Page 4 - 1925-21
P. 4
Pag. 292 - - - - - - - - - - - - - - - - - C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 1 5 - -XI. 1925
G R O P A R U L *
de SEPTIMIU POPA
Aşa fac acum : arunc o privire rece, Oamenii statului ziceau adeseori: una de gropi am săpat până acum
indiferentă femeilor, cari îşi smulg — Până-i bidea Petre gropar, De-o fi să plinesc până la nouă
părul bocindu-se la marginea gropii. de-a dragul să moară omul! sute, am nouă sărindare plătite,
Vaietele şi lacrimile lor nu mă mişcă, Făcea gropile pentru şease lei şi pentru toate cele nouă cete înge
nici nu vărs vreo lacrimă. Simţul de mâncare. Cjne-va îl sfătuise să reşti !
acesta s’a tocit cu totul în mine. ridice preţul. Convorbirea aceasta a avut loc
Prea mulţi oameni am îngropat de — La ce bun? ii replica badea în cimitir. Cum priveam mulţimea
când sunt popă. Şi- apoi, uneori cam Petre. Prea aş îmbogăţi pe cârciu- de morminte ce era înaintea noas
invidiez pe cel mort, iar ^invidia mar. tră, mă prinse de-odată de mâneca
scoate lacrimi numai din ochii fe Avea dreptate. După fiecare prohod, anteriului.
meilor. dacă treceam prin dreptul cârciumei, — Vino părinte, să-ţi arăt cea
Uneori îmi vine chiar să zâm îi auziam glasul trăgânat: dintâi groapă ce-am săpat-o!
besc, mai ales când nevasta celui Ehei, lume, lume, M’a dus la umbra unui cireş, la
răposat vrea să se arunce în groapă, Cum ţi-aş pune nume, un mormânt ce părea proaspăt.
pe urma sicriului, iar câţi-va băr Că eşti ticăloasă — Vezi acest mormânt?. E de
baţi se reped, o prind cu putere şi Şi nenorocoasă ! patru-zeci şi trei de ani... In locul
o reţin. In vreme ce nevasta se gol de lângă mormânt se va face o
Odată, l’am înfruntat.
sbate în braţele lor şi zbiară, mi groapă. Dar... n’o s’o fac eu... Apoi...
întreb: — Lasă, părinte, — îmi răs se vor învechi încurând amândouă..
— Oare, dacă ar lăsa-o pe femeia punse, — nu te supăra. Dumneata Numai cireşul îşi va scutura frun
aceasta de capul ei s’ar asvârli într’a- ai cântat de-ajuns pentru cei zece zele de-asupra lor. Eu l’am sădit...
devăr în groapă? lei ai dumnitale, să cânt şi eu pen A fost nevasta mea. Am trăit îm
tru cei şease ai mei!
Dar când arunc cea dintâi lopată preună un an şi două luni şl a mu
Aşa l-am pomenit, gropar, când
de ţărână în groapă, oftez şi eu şi rit în durerile noşterif. Era altă lume
şuier între dinţi: am venit în Sâcătură, dar n’am prea pe-atunci. Cănd îi muria omului fe
— Ehei, lume, lume, se vede c’a dat multă importanţă gropilor lui. meia,îi muria jumătate din suflet. Vezi
murit badea Petre: După vre-o patru luni m’au chemat jumătatea sufletului meu e aici în mor
Apoi „Veşnica lui Pomenire,“ — să îngrop pe un om în satul vecin. mântul acesta. Priveam cele două si
zece lei şi celelalte. Aşa fac de doi Groapa era prea strâmtă şi a tre crie întinse în mijlocul casei, al ei şi al
ani de zile, de când l-au îngropat buit să aşteptăm cu aşezarea sicriu copilaşului abia botezat şi... părea
lui până s’o lărgească, în vreme ce
pe badea Petre. Atunci, în vreme-ce că-mi simt inima strânsă ca în cleşte.
câţiva oameni c’ătiau cu capetele şi
îi coborau sicriul în groapă, oame Era să mă spânzur. Am ieşit din
ziceau:
nii clăteau cu capetele şi făceau : casă m’am dus în neştire către ci
— Gropi ca badea Petre dela Să-
— Sărace bade Petre ! Multe gropi mitir. Groparul tocmai le săpa groapa.
cătură nu mai face nimeni.
ai săpat, acu ţj-o săpară şi ţie 1 — Măi omule, — am zis gropa
La cel mai apropiat prohod m’am
Iar eu privind fundul gropii: rului, dar asta-i groapă?l-am smuls
— Ehei, lume, lume, se vede c’a convins că aveau dreptate. Gropile târnăcopul din mână şi m’am apu
murit badea Petre ! lui badea Petre, erau cu adevărat cat s’o sap eu. Şi pământul care-1
gropi „artistice“.
aruncam din groapă era Lământat
— Le sap din tot sufletul meu,—
cu lacrimile mele.
îmi zise odată. Patruzeci şi nouă
Gropile Iui badea Petre erau fă Când au îngropat-o, auziam şoap
cute pe „paragraf“, Zicea: încă, şi-apoi, —sape-mi şi mie al
tul 1 tele oamenilor, ba chiar şi pe fie
— Destul de urâtă-i viaţa unor
— De ce-o spui asta, bade Petre? iertat părintele Ilisie (că eu l-am
oameni, fie-le măcar groapa fru
— De ce-o spun? Ştii dta, pă săpat şi groapa lui):
moasă 1 rinte, că o sută de gropi fac cât — Ce groapă minunată 1 Aşa gropi
Iar când muria vre-un bogataş: patru-zeci de leturghii, va să zică nu s’au mai pDmenit!
— Frumoasă i-a fost viaţa, fie-i
un „sărindar“ plătit? De aci încolo mă chemau la toţi
frumoasă şi groapa, că dincolo... nu
— Ştiu 1 — i-am răspuns, măcar morţii şi când aduceau sicriul
ştiu ce-o mai fi !
că nu ştiam. la groapă, mi se bucura sufletul,
•) Din volumul ce va apărea iH curând, — Ei bine, optsute cincizeci şl auzind pe oameni:
