Page 7 - 1925-21
P. 7
15—XI 1925 C 0 S 1 N Z B A N A Pag. 295
obrajii arzând, cu pumnii strânşi vadă dacă dorm. Se apropia de pat tea înainte, ca o pasăre când cade
şi plecam acasă. ,Să fie dragoste, şi prefăcându-se că mă acopere, în laţ. Tremuram...
oare?... mă întrebam eu. trăgea cu urechea... Larându-mi, mă Un timp, n'am spus nici-unul
Intr’o zl afiai că-i veniseră fetei prefăceam şi eu că dorm dus... Apoi, nimic. Apoi ne-am aşezat jos, sub
peţitori. Mi s’a pus un nod în gât ultima dată, când m’a auzit chiar un gutui. I-am înlănţuit trupul fraged
şi-o ceaţă pe ochi; mi-am dat seama sforăind, a plecat liniştită şi întrând într’o îmbrăţişare pătimaşe şi gura
că o iubeam. Era prima mea iubie. în casă, a răsucit de două ori cheia mea s’a lipit pe a ei într’o sărutare
De vorbit cu ea, îmi era cu ne în uşă... nesăţioasă.
putinţă : peste săptămână, treburi; Cum am auzit zăvorul, am şi sărit Cât să fi stat aşa, unul în braţele
iar sărbătoarea, frate-său, — năro- din pat: aşa cum eram, în cămaşă. altuia şi cu buzele lipite, nu ştiu.
dul. — care n’o slăbiadin ochi. Şi Mi-am strâns numai mijlocul în Când ne-am deşteptat însă din beţia
astfel, îmi chinuiam mintea, cum să curea, mi-am tras repede ghetele şi asta, luna era sus; ajunsese în
fac... când gândul mi se opri la cu haina pe mână, am ieşit tiptil... dreptul nostru, învăluindu-ne în pă-
Ioana, vecina noastră. Copilărisem Era târziu; poate trecuse de cum enjenişul razelor ei de argint. Frunzele
împreună. Erau de aceeaşi vârstă păna nopţii. O noapte fermecătoare gutuiului tremurau în adierea zefi
şi pedeasupra, şif nă Lenuţei. Numai de August. Luna plină lumina ca rului şi murmurul lor, unit cu al
ea, deci, putea să pună la cale şi ziua. Linişte de-ţi auziai răsuflarea. celor de salcâmi, îngânau o simfonie
să-mi înlesniască o întâlnire. Am apucat-o pe linia satului. Ca duioasă... simfonia iubirei mele
Aşa dar mă spovedii Ioanei şi-o sele adormite, păreau de o parte dintâi.
rugai să tălmăcească naşii-si simţi- şi de alta, nişte jucării părăsite de Capul iubitei se odihnia în mâi-
mintele mele. copii. Angheluţ mă aştepta în poartă. nile-mi fierbinţi şi ochii ei, pierduţi
— Vezi, dumneata, totu’-ar merge Tot şoşotind amândoi planul, în pusderia de stele, scânteiau de
bine, — îmi răspunse ea, dând ne-am pomenit ajunşi în grădina fericire, ca o înrourare de lacrimi...
neîncrezătoare din cap; — cu naşa unde aveam să simt cei mai dulci — Te iu-besc, Gheor-gh'ţă!...
Lenuţa s’ar face repede, mai ales fiori. Ne-am dat după un pom, apoi mi-a şoptit ea, apăsând pe fiecare
că, din câte-am înţeles-o e u . . . , şi am tras cu urechea câteva clipe... silabă şi întinzând-şi din nou buzele...
dumneata îi eşti drag... Numai de Am făcut un semn lui Angheluţ, el Un fluerat ascuţit din deget, apoi
!
n’ar fi nebunu ăla de naş Tudorică... a rămas lipit ca o broască de tul un ch ot haiducesc sparg deodată
Doamne apără şi păzeşte!... Şi pina mărului, iar eu m’am strecurat zăbranicul tăcerei şi-n pacea nopţii
Ioana îşi face cruce şi scuipă. — O ca o umbră până sub fereastră. plină de vrajă ecoul pădurei de
omoară, de-o prinde-o cu dumneata... Inima îmi svâcnia; simţiam în Salcâmi din dosul casei repetă:
vine o arsură. Geamurile luciau ca „Phiîiîi... phiiiii...; noaCiobanu;
Acum, vorbisem noi, chipurile, de ghiaţa în razele lunei. Un chip ca noa Suveica!“... Şi căinii strigaţi
vre-o trei ori, — urmează învăţă de var stătea nemişcat în pervazul începură să latre: întâi departe, pe
torul ; — în două rânduri acasă la ferestrii. Doi ochi, străpungând ca urmă mai aproape, tot mai aproape.
Ioana, şi-odată la ciubotarul satului, două vâr
când am pus la cale ultima întâl furi negre
nire ; se apropia sfârşitul vacanţei de suliţă lu
şi trebuia să plec. ciul sticlei,
Vecina pregătise totul, până în m’au privit
amănunt: naşă-sa Lenuţa să mă o clipă . ..
aştepte într’o seară în grădină, iar Apoi chipul
eu, pentru a mă simţi şi mai în s’a făcut ne
siguranţă, rugasem pe-un văr al meu, văzut. Peste
Angheluţ, — flăcău spătos şi cu p u ţ i n am
’ndrăsneală, — să mă’ntovărăşască auzit o uşă Din minunile orien
în expediţia mea amoroasă; aveam, scârţâind şi tului. Fotografia arată
un joc înfiorător şi
la nevoe, ajutor contra »nebunului“... iubita a a- periculos. Dansatoarea
Mă culcasem, ca de obicei, în părut. Mi-a turcă în mijlocul unui
dans mistic, în tovără
foişor; dar mai de vreme. Lucrul prins repe şia a lor doi şerpi ve
dete de bănuit mamei, căci alte de mâna şi ninoşi, execută mişcă
rile ei graţioase, liniş
dăţi, — până să mă’ndur să vindela m’a tras pe tită şi zimbitoare. Tru
poartă, unde şedeam seara de vorbă după colţ, pul încolăcit de ine
cu flăcăii de seama mea, — mă laumbrazi- lele lucii de şerpi ve
ninoşi, se mişcă fără $
striga de câte două-trei ori. De-aceia dului. Inima urma vre-unui fior de
ieşise din casă la fiecare ceas, să mi-se şbă- groază. Tovărăşia aceasta interesantă, e o scenă din viaţa atât de
ciudatului orient.