Page 3 - 1925-19

15—X. 1925 C 0 S 1 N Z E A N A Pag. 259

I N T R E P E S C A R I I B R E T O N I .
i
â

Oamenii simpli, cari trăiesc în­ de mare e ase­
cadraţi, în asprimea firei, din munca mănarea în pri­
propriilor lor puteri, departe de vinţa superstiţii­
diferitele teorii ştiinţifice a fenome­ lor populare. Re­
nelor naturale — sunt totdeauna ligiozitatea afun­
stăpâniţi şi apăsaţi oarecum, de dată în plin bi­
misterioasele forţe ale universului. gotism e carac­
Legătura nevăzută dintre el şi firea teristică atât la
care-l hrăneşte, îl îmbracă, îl în­ bretoni cât şi la
călzeşte şi îl apără, a făcut ca în o bună parte din
sufletul omului simplu să se nască ţăranii noştri. In
acel sentiment de adoraţie şi de privinţa aceasta
respect care în vremurile mai vechi reliogiositatea
îl îndemna la îndumnezeirea şi bretonilor a de-
adorarea vântului, apei, focului soa­ venitproverbiaiă.
relui etc. etc. Popoarele a căror Se spune că
nădejde de viaţă e sămănată sub marele Pasteur
brazda gliei şi în norii darnici în vrând să arete
apă ai cerului, au mai desvoitată cât de mult ţine
fiinţa sentimentului mistic, de ado­ la religie, a spus
rarea şi frica naturii. La noi se „Sunt credincios
sfinţesc ţarinile şi se fac pe vre­ ca o ţărancă bre­
muri de secetă procesiuni pentru tonă“. Superstiţia
ploaie, uneori în veri furtunoase şi credinţa în
chiar zile întregi nu se lucrează puterile vrăjito­
pentru înlăturarea grindinii de pe riilor şi-a farme­
hotarul unui sat. Şi aceste credinţe celor creşte ne-
trăiesc pretutindeni. In Franţa între stânjeită. „Baba
pescarii bretoni, viaţa cărora e le­ meşteră“ —vră­
gată de marea când liniştită şi jitoarea — „vin­
bună când furtunoasă şi răscolită decă netulburată
până în adâncuri, iar nădejdea că­ cu buruiene cu­
rora pluteşte pe vasele cu pânza lese în „ziua
întinsă şi cu năvoadele aruncate, crucii*şi cu fel
în Franţa atât de cultă, spiritul de fel de des­
acesta al primitivităţii naturale to­ cântece şi sem­
tuşi trăieşte încă o viaţă intensă. ne misterioase,
Cărturarului care ceteşte o carte cu tot felul de boale
scene din viaţa pescarilor bretoni, trupeşti şi sufle­ Vrăjitoare bretonă io miezul lucrului.
i se pare că trăieşte cu imaginaţia teşti. Fotografiile
între pescarii noştrii dunăreni sau din text arată o
între plugarii şesurilor noastre, atât astfel de vrăji- toare în mieiul ş! multă se vâ mai sCurgeîncă în matcă
lucrului, când cu trecerii până când superstiţiile popu­
o mână îşi cerce­ lare vor pierii ca florile fără hrană şi
tează „clientul“ fără lumină, Vreme multă se va
iarîn cealaltă ţine scurge încă şi totuşi uriaşul sufiet
lespedea cu „lea­ poporal va fi plin de credinţe
curi“. Portulţără- misterioase şi neînţelese, căci atâta
nesc din fotogra­ vreme cât viaţa unui popor e le­
fia a doua,în sim­ gată de o fire neînţeleasă în măre-
plitatea şi fru­ ţiile ei, de o fire nestăpânită în
museţea lui arată desfăşurarea puterilor ei, şi de o
linii asemănătoa­ fire care într'o singură clipă de
re cu cele din deslănţuire poate să nimicească
portul nostru ţă­ rostul alor mii şi mii de braţe mun­
rănesc. La gru­ citoare, atâta vreme omul simplu
mazul femeilor care trăieşte în ea va avea în faţă
atârnă nedespăr­ ei o veşnică teamă. Iar din teama
ţitul şir de „ro­ aceasta, ca dintr’un pământ bogat
zalii“ cu crucea creşte plină şi frumoasă holda
la capăt. Vreme verde şi veşnic proaspătă a cre­
multă s’a scurs dinţei şi a superstiţiei poporale.