Page 6 - 1925-19
P. 6
Pag. 262 C O S I N Z E A N A 15—X. 1925
Sistemul doctorului Goudron şi ai profesorului Plume
d e E d g a r A l l a n P o ô
Traduse de: MIHAIL SI RAJE şi CONST. ILIESCU
In toamna anului 18... hoinărind Priveliştea lui îmi furişa în suflet în voie prin casă şi grădină, în îm
prin ţinuturile cele mai de miază o adevărată groază, şi oprindu-mi brăcămintea obişnuită a oamenilor
zi ale Franţei, drumul mă duse la calul simţeam aproape o dorinţă în toată firea.
câteva mile depărtare de-o oarecare nestăpânită de-a o lua la fugă. Toate aseste amănunte fiindu-mi
casă de sănătate, un ospiciu parti Îmi fu ruşine de slăbiciunea mea proaspete în minte, căutam să cân
cular de nebuni, despre care auzi şi urmai drumul. Cum ne îndreptam tăresc cât mai mult vorbele înaintea
sem vorbindu-se mult la Paris de spre poarta principală, băgai de tinerei femei, căci nimic nu mă în
către prietenii mei, medici. seamă că ea era întredeschisă şi dreptăţea să o cred în toate minţile.
Şi cum niciodată nu vizitasem uu zării o figură de om ce privea chi Şi într’adevăr, era în ochii ei o
loc de felul ăsta, găsii nimerită o- orâş. strălucire neliniştită care mă făcea
cazia pentru a mă folosi de ea, şi După o clipă, omul înaintă, în aproape să cred că nu mă ’nşelam.
propusei tovarăşului de drum (un tâmpină pe tovarăşul meu zicân- Mărginii observaţiunile mele la
gentleman a cărui cunoştinţă o fă du-i pe nume, îi strânse călduros expuneri generale, sau la acelea
cusem din întâmplare, câteva zile mâna şi ’1 rugă să descalice pa care le gândeam că nu-s în stare
5
mai înainte), să ne abatem din cale Era ch ar domnul Miliard, un a- să supere o nebună sau chiar s’o
numai pentru un ceas şi să vizităm devărat gentleman de modă veche: aţăţe.
aşezământul. Dar el nu consimţi, figură mulţumită, ţinută nobilă, pur Ea răspunse la tot ceiace spu
spunând mai întâi că e prea grăbit, tare aleasă şi o oarecare înfăţişare neam, cu o desăvârşită judeeată, şi
adăugând apoi ce groază îi înspiră de seriositate, demnitate şi de au chiar, observaţiunile sale personale
totdeauna vederea unui nebun. toritate, care da o puternică impresie. erau hotărâte de cel mai puternic
Mă rugă în acelaşi timp să nu-mi Prietenul meu mă înfăţişă şi-i bun simţ.
sacrific dintr’un spirit de a plăcea, lămuri dorinţa-mi de a vizita aşe Dar un lung studiu asupra fisio-
dorinţele curiozităţei mele, spunân- zământul. logiei nebufiiei, mă învăţase să nu
du-mi că va călări mai departe cât Domnul Maillard făgăduindu-i că mâ’ncred în asemenea probe de
mai la pas, astfel să-l pot ajunge va avea faţă de mine toată bună sănătate sufletească, şi continuai tot
în aceiaşi zi, sau ziua următoare. voinţa posibilă, tovarăşul îşi luă timpul convorbirei să urmez aceiaşi
Pe când îşi luă rămas bun, îmi rămas bun delà noi, şl, de-atunci rezervă de care m'am folosit la
trecu prin gând că voiu încerca poate nu l-am mai văzut. După ce plecă, început.
oarecari greutăţi să pătrund în locul directorul mă întroduse într’un vor In acest, moment,,w .^ervitorJer-
cu pricina, şi-i mărturisii teama mea bitor peste măsură de îngrijit, îm cheş, în livrea, a d u s e o tavă
în această privinţă. podobit printre alte semne ce măr încărcată cu poame, vinuri şi alte
îmi răspunse că într’adevăr, de turiseau o pricepere fină, cu o mul băuturi răcoritoare din care mi-am
vreme ce nu cunoşteam personal pe ţime de cărţi, desenuri, vase cu flori luat bucuros partea.
domnul Maillard, directorul, către şi instrumente de muzică. Doamna, puţin după asta, părăsi
care nu posedam vr’o scrisoare de Un foc minunat ardea vesel în vorbitorul.
prezentare, ar fi putut să se ivească cămin. Când fu plecată, întoarsei ochii
oarecari greutăţi, pentrucă regula La pian, cântând o melodie de spre gazda mea întrebător.
mentele acestor case particulare de Bellini, sta o fată tânără şi frumoasă, — Nu, zise el, o nu... e o per
nebuni, erau mult mai aspre ca n- care la sosirea mea se opri din cân soană din familia mea... o nepoată,
cele ale ospicilor publice. tec şi mă primi cu o plăcută ama femee desăvârşită de altfel.
Cât despre dânsul, adăugă, făcuse bilitate. — Cer de mii de ori iertare pentru
cunoştinţa domnului Maillard acum Ea vorbea încet, şi avea în tot bănuială; răspunsei, dar chiar dta
câţiva ani şi că ar putea să-mi fie felul ei de-a fi ceva mâhnit. Mi se va trebui să mă desvinovăţeşti. Mi
de folos cel puţin, însoţindu-mă păru deasemenea că văd urmele nunata ocârmuire a casei dtale e
până la poartă; dar desgustul, re tristeţel pe ’ntreg chipul ei, a cărei bine cunoscută la Paris şi credeam
lativ la nebunie, îl oprea să între prea mare paliditate nu era cel puţin car fi cu putinţă după toate acestea...
în aşezământ după mine, fără o oarecare drăgă înţelegi...
li mulţumii, şi abătându-ne din lăşenie, — Da, da, să nu mai vorbim,
drumul mare, întrarăm pe un dru Era de altfel în mare doliu, şi sau mai curând eu ar trebui să-ţi
meag acoperit cu iarbă, care după deşteptă în inima-mi un simţământ mulţumesc pentru laudabila prudenţă
un mers de o jumătate de ceas a- amestecat cu respect, interes şi ad ce-ai arătat-o.
proape, se pierdea îutr’o pădure miraţie. Rar de tot găsim atâta prevedere
deasă ce acoperea poala unui munte. Auzisem spunându-se Ia Paris că la oamenii tineri, căci nu numai
Făcuserăm aproape două mile prin aşezământul domnului Maillard era odată am vâzut producându-se în
această pădure umedă şi întunecoasă organizat după ceiace se numeşte tâmplări de plâns din pricina uşurinţei
când în sfârşit, casa de sănătate în mod pupular sistemul blândeţel, vizitatorilor noştrii.
apăru. că se înlătura întrebuinţarea tuturor Pe vremea aplicărei primului meu *
Era un castel fantastic, foarte ru pedepselor; că foarte rar nebunii sistem, când bolnavii aveau îngă
inat, şi care, socotind după înfăţi erau băgaţi în închisoare; că se bu duinţa să se plimbe ori unde după
şarea de bătrâneţe şi dărăpănare, curau de-o mare libertate şi că ei plac, erau aruncaţi câteodată în
abia putea fi de locuit puteau, aproape mai toţi, să umble crize periculoase de către persoanele
