Page 13 - 1925-20
P. 13
30-X. 1925 C O S i N Z E A N A ....— *■■■■■■■ ■—■■■ Pag. 285
au muncit la începuturile literaturii
noastre dramatice, — lucrările că
rora ar fjrma repertoriul şcolar, —
reprezentaţiile acestea ar aduce fă
ră îndoială şi un bine simtit folos
didactic. Şcolarul pus faţă în faţă
cu încarnarea vie şi cu o artistică
interpretare a acelor ce învaţă din
manualul de literatură, s’ar apropia
CULTURALE icoane naive de sfinţi, cutii de pe de sufletul închis între slove, cu
niţe şi tocuri, sticle de cerneală şi mai multă înţelegere şi măcar cu
Vitrinele. — Trăim fără îndoială căţeluşi de hârtie etc., etc. aşezate un strop de iubire. S’ar echilibra
într’o vreme când preocupările de una lângă alta, sau una într’alta, fă poate, sau chiar s’ar contrabalansa
ordin material, se ridică mult de ră nici un criteriu de gust iată în astfel, respingătoarea răceală a căr
asupra celor spirituale. Factor spi majoritatea cazurilor ce înseamnă ţilor didactice, cari în loc să atragă,
ritual, cartea cea bună, e într’o ac o vitrină de lirbărie. Şi peste toate alungă încă pe cei ce le cercetea
centuată criză de desfacere. Aten ză. Şi când la serbările şcolare s’ar
acestea — semn de olimpică linişte
ţia celor mulţi, pe cari alte gânduri înjgheba în stil mai mic şi câte-o
— o perdea de praf, care par’că ar vrea
şi alte nevoi îi frământă, e greu să ascunză dinaintea trecătorului, reprezentaţie teatrală, şcolarii ar a-
s’o atragi astăzi şi spre împărăţia câte-un picioruş elegant, câte-o hai vea model viu în jocul artiştilor a-
senină a slovei tipărite — excep nă prea decoltată, sau câte-o mică devăraţi.
tând doar ziarele şi revistele pi scenă de picanterie, schiţate pe co După cât cetim, la „Teatrul po
cante. De-aceea casele de editură perte. Chiar vitrinele librăriilor noa pular“ din Bucureşti urmează o se
au început să dee mai multă aten stre mari, dacă sunt mai curate şi rie întreagă de reprezentaţii pentru
;
ţie păiţii tehn ce care bate întâi şi copii. Cum pe dl Bârsan îl ştim om
mai civilizate, sunt totuşi de-un ec
întâi la ochi. Totuşi desfacerea cărţii de inimă şi după cum şi cronicarul
lectism şi de-un gust primitiv, ne-
dacă nu chiar stagnează, e într’o ţării noaste socoate că „aceste rep
rid cându-se peste mediocritatea co
fază anemică. Lipseşte ceva, ce să modă. E cunoscut cazul unei libră rezentaţii nu ar aduce pagubă Tea
dee mişcare cărţii după ce iese de rii aşezate în plin centru de circu trului Naţional“, credem că acest
sub teascurile tiparului, lipseşte laţie, în care paiangenii îşi ţes pân gând bun va prinde rod. Ar fi o
motorul vital care să dee o largă netăgăduită faptă bună.
za netulburaţi şi colbul îţi râde de *
pulsaţie de circulaţie gândurilor în la distanţă peste sfinţii aşezaţi
chise cu grije între pagini, lipeşte Reîntoarcere. Vechea revistă
lângă „Femeea isterică", sau peste
librarul. Da ; oricâte proteste s’ar craioveană de sub conducerea dlui
iconiţa lui lsus, acoperită pe-un colţ
ridică, ceea ce ne lipseşte e libra N. Iorga, „Ramuri*, readuce în are
de-o cartă poştală pentru bucătă
rul. Rotunjorul burghez, tânărul rese. Lucrul cu tot fondul dureros, na literaturii un nume vechiu, pe
elegant, sau domnişoara cochetă de îşi are şi laturea ridicolă, peste ca care-1 socoteam piereut în patima
după tejghea nu sunt librari deşi re nu poţi trece fără o schiţare de gazetăriei de culoare. Traducătorul
sunt etichetaţi cu acest nume. Când minunatelor cărţi „Logodnicii“ şi
zâmbet Ş’apoi ne mai plângem că
nu sunt gheşeftari sunt în cel mai „Misterul poetului, criticul pătrun
ne rămân cărţile în rafturi şi în...
bun caz, nişte oameni onorabili, dar zător D. lomescu, s mţind poate că
vitrine. Cauza e simplă. Şi vor ră
lipsiţi de sufletul şi îrţelegerea ce numai aici îi este locul, îşi reia fi
mânea atâta timp cât nu vom avea
rută librarului. De aceea vitrinele rul întrerupt vremelnic de politică
librari cari să-şi considere meseria
librăriilor atrag mai puţin atenţia al activităţii sale critice dela cro
ca apostolat, şi să se apropie de
decât măslinele şi cafeaua din cele nica „Ramurilor“. In concertul sgo-
carte ca de-un lucru drag, măcar
ale băcăniilor. Deaceea editurile dau motos de judecăţi uneori pretenţi
ca de-un căţăluş răsfăţat.
faliment şi de-aceea librarul se oase dar sterpe, alteori cu dede
*
plânge de puţina rentabilitate a subturi comerciale, scrisul dlui To-
cărţii. Zilele acestea din monotonie Teatru pentru şcolari. — Pri mescu nu ne îndoim că va aduce
tomnatică şi din curiositate expli zărit între însemnările „Ţării noas păreri sănătoase, drepte şi cu au-
cabilă, am trecut prin faţa tuturor tre“, cineva a sămânat gândul înţe tor.tate. De-aceea, vestea acestei
librăriilor din Cluj, şi însemnările lept de-a organiza săptămânal la reîntoarceri o primim cu bucurie,
acestea, vitrinele lor mi le*au smuls. Teatrul nostru câte-o reprezentaţie iar pe dl. Tomescu revenit în mij
Cărţi didactice şi literare, româneşti pentru şcolari. Pe lângă faptul că locul nostru, îl salutăm cu un căl
şi streine, călimare şi registre, cre s’ar face astfel o operă de pioasă duros: „Bine-ai venit“.
ioane şi plicuri, ilustrate fade şi reluare a scriitorilor noştri vech', cari *