Page 6 - 1925-22
P. 6
Pag. 310 C O S I N Z E A N A -----------------------------------------30-Xl. 1925
ţltă astfel de copii pe care-i scrie pe dinlăuntru se înfrumseţează pe
la carte numai cu un părinte. De dinafară, când putreziunea începe
ani de zile tună şi fulgeră prin în mădulare, înfloresc de rumeneli
toate cazaniile împotriva acestei pă- obrajii şi buzele. Ca şi când omul
gânătăţi, dar nare cu cine se război. n’ar putea trăi în lumea asta fără
Toată lumea zice că-i aşa cum un strop de frumseţe, adevărată sau
spune părintele, dar fiecare merge mincinoasă. Ca şi când viaţa fără
pe drumul început. frumuseţe n’ar fi vrednică de trăit.
Sunt şi multe încurcături, n'am lată şi la noi în sat: pe vremea
ce zice 1 Bărbaţii duşi întâi cu anii, celei dintâi Rusaline, cine-a pome
apoi morţi ori pierduţi, cine poate nit albele şi rumenele? Poate când
şti?, iar femeile rămase nu se pot se înroşesc ouăle de Paşti, vr’o co
cununa după lege. Apoi bărbaţii şi dană de fată îşi făcea râs şi voe
feciorii întorşi din războiu cu atâtea bună, cănindu-şi obrazii şi cercând
obiceiuri urâte. Iar, ca pupăza pe să sperie pe frăţiorii cei mici. Dar
colac, atâţia oameni îmbogăţiţi, cum atunci nici popa nu avea de bote
nici nu visau, şi cari umblă acum zat copii din flori, poate unul la zece
după petrecanii. Spui dumneata că ani, cine ştie prin ce’ntâmplare mi
la oraşe e aşa, dar nici satele nu au nunată ! Pe-atunci erau frumoşi oa
rămas cu mult în urmă. Am băgat menii pe dinlăuntru, la suflet, şi se
eu de seamă că oriunde se adună mulţumeau femeile şl fetele cu ru-
bogăţie nemuncită, sau prea uşor meneala şi albimea ce le-a turnat-o
câştigată, începe stricăciunea. S’a Dumnezeu în faţă.
început şi la noi, şi nu ştiu când Vieaţa îşi avea frumseţa ce-o fă
se va opri. Multe Rusaline nu s’ar Un eliberator modern. Maharadja din cea vrednică să fie trăită. Acum
putea ivi, cum nu se ivesc broaştele Napol care a impus eliberarea a lor peste au pornit pe toate drumurile Rusa-
fără de baltă, dacă n’ar fi uşurinţa 50.000 sclavi în împărăţia sa. linele, şi frumseţa o caută în sticlu
şi negândirea cu care se fac şi se ţele din potica lui jupân Michel.
desfac azi averile. Caută frumseţa cea din afară, când
Şi, greu mi-e să-ţi povestesc şi nu o mai au pe cea din lăuntru.
de asta, bădiţă Vasiiie, dar ce mi-ar trăiască şi ei, şi cine le-o poate lua Se vede că aşa-i legea lumii:
folosi să-ţi ascund: se umple tine în nume de rău? Vr’o doi au ve omul să se scârbească de viaţă dacă
retul de boli. nit cu nevestele. Aceştia şi-au fă n’ar fi legată de ea un strop de
Dumneata l-ai apucat pe docto cut şi mai repede calea întoarsă. frumseţe, fie şi mincinoasă.
rul Miron. Ei bine, de trei ani îl Iar oamenii noştri, drept să-ţi spun De când mi-ai trimis cartea cea
astupă pământul şi doctor în sat, bădică Vasiiie, nu prea înţeleg cin sfântă, Biblionul, tot slovenesc în
în locul lui nu mai vine nime. Cât a stea şi omenia. ea bădiţă Vasiiie, şi am văzut că de
mai trăit după războiu şi-a rugat Când îi văd şi acum, în biserică şi în zilele vechi, la jidovii cei de
moartea. Cei întorşi din bătaie nu de mult, tot aşa era : Se imbrăcau în
se mai sfiau, ca înainte, să se arate cum scot câte-un creiţar de cei vechi mătăsuri şi în haine scumpe şi se
la doctorul AAiron. Avea de lucru care nu mai umblă, şi-l pun mu sulemeneau şi-şi puneau cercei şi
cezii în discos, când merg la mi-
nu glumă 1 Mi-a spus mie, înainte inele de petri nestimate, femeile
de*a muri. ruit ori la botez, mi se face rău. cari se desbrăcaseră de frumuseţa
— „Putrezeşte lumea, moşllarie! Şi când plătesc şi azi popii un leu cea cu taină şi bună mireasmă din
Zece doctori să fie în locul meu, şi la botezul pruncilor, cum plăteau lăuntru, Rusalinele de atunci. N’ai
înainte de război o coroană, eu mă
n’ar dovedi! Se va umplea satul citit că scrie la cartea înţelep
ca de pecingine! Grigeşte-ţi copiii şi ruşinez în mine. Cum nu înţeleg ei ciunii, cum stă femeia cea suleme
nepoţii! Mulţi stricaţi şi multe Ru- că şi banul care-1 dau popii nu nită în prag şi chiamă la libor pe
plăteşte mai mult decât acela pe
saline!“ care-1 ţin ei în buzunar? toţi cari trec?
Cred că a murit mulţumit că nu Frumuseţa şi culorile de multe
mai vede in fiecare zi blestemul. Era Astfel şi doctorii cei noi, când au neamuri ale florilor, atrag fluturii
ostenit de viaţă şi de traiul lui de văzut cu ce e răsplătită munca lor, primăverilor blânde şi pe-ai verilor
om singuratic. Dar alerga, la che şi-au făcut calea întoarsă. arzătoare ! Acum femeia e făcută din
mare, în miez de noapte, cât era O jumătate de an a stat unul crugurile lumii, să imbie şi să atragă
de bătrân. singur, dar era doctoriţă. O femeie. pe bărbat. Şi ea ştie că nu-1 poate
Dela moartea lui nici un doctor Şi încă o jidovoaică. Era puţintică atrage decât cu frumseţa. Şl când
nu mai poate prinde rădăcini în şi sărăcuţă, dar harnică foc şi părea simţeşte că nu mai are pe cea
sat. Au venit vr’o patru: după o şi pricepută. Dar nici cei ce au lăuntrică, ce străluceşte ca soarele
lună două şi-au luat tălpăşiţa. Spun fost în războiu nu îndrăzneau să şi ca luna în obrazii şi ochii fe
că n’au din ce trăi, că-s plătiţi meargă cu bolile lor la ea. Ne-a meilor curate, ea se dă la rume
rău, iar bolnavii cari se duc la ei părăsit şi dumneaei, şi, de-atunci, nele şi altele, se uită în oglindă
vreau să plătească doar preţurile nu ne-a mai picat nici un doctor. năzuindu-se, se crede încă fru
de dinnainte de războiu. Nu ştiu cum, bădiţă Vasiiie, moasă, şi aşa vrednică să aducă
Aveau, cred, dreptate şi ei. Doc când stau şi mă uit la feţele suleme pe-un bărbat lângă ea.
torul Miron nu mai avea trebuinţă nite, Ia buzele înroşite, îmi vine să Vorbă să fie, bădiţă Vasiiie 1 Nu
de bani. Avea din ce trăi şi era cred că trebue să fie o lege la care mai puţine sunt aşa dintre Rusall-
om singur. Aceştia tineri, vreau să se supun oamenii: când sunt urâţi nele multe «din satul nostru. Cele