Page 3 - 1925-20
P. 3
30—X. 1925 — — C O S I N Z E A N A Pag. 275
C â n d r e n a ş t e t r e c u t u l
Poveste rară se închide în slova taie de-odată în piept răsuflarea tu nate, perucele lunecă şi de-asupra
rândurilor cari urmează. Auzind-o turora. Cel mai sdravăn dintre lei, vopselei de pe frunte, străluceşte
f te-ai crede în plin cinematograf sau într’o încordare supremă, sare peste sudoarea groazei. Aparatul negru al
în avântul unei fantezii harnice, reţeaua înaltă de sârmă care des fotografului, rămas singur, a încre
dacă nu ar avea substrat de fapt parte victimele de lei. Un ţipăt de menit ca de stâncă.
petrecut. Se potriveşte uneori că groază, învălmăşală nebună şi lu Intr’un târziu, bicele grele ale
întâmplări ciudate îşi împletesc fi mea fuge care ’ncotro. Leul îm îmblânzătorilor au reuşit să readucă
rele nevăzute, şi ascultându-le sau blânzit, înfricat de ţipete, sare peste la ordine bestia scăpată. Uşile în
cetindu-le, ţi-se face părul măciucă, loja vestalelor mai mult moarte de chisorilor s’au deschis şi-apoi s’au
şi-abia dacă le poţi crede. Aşa şi cât vii şi mai albe decât varul, a- închis scârţâind în urma animalelor.
povestirea faptului ce urmează, ar tinge umărul togei lui Nerone în Lucrările fireşte au încetat. O scenă
putea fi crezută mai mult ca un cremenit cu lira în mână, şi aleargă reală a trecutului, pe care au încer
capitol interesant de roman senza iar în arenă. Aici sare în urma unui cat să-l reînvie numai imaginar, le-a
ţional, decât ca o întâmplare reală. martir întârziat. Publicul îngrozit oprit brusc şi sângeros. Mulţimea
Şi totuşi faptul s’a petrecut. O ves asistă acum la o adevărată repre însă a început să urle şi să ameniţe
tită casă cinematografică din Roma, zentaţie de circ din vremea lui pe directorul întreprinderii, care lu
având printre urmele vechei strălu Nerone. crează cu animale numai pe jumă
ciri romane, decorul autentic al vieţii Trecutul reînvie sălbatec. Cât ai tate îmblânzite.
i păgâne din vremea lui Nerone, s’a clipi din ochi, cu repeziciune sgu- In panica aceasta, directorul şi
hotărât să cinematografieze vestitul duitoare, se petrece scena martira secretarii săi, au fugit scăpând ne
roman cu subiectul din începuturile jului creştin. Sângele artistului curge păruiţi. Se spune că poliţia i-a
creştinismului: Quo vadis. Vechile ca ’n vremuri păgâne, din pieptul urmărit şi i-a găsit în urmă. Po’vestea
pieţe şi arene s’au umplut de oa strivit de piciorul animalului îmbătat aceasta senzaţională cine ştie ce
meni. Uriaşul circ al lui Nerone a de sânge. Alţii scapă cu răni mai desnodământ Va fi avut la poliţie.
gemut iarăşi, îndesat de mulţimea uşoare. Intr’o clipă toate gesturile Dar poliţia nu mai are acelaş con
săracă a Romei, urmase celei ce studiate se uită şi toate pozele tea ţinut senzaţional caşi povestea.
odinioară cu sufletul dornic de-a trale dispar. Togele flutură neordo De-aceea ne oprim aici.
vedea sânge creştinesc urla sălba
tică: panem et circenses. Aceeaşi
mulţime săracă, deastădată era mâ De sigur, numai în
nată să parodieze vechea ei viaţă
numai pentru pâne, şi în privirea-i America tuturot re
rugătoare, se cetea doar strigătul de: cordurilor se poate
„panem". Peste 20,000 oameni, băr vedea aşa ceva.
baţi, femei şi copii, în arene, în loji Chipul arată ceasul
şi pe băncile de piatră, erau adu cel mai [mare din
naţi să joace tragica comedie a lume, construit a-
vieţii. Fardaţi şi deghizaţi, îmbră
caţi în toga virilis sau purpurea, nume pentru un
figuranţii şi artiştii de cinematograf „ s g ă r i e n o u r i “
se sbuciumau, gesticulau şi se agi american. Cele două
tau în roluri de privitori, gladiatori arătătoare, unul de
sau martiri creştini, în faţa apara
tului fotografic care se ’nvârtea îna 13, altul de 9 metri,
inte, înghiţând cu lăcomie de mon cântăresc aproape
stru, fiecare mişcare, fiecare gest 2000 kgr. După ce
anume studiat. De-odată tăcere. Din va fi aşezat şi lu
coridoare întunecoase de închisori, minat jur de jur cu
î uşi grele se deschid şi în arena
plină de f'garanţi şi artişti năvă lumină electrică, va
leşte o turmă de Iei flămânziţi. E putea fi văzut dela
scena înfiorătoare şi grandioasă a mari depărtări, iar
sfâşierii creştinilor din Quo vadis. bătaia metalică a
împăratul Nerone stă atent în loja ceasurilor va fi au
de purpură între sfetnici. Cel mai
iubit paj îi ţine în braţe lira ne zită la distanţă de
despărţită de poet. Alături vestalele mai mulţi km. Un
în alb, privesc majestuoase la cei lucru minunat şi
îngenunchiaţi în arenă. Din când practic sau cum s’ar
în când aruncă priviri furişe în lo- mai zice; American,
gile pretorienilor. Un urlet sălbatic
►