Page 11 - 1925-19

Pag. 267 ------ C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - 15—X. 1925

— Paşnică, strigă el cu o mirare zit pronunţându-se numele acestor şi cu adevărat, foarte mare. Dacă
neprefăcută; c u m ; ce vrei să spui? domni. are un plan în gând el ştie să-l
— Nu-i decât uşor atinsă? zisei — Doamne sfinte, strigă gazda, ascundă cu o minunată făţărnicie,
atingându-mi fruntea. — Bănuesc trăgând deodată înapoi scaunul şi şi iscusinţa cu care nebunul imită
că nu e grav bolnavă, hai? ridicând mâinele spre cer. Probabil starea de sănătate, oferă ca studiu
— Doamne 1 Ce-ţi trece prin că te-am înţeles greşit. N'ai vrut să filozofului, una din cele mai rare
minte? Această doamnă, vechea şi spui, nu-i aşa, că niciodată n'ai probleme psihice. Când unf nebun
deosebita mea prietenă, doamna auzit vorbindu-se de învăţatul doctor pare cu totul cu judecată e timpul
Joyeuse, are mintea tot atât de să­ Goudron, şi de renumitul Plume? potrivit, crede-mă, de a-1 băga în
nătoasă ca şi a mea. Fără 'ndoială, — Sunt nevoit să-mi mărturisesc camaşa de forţă.
are micile ei ciudăţenii; dar ştii că, neştiinţa, dar adevărul trebue să fie — Dar pericolul, scumpului meu
toate femeile bătrâne, toate femeile cinstit înaintea oricărui lucru. domn, pericolul de care vorbiai?
foarte bătrâne sunt mai mult sau Totuşi mă simt cum nu se poate După propria experienţă, de când
mai puţin bizare. de ruşinat, de a nu cunoaşte lucră­ această casă e sub supravegherea
— Negreşit, — zisei, — negreşit! rile acestor doi oameni, fără nici-c-
Dar celelalte doamne şi domni..? ’ndoială extraordinari. Am să caut dumnitale, ai avut cândva vr’o do­
vadă materială, întemeiată pe fapte,
— Toţi sunt prietenii şi gardienii scrierele lor şi Ie voi citi cu o si­ de a socoti libertatea ca periculoasă
mei, — întrerupse domnul Maillard litoare grije. lntr'un caz de nebunie?
îndreptându-se cu trufie, cei mai Domnule Maillard, trebue să re­
buni prieteni şi ajutoare. cunosc, m’ai făcut într’adevăr să — Aici? Din propria-miexerienţâ?
— Ce fel, ei toţi? — zisei, — roşesc de mine însu-mi. De sigur, nu pot să răspund decât: da I
şi femeile deasemeni fără deosebire? Şi era curatul adevăr. De pildă nud tocmai de mult de
— Negreşit, răspunse. Nu putem — Să nu mai vorbim de asta tână­ când o împrejurare unică’n felul ei
face nimic fără femei. Sunt cei mai rul şi dragul meu prieten, zise el cu s’a ivit ch ar în această casă. Sis­
buni infirmieri din lume, pentru ne­ bunătate sirângându- mi mâna. temul blândeţei, îl ştii, era atunci
buni. Au un fel al lor, ştii? O.hii Să luăm cu dragă inimă împreu­ în întrebuirţare, şi bolnavii erau
lor produc rezultate minunate: ceva nă un pahar din acest Sauterne*). liberi.
ca farmecul şarpelui, ştii? Băurăm. Ei se purtau minunat de bine,
— Desigur, — zisei, — desigurl Adunarea urmă pilda noastră fără într’atât că orice persoană cu jude­
Ele se poartă ’ntr’un chip puţin cam a se mai opri din băut cată ar fi putut scoate dintr’o atât
ciudat, nu-i aşa? Au un ce original, Flecăreau, glumeau, râdeau, spu­ de frumoasă cuminţenie, proba că
hai? nu găseşti? neau mii de prostii. se plănuia printre aceşti năzdrăveni,
— Ciudaţi Originali... Cuml Se­ Vioarele scârţiau, toboşarul îndesa un oarecare plan drăcesc. Şi ’ntra-
rios! al părerea asta? La drept bătăile, tromboanele răgeau ca şi devăr într’o bună dimineaţă, gardienii
vorbind, în partea de miază-zi nu taurii din Chalaris, şi toată prive­ se treziră legaţi fedeleş şi aruncaţi
suntem femei prefăcute. Facem des­ liştea asta înverşunându-se din ce în celule, de chiar însăşi nebunii
tul de bucuros tot ce ne place; ne în ce mai mult, pe măsură ce vi­ care însuşiseră însărcinările gardie­
bucurăm de viaţă şi de toate obi­ nurile îşi măreau stăpânirea, deve­ nilor.
