Page 5 - 1925-20

30—X. 1925----------------------------- - - - - - - - C O S 1N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Pag. 277

Moş postelnicul, aprindea pipa, HAINA, AFIŞ POLITIC Sunt ani de atunci!...
îşi netezea buclele albe ca omătul Acum, într’o zi de August, hoi­
şi povestea. năream pe străzile Buzăului...
Ne spunea de haiduci, de femei Gândul meu alerga pe întinsele
frumoase şi logofetese, de negoţul câmpii fără sfârşit, sau îşi în­
> cu Brăila şi de viaţa călugărilor via amintireie, fugând printre li­
dela mănăstire. vezi şi vii cu casele alb?, presă­
— La Roteşti am cunoscut în ti­ rate la poalele dealului...
nereţe, pe maica Evghenia 1... Atâta lume, şi atâtea care, că nu
Moşul ofta şi cucoana Olimpia încăpeau în largul străzei.
zâmbea, o fârmitură de râs, prinsă Mă strecuram în voie, şi aşa
.de-o amintire tainică. haihui, fără nicio ţintă, m’am po­
— Şi să mai bem. Să bem, căci menit în mahalaua sârbească, pe
viaţa noastră nu-i piatră de munte, câmpul întins unde se face negoţ.
îi fulg de zăpadă şi apoi cu gân­ Grămezi de zarzavat, miros de
durile tinereţei nu trebuie să facem rachiu, care încărcate cu fructe,
sfat... Sunt mai grozave ca vinul... oameni după tocmeală.
Fetele lăsau umbra nucului, şi
La hala de peşte, într’un colţ pe
; alergau la plosca cu vin. De-acum
o lespede de piatră îngropată ju­
ele aveau grija ulcelelor, şi cunoş­
mătate în pământ, cerşia un om.
teau cu deabinele, voia Postelni­
Faţa suptă şi galbenă ca ceara.
cului.
Ochii mari dar stinşi. Două umbre
Muscalagiul, prindea ulcica, sor­
păreau că joacă în lumina lor.
bea, şi cânta: In timpul recentelor mişcări "din" Peking, Buzele însângerate, abia şopteau
acest om politic şi-a brodat pe haină re-
Picăturile de rouă vindecările partidului său în chestia ocro­ un bocet, apoi o melodie mai tân­
Murg rotat cu coama ndouă tirii chinezilor şi-a streinilor. Procedeul guitoare ca o rugăciune...
}
Mai avem vreo două zile, arată un original chip de propagandă Mila s’a prefăcut în lacrimi.
naţională. Nu se va folosi oare şi la noi
Să-mi urci, sus la mănăstire I-am dat ce am putut, şi am
\a alegeri? Ar prinde de minune, dacă
Tocmai în amurg de seară pornit în lungul străzilor, moleşit
s’ar putea.
Când sunt maicele pe-afară... şi îngândurat.
Umbrele din ochii lui mă urmă­
Cucoana Olimpia se uita ţintă, în Noi, cei poftiţi, ne îmbătăm de reau ca o vedenie...
ochii cântăreţului. Gândul ei prin­ privirile pe furiş ale fetelor, bună Simţiam o dogoare în obraji, iar
dea ca într’un cleşte, dorul de altă­ voia cocoanelor, înăspritul din ul­ noianul de amintiri, mă sfredelea
dată al Postelnicului. , cele, povestirile fără sfârşit ale Pos­ drept în inimă...
j Gheorghiţă cetea în sufletul ju- telnicului, dar mai ales de cântecele
Târziu, am aflat numele cerşito-
pânesei, ocolea mănăstirea şi cân­ lui Gheorghiţă Muscalagiul... rului din mahalaua sârbească.
tecele ei, apoi privind printe ramurile Era înalt şi sprinten. Cânta fru­ Trăeşte şi acum Gheorghrţă Mus­
nucului la spuza de foc a lucea­ mos, nespus de frumos, şi cântecul calagiul !... Ochii i s’au stins, şi
fărului, rostea domol, domol ca o lui nu 1 prindeai ori unde.
graiul i s’a prefăcut într’un bocet
adiere, şi aşa de duios, mai duios In zori, când toţi ne căutam un de cerşanie...
ca o povestire : locşor de odihnă, în ciripitul pă­ Spunea atunci Postelnicul:
sărilor, sub boarea curată a dimi-
Tinereţe, tinereţe... — „Viaţa nu-i piatră de munte,
Floare botezată ’n lacrimi neţei, Gheorghiţă îşi făcea loc, tăcut îi fulg de zăpadă..."
ca un copil cuminte.
Floare prinsă la mijloc
Voinicel fără noroc... ' Ocolea crama, îşi lua rămas bun
Floare crescută’n grădină dela toţi şi se pierdea în umbra
livezilor, pe drumul serpuit, alături
Voinicel fără hodină.
de care şi trăsuri...
Neică Piroscă privea şiret pe sub Unul era Muscalagiul şi care a
sprâncenele stufoase. Ochii lui râ­ avut norocul să-î prindă în preajma
deau şi bucuria năvălea în valuri viilor, nu-1 uită niciodată, şi mai
de voie bună. ales doinele şi cântecele lui au ră­
Ştia cum cucoana Olimpia îşi mas preţioase podoabe, în toată
irăzbună cu uu cântec frumos, iar podgoria verniştenilor...
fetele cu vinul din ulcele.