţiva inşi se şi sculară de — Da . . mult s’au schimbat,
încetezi, — o întrerupse mânios pe scaunele lor pentru a împiedeca după cum vezi, — Iărmui în cor
gazda. Dacă nu vrei să te porţi cu­ pe domnişoara Salsafette de-a se toată adunarea.
viincios după cum o damă trebuie pune pe picior de egalitate cu Ve­ — Ţineţi-vă limbile, auziţi I —
să se poarte, poţi părăsi imediat nera lui Medicis, când rezultatul ţipă gazda scos din sărite. Toată adu­
masa. După plac! Doamna (despre dcrit fu pe neaşteptate şi cu folos narea păstră după aceasta aproape un
care fusei foarte mirat auzind că adus din pricina unor ţipete asur­ minut, tăcere de moarte. Se găsi o
se numeşte doamna Joyeuse, după zitoare sau urlete, provenind dintr'o damă care s’asculte întocmai pe
descrierea doamnei Joyeuse pe care oarecare parte din corpul principal domnul Maillard, adică, scoţândn-şi
însăşi o făcu) se ’nroşi până ’n al castelului. Nervii îmi fură, pentru limba, o limbă peste măsură de
vârful urechilor, şi păru adânc umi­ a mărturisi, foarte atinşi de aceste luugă, o apucă cu amândouă mâi-
lită de dojană Plecă capul şi nu urlete, cât despre ceilalţi oaspeţi nele, şi o ţinu cu multă resemnare
răspunse nici un cuvânt. Dar o altă îmi făcură milă. Niciodată în viaţa astfel, până la sfârşitul ospăţului.
doamnă mai tânără reluă subiectul mea n'am văzut o adunare de oa­ — Şi-acea doamnă, —şoptii aple-
convorbirei în toi. Era tânăra din meni în toate minţile aşa de cu cându mă către domnul Maillard,
vorbitor. totul înspăimântaţi. Păliră cu toţii — acea nepreţuită doamnă care
— Ah, strigă ea. Doamna Jo­ ca tot atâtea cadavre. Se sgârciră vorbea odineauri şi care ne-a făcut
yeuse era o caraghioasă. Fusese în scaune tremurând şi bladogorind cunoscut cucurigul ei, este cred,
însă, într’un cuvânt, mai multă ju- de groază, părând că aşteaptă ne­ paşnică, cu totul paşnică, hai?