ceiurile ei, pricepi... nea la urma urmelor un fel de Pan- — Zău, ce spui ? Niciodată, în
— Foarte bine, — zisei, — foarte demonium in petto. viaţa mea, n’am auzit aşa ceva.
bine. In acest timp domnul Maillard — Şi totuşi aşa e. Asta sa ’ntâm-
— Şi-apoi acest clos-vougeot e şi eu, cu câteva sticle de Sauterne plat mulţumită unui năuc, unui ne­
niţel cam ameţitor, înţelegi? — te şi de Clos-vougeot lângă noi, ne
încălzeşte, nu-i aşa? continuam convorbirea ţipând cât bun ce-şi băgase nu ştiu cum în
cap, că născocise cel mai bun sistem
— Cu siguranţă, — răspunsei, — ne ţinea gura.
de cârmuire despre care s’ar fi auzit
cu siguranţă. In treacăt, domnule, O vorbă spusă pe diapazonul o- vr’odată, cârmuirea nebunilor bine’n-
nu te-am auzit spunând că era de- bişnuit n’avea mai mult noroc să ţeles. Dorea, îmi închipui, să facă
o severă asprime, sistemul primit fie auzită ca şi vocea unui peşte o probă a invenţiei sale, şi astfel
în locul renumitului sistem al blân- din fundul Niagarei. convinsese pe deplin pe ceilalţi
defei. — Domnule, îi ţipai în ureche,
— Nici de cum. Deţinerea este îmi vorbeai înainte de masă de pe­ bolnavi de a se uni cu el într’o
neaparat aspră, dar tratamentul, — ricolul ce se afla în vechiul sistem uneltire, pentru răsturnarea puterei
ocârmuitoare.
tratamentul medical vreau să spun, al bândeţei. Care e?
— e mult mai plăcut pentru bolnavi. — Da, răspunse el, era câteodată — Şi ’ntr’adevăr a răuşit?
— Şi noul sistem e-al dumitale? foarte mare pericol. — Perfeit Păzitorii şi păziţii
— Nu în totul. Oarecare părţi Nu poţi să-ţi dai seama de toanele avură numai să-şi schimbe locurile
ale sistemului trebuesc puse în sar­ nebunilor, şi după părerea mea precum respctive, cu această diferenţă im­
cina profesorului Goudron, despre şi după aceia a doctorului Goudron portantă totuşi, că nebunii fuseseră
care ai auzit neapărat vorbindu-se, şi aceea a profesorului Plume, nu-i liberi şi că păzitorii fură imediat
— şi sunt în planul meu schimbări niciodată cuminte să-i laşi să se izolaţi în celule şi trataţi, mi-e ru­
pe care sunt fericit a le mărturisi plimbe liberi şi fără gardian. Un şine să mărturisesc întrTn mod
ca aparţinând de drept celebrului nebun poate fi îmblânzit, cum se foarte cavaleresc.
Plume, pe care de nu mă ’nşel ai spune, pentru un timp, dar la sfârşit — Bănuesc însă, că o contra re­
avut onoarea de a-1 cunoaşte în de- e totdeauna capabil de turburări. voluţie a trebuit să se’ntâmple re­
aproape. Mai mult, viclenia lui e proverbială, pede. Ţăranii din împrejurimi, vizi­
— Sunt cât se poate de umilit, tatorii venind să vadă aşezământul,
răspunsei, că până acum n’am au­ *) Vin de Sauterne. ar fi dat fără ’qdoială alarma.