Page 13 - 1925-19
P. 13
15-IX. 1925 C O S I N Z E A N A Pag. 269
'VE.ATHULÍ A doua premieră a teatrului nostru
J * 1 A
naţional sper că va face serie fiind
ROÑICA în genul comediilor uşoare care, până
acum au prins în faţa publicului.
Această comedie uşoară ce nu te
t)RAMATÉCA sileşte la nici un fel de sforţare
psihică, nu oboseşte de loc.
> Cu părere de rău însă, nu pot
1 - ■ " - \ w spune lucruri bune despre piesă.
Factura veche, spiritele ieftine, situ
THEBAIDA tragedie în 5 acte de Dl V. EFTIMIU aţiile false şi forţate, persoanele fac
tice şi desnodământul nevorisimil,
MICĂ CIOCOLATIERĂ comedie în 4 acte de PAUL GAVAULT
fac din aceasta comedie o lucrare
tradusă de Dl S. ALEXANDRESCU atât de uşoară că nu poate cântări
AI şaptelea an de muncă încor fatum- ul e neîndurător. Polinikes e nimic în cumpăna artistică. Subiectul
dată dela Naţionalul din Cluj s’a deshumat şi stârvul lui ajunge prada atât de banal şi tratarea atât de sim
deschis cu Jhebaida dlui Eftimiu. câinilor. Antigona e îngropată de plistă nu pot suportă nici cea mai
Piesa care anul trecut a deslănţuit vie iar Hoemon se sinucide. Din bine voitoare critică. Şi explicaţia
un hazliu concert de laudă şi de trupurile în descompunere a celor ne că s’a pus în repertorul teatrului nu
hulă din partea cronicarilor drama îngropaţi pătrunde în cetate spectrul poate fi alta de cât că: direcţia,
tici, prin toate publicabile capitalei, ciumei, care va împlini porunca de — cu drept cuvânt, — ţinând seama
şi care la Bucureşti a bătut recor- stinului: prăbuşirea cetăţii blestemate. de gustul publicului, — a vrut să facă
dule reprezentaţiilor, credem că la Oedip, condus de mâna desti reţete frumoase pentru acoperirea
Cluj nu va putea trece peste focul nului, moare iertat de zei, sortit altor cheltueli.
a lor 6—7 reprezentaţii. Nu pentru la temelia unei veşnice civilizaţii, Interpretarea a fost bună. Trupa
că artiştii noştri nu i-ar împrumuta Creon omul răsvrătit îşi pregăteşte din Ciuj joacă în special comediile
sufletul lor şi nici pentrucă scena prăbuşirea tragică cu o necesitate cu îndestulă artă.
noastră deşi mult mai modestă ca organică prin însăşi faptele sale. Dna Jeana Popovici-Voină, cu ad
cea a capitalei, nu i ar putea da o interpretarea a fost de-o va mirabila sa intenţie teatrală, ne-a
montare destul de onorabilă, ci nu loare netăgăduită. Talentul secon dat pe fetiţa voluntară care, nurlie
mai din cauza publicului, altul la dat de o mărunţită analiză a Dlui şi degajat, spune tot ce-i vine pe
Bucureşti şi altul la noi. Dimitriu ne-a dat un Oedip la în limbă şi face tot ce-i trece prin cap
Jhebaida ca subiect e luată din ălţime, iar Dna Olimpia Bârsan pu aducând Ia desperare pe cei ne-
clasicii antici. Ceeace rămâne dlui nând în joc bogatele dsale mijloace deprinşi cu asemenea porniri.
Eftimiu e forma sonoră dar de artistice ne-a dat o Antigonă pu Dl Neamţu-Ottonel ne-a redat
multe ori înşelătoare a versurilor ternică şi de-o înaltă mărepe morală. destul de reuşit pe timidul, care
dsale, o intenţie bună de-a popu Cuvinte de laudă avem pentra vigu poate avea şi accente de îevoltă.
lariza motivele clasice şi într’o mă rosul talent al dlui Psatta, care cu Dar aceste erupţii de enervate le-a
sură concentrarea precipiţită a ele mijloace simple l-a realizat pe îmbrăcat în emotivitatea adecvată
mentelor dramatice din tragediile Creon precum şi pentru dl Al. situaţiei şi n‘a pierdut din vedere
Iui Sofocle. Am zis într’o măsură, Şerban al cărui talent înfrângând nlcio clipă contrastul ce trebuia
căci de multe ori, mânate într’un de astădată monotonia veşnicului păstrat.
retorism vertig nos dar sec, versurile plâns al dsale din stagiunea trecută,
largi îneacă sub tiradele lor, ade s’a arătat plin de făgăduieli în rolul Dl Ionescu-Ghibericon, cu un ad
văratul grăunte de jar al acţiunii furtunos âl lui Polinikes. O deo mirabil cap de pictor pretenţios, a
dramatice. Nefericitul erou a lui sebită remarcare merită dl I. Vanciu produs ca totdeauna valuri de râs.
Sofocle din „Regele Oedip* e în în „omul din mulţime“. Himena Poate că tipul meridional, — un
exil între stâncile din Colonos, su drei Miriam de-o reuşită melancolie. fel de Tartarin al picturei, — tre
ferind din greu apăsarea strivitoare Celelalte roluri dacă nu le credem buia să domine prin spirit subtil
a fatumului. Greşelile sale le-a făp slabe, au fost totuş pronunţat ane nu prin masivitatea expresiei.
tuit ca un simplu instrument în mâna mice. Vina poate e şi a piesei în care Dl Stănescu-Papa, pentru care
destinului neîndurat, fără să vrea, au locuri de a treia mână. Monta naturaleţa şi bonomia suntun apa-
şi fără să ştie. Ca răsplată — zeii rea cu toate mijloacele lipsite de naju al dsale a fost la înălţime în
îndurători îl iartă şi-i binecuvânta prea mare lux ale scenei noastre a rolul său.
cenuşa, de-asupra căreia se va ri fost la înălţime. Tot asemeni dl Mişu Ştefânescu.
dica trăind în veci, uriaşa civilizaţie Impresia generală însă a piesei, cu Dna Silvia Jipescu-Hodoş a evidenţiat
Ateniană. Dar asupra Thebei care toată sforţarea actoricească şi re- cu prisosinţa sentimentalismul fetei
l-a alungat, apasă înfricoşetorul gizorială, rămâne mijlocie. Momen sincere care iubeşte păna lasacrificiu.
blestem al pieirii. Fiii lui Oedip se tele tragice, desprinse din motivele Dl Voicu şi Dna Nunuţa Hodoş
luptă şi se ucid la picioarele tro clasice se îneacă în nisipul unor au făcut din două roluri mici, nişte
nului. Unchiul lor, Creon om care versuri pline de artificialism retoric cizelări de artă. Restul ansablului,
îndrăzneşte să se răzvrătească îm uneori cu scăpărări izolate de poe corect. Piesa bine tradusă de dl
potriva zeilor, nu lasă pe Antigona zie, dar în general mediocre. In Sica Alexandrescu, a fost bine pusă
să-l îngroape pe Polinikes, fratele tenţia onorabilă în sine, de*a popu în scenă şi regia dsale i-a dat
venit cu oşti duşmăneşti contra lariza tragedia clasică, nu poate să ritmul şi atmosfera necesară. De
Thebei. Antigona ajutată de însuşi eclipseze întru nimic neajunsurile corul actului patru de un gust ales.
fiul lui Creon îl îngroapă totuşi. Dar şi lipsurile evidente. 7eofil Bugnariu Vladimir Nlcoară