Page 5 - 1925-20
P. 5

30—X. 1925-----------------------------  - - - - - - - C  O  S  1N  Z  E  A  N  A  - - - - -  - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Pag. 277

      Moş  postelnicul,  aprindea  pipa,   HAINA, AFIŞ POLITIC                Sunt ani de atunci!...
    îşi  netezea  buclele  albe  ca  omătul                                   Acum,  într’o  zi  de  August,  hoi­
    şi povestea.                                                            năream pe străzile Buzăului...
      Ne spunea de haiduci, de femei                                          Gândul  meu  alerga  pe  întinsele
    frumoase şi logofetese, de negoţul                                      câmpii  fără  sfârşit,  sau  îşi  în­
  > cu Brăila şi de viaţa călugărilor                                       via  amintireie,  fugând  printre  li­
    dela mănăstire.                                                         vezi  şi  vii  cu  casele  alb?,  presă­
      —  La Roteşti am cunoscut în ti­                                      rate la poalele dealului...
    nereţe, pe maica Evghenia 1...                                            Atâta  lume,  şi  atâtea  care,  că  nu
      Moşul  ofta  şi  cucoana  Olimpia                                     încăpeau în largul străzei.
    zâmbea,  o  fârmitură  de  râs,  prinsă                                   Mă  strecuram  în  voie,  şi  aşa
   .de-o amintire tainică.                                                  haihui,  fără  nicio  ţintă,  m’am  po­
      —  Şi  să  mai  bem.  Să  bem,  căci                                  menit  în  mahalaua  sârbească,  pe
    viaţa  noastră  nu-i  piatră  de  munte,                                câmpul întins unde se face negoţ.
    îi  fulg  de  zăpadă  şi  apoi  cu  gân­                                  Grămezi  de  zarzavat,  miros  de
    durile  tinereţei  nu  trebuie  să  facem                               rachiu,  care  încărcate  cu  fructe,
    sfat... Sunt mai grozave ca vinul...                                    oameni după tocmeală.
      Fetele lăsau umbra nucului, şi
                                                                              La  hala  de  peşte,  într’un  colţ  pe
  ; alergau la plosca cu vin. De-acum
                                                                            o  lespede  de  piatră  îngropată  ju­
    ele aveau grija ulcelelor, şi cunoş­
                                                                            mătate în pământ, cerşia un om.
    teau cu deabinele, voia Postelni­
                                                                              Faţa  suptă  şi  galbenă  ca  ceara.
    cului.
                                                                            Ochii  mari  dar  stinşi.  Două  umbre
      Muscalagiul,  prindea  ulcica,  sor­
                                                                            păreau că joacă în lumina lor.
    bea, şi cânta:                     In  timpul  recentelor  mişcări  "din"  Peking,   Buzele  însângerate,  abia  şopteau
                                       acest  om  politic  şi-a  brodat  pe  haină  re-
       Picăturile de rouă              vindecările  partidului  său  în  chestia  ocro­  un  bocet,  apoi  o  melodie  mai  tân­
       Murg rotat cu coama ndouă       tirii  chinezilor  şi-a  streinilor.  Procedeul   guitoare ca o rugăciune...
                          }
       Mai avem vreo două zile,        arată  un  original  chip  de  propagandă   Mila s’a prefăcut în lacrimi.
                                       naţională.  Nu  se  va  folosi  oare  şi  la  noi
       Să-mi urci, sus la mănăstire                                           I-am  dat  ce  am  putut,  şi  am
                                       \a  alegeri?  Ar  prinde  de  minune,  dacă
       Tocmai în amurg de seară                                             pornit  în  lungul  străzilor,  moleşit
                                                    s’ar putea.
       Când sunt maicele pe-afară...                                        şi îngândurat.
                                                                              Umbrele  din  ochii  lui  mă  urmă­
      Cucoana Olimpia se uita ţintă, în   Noi,  cei  poftiţi,  ne  îmbătăm  de   reau ca o vedenie...
    ochii  cântăreţului.  Gândul  ei  prin­  privirile  pe  furiş  ale  fetelor,  bună   Simţiam  o  dogoare  în  obraji,  iar
    dea ca într’un cleşte, dorul de altă­  voia  cocoanelor,  înăspritul  din  ul­  noianul  de  amintiri,  mă  sfredelea
    dată  al  Postelnicului.  ,        cele, povestirile fără sfârşit ale Pos­  drept în inimă...
   j  Gheorghiţă  cetea  în  sufletul  ju-  telnicului,  dar  mai  ales  de  cântecele
                                                                             Târziu,  am  aflat  numele  cerşito-
    pânesei,  ocolea  mănăstirea  şi  cân­  lui Gheorghiţă Muscalagiul...  rului din mahalaua sârbească.
    tecele ei, apoi privind printe ramurile   Era  înalt  şi  sprinten.  Cânta  fru­  Trăeşte şi acum Gheorghrţă Mus­
    nucului  la  spuza  de  foc  a  lucea­  mos,  nespus  de  frumos,  şi  cântecul   calagiul  !...  Ochii  i  s’au  stins,  şi
    fărului,  rostea  domol,  domol  ca  o  lui nu 1 prindeai ori unde.
                                                                           graiul  i  s’a  prefăcut  într’un  bocet
    adiere,  şi  aşa  de  duios,  mai  duios   In  zori,  când  toţi  ne  căutam  un   de cerşanie...
    ca o povestire :                   locşor  de  odihnă,  în  ciripitul  pă­  Spunea atunci Postelnicul:
                                       sărilor,  sub  boarea  curată  a  dimi-
        Tinereţe, tinereţe...                                                 —  „Viaţa  nu-i  piatră  de  munte,
        Floare botezată ’n lacrimi     neţei,  Gheorghiţă  îşi  făcea  loc,  tăcut   îi fulg de zăpadă..."
                                       ca un copil cuminte.
        Floare prinsă la mijloc
        Voinicel fără noroc...         '  Ocolea  crama,  îşi  lua  rămas  bun
        Floare crescută’n grădină      dela  toţi  şi  se  pierdea  în  umbra
                                       livezilor,  pe  drumul  serpuit,  alături
        Voinicel fără hodină.
                                       de care şi trăsuri...
      Neică  Piroscă  privea  şiret  pe  sub   Unul  era  Muscalagiul  şi  care  a
    sprâncenele  stufoase.  Ochii  lui  râ­  avut  norocul  să-î  prindă  în  preajma
    deau  şi  bucuria  năvălea  în  valuri  viilor,  nu-1  uită  niciodată,  şi  mai
    de voie bună.                      ales  doinele  şi  cântecele  lui  au  ră­
      Ştia  cum  cucoana  Olimpia  îşi   mas  preţioase  podoabe,  în  toată
    irăzbună  cu  uu  cântec  frumos,  iar  podgoria verniştenilor...
    fetele cu vinul din ulcele.
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10