Page 10 - 1925-23-24
P. 10

Pag. 330                                C  O  S  1 N  Z  E  A  N  A  - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2 5   -XII. 1925







                                 La morgă                                          D   E     C   R    Ă   C   I U    N

                                                                                           de SABIN G. TRUŢIA
                             de F. Karinthy tradusă de S. Stanca
                                                                                     Peste  lumea  cufundată  în  tăcere,
            Cadavrul I. „Scuză, vecine, numai   cadavru aquatic normal. Dar, — cum   noaptea  îşi  ţese  nepăsătoare  vălul
          acum ai sosit aci?                  era respectiva? Blondă?             întunecos.’ Vântul iernii adie rece.
            Cadavrul II. „Da — Brrr.            II. „Brunetă. Dar a Dtale?           De  sus  neaua  îşi  cerne  deasă
            I.  „Cam  rece  Ia  început,  nu-i   I.  „Şi a mea.                   fulgii uşori.
          aşa?  Dar,  —  se  obicinueşte  omul   II.  „Cum se numia?                 E seara de Crăciun...
          cu  toate.  Ţi-au  pus  şi  Dtale  ghiaţă   I.  „Ziţa Ziţescu.             In odaia scundă, focul de veascuri
          la cap? -                             II.   „Cuuum?!  Atunci  Dta  eşti   pâlpâie  obosit,  tremurându-şi  lumina
            II. „Da — Brrr.                   Isidor Popescu?                     gălbuie.
            I.  „Se’nţelege. Aşa trebue. Şi te-au   I.  „Ei şi?                      Şi  cum  stau  aşa  tăcut,  gândul
          înghesuit  şi  pe  Dta  aci  în  cutie?   II.  „Şi  eu,  nebunul,  credeam  că  fugar  mă  poartă  departe,  la  satul
          Ce număr ai?                        te-a ales pe Dta.                   ascuns subt geana pădurilor de fagi.
            II.  „Ce fel de număr?              I.  „Ce  zici?  Dta  eşti  Naţie  Io-   Din  noianul  vremilor  apuse  des­
            I.  „Bine,  bre,  n’ai  observat,  că  nescu?  Şi  eu  credeam  că  Ziţa  te-a  prind  un  zimbet  senin;  e  zimbetul
          ţi-au  legat  de  picior  un  bilet,  pe   luat  pe  ’  Dta.  Ei  bine,  —  atunci  memei. Cu sufletul cuprins de o tris-
          care  e  scris  un  număr  şi  un  nume?  pentru  ce  m’am  aruncat  de  pe  po­  teţă  plăcută,  retrăiesc  o  clipă,  din
          Dacă  peste  tot  ai  vr’un  nume.  Eu  dul de fier?                    serile de Crăciun ale copilăriei. . .
          n’am.  Pe  mine  încă  nu  m’au  iden­  II.  „Şi  eu  mi-am  prădat  banii   In  cerdacul  casei  bătrâne  străjuită
          tificat.  Nu  ţi-e  prea  strâmtă  cutia  pentru pistol. Ce nebunie !   de tei, se aude sunet de clopoţei...
          de tinichea?                          I.  „Dacă  ştiam,  că  Z  ţa  nu  te-a   Copii  cu  stele  şi  irozi  îşi  cântă
            II. „Nu.                          luat  pe  Dtâ  şi  că  ţi-ai  cumpărat  răguşiţi de frig colinda tremurătoare.
            I.  „Mie  da,  pentrucă  m’am  um­  pistolul...  dar  ea  mi-a  declarat,  că  Mama’  le  ’mparte  pe  rând  bănuţi  şi
          flat.  Abia  după  patru  zile  m’au   ia  pe  altul,  şi  eu  eram  sigur  că  a-   cozonac. Bunicul zimbeşte mulţumit,
          pescuit din râu. Ei, dar n’are a face.  cesta nu poate fi altul, decât Dta.  de  sub  albeaţa  musteţelor  şi-şi  ne­
          Numai  ochiul  stâng mă  cam supără.   II.  „Şi  dacă  ştiam  eu  că  Ziţa  nu   tezeşte barba mătăsoasă.
          Mi s’a scurs tot. Dta mai ai ochii ?  te-a  luat  pe  Dta  şi  că  te  arunci  de   In  casă  e  cald.  Focul  din  sobă
            II.  „Numai pe cel stâng. Cel drept  pe  podul  de  fier...  dar  ea  mi-a  pâlpâie prietenos. Lipit de genunchii
          a  fost  perforat  de  glonţe.  Pe  aci  a   declarat,  că  ia  pe  altul  şi  eu  eram   bunicului,  privesc  mirat  la  păpuşile
          ieşit                               sigur că acesta nu poţi fi decât Dta.  jucate de irozi...
            I.  „Va se zică cu revolverul...?   I,  „Şi  pentru  asta  putrezim  acum   Din  odaia  vecină  se  aude  un  glas
            II.  „Nu, cu pistolul.            amândoi  aci?  Bine,  dar  pe  cine  va   încet de chemare.
            I.  „Ăsta  e  mai  sigur.  La  început  fi luat oare Ziţa?              —  „A  venit  îngerul  puiule“—îmi
          şi  eu  vream  să  fac  aşa,  dar  n’am   Cadavrul III. „Pe mine !      şopteşte bunicul luându-mă de mână.
          putut  face  rost  de  bani  să  mi-1
          cumpăr. Eu m’am socotit multă vre­
          me  până  ce...  Dar,  ce-i  sigur,  e
          sigur.
            II. „De unde te-ai...?                                                                       Din  minunile
            I.  „De pe podul drumului de fier.                                                         naturii.  —Arbo­
          Numai  a  patra  zi  am  ieşit  la  su­                                                      re plângător din-
          prafaţa  apei.  Ce  scârnavă,  mi-e                                                          tr’o  insulă  din
                                                                                                       apropierea  Afri-
          plămâna. Pardon, înverzitu-ţi s’a pân­                                                       cei.  Frunzele  şi
          tecele?                                                                                      crenguţele   sale
                                                                                                       adună  atâta  apă
            II.  „Încă  nu.  De  fapt  se  înver­                                                      din  văsduh,  in-
          zeşte ?                                                                                      cât  ea  se  preci­
            I.  „Ohoho.  De  mi-ai  vedea  Dta                                                         pită  în  formă  de
          pe  al  meu.  Ce  coloare  frumoasă,                                                         adevăratăploaie,
                                                                                                       adunându-se  în-
          verde  deschis,  până  sus  la  braţe.                                                       tr’un  bazen  să­
          Mă  bucur  de  acum  pe  când  voi  fi                                                       pat  în  jurul  ar­
          complet  verde,  din  creştet  până  în                                                      borelui.  Privind
          tălpi.  Numai  părul  îmi  rămâne  vâ­                                                       fotografia,   din
                                                                                                       frumoasa  coroa­
          năt.  De  altfel  totul  ar  fi  in  ordine.                                                 nă  verde,  firele
          Numai  de-ar  trec?  mai  curând  di­                                                        lungi  de  ploaie
          secţia. Sfrr. Sfrr.                                                                          parcă  ar  fi  şiro­
                                                                                                       aie  de  lacrimi.
             II.  „Ce faci Domnule?                                                                    Şi  această  lacri­
             I.  „Nimic.  Apa  sfârăe  în  mine.                                                       mă  binecuvân­
           Ei,  iată,  acum  mi  s’a  scurs  şi  oc­                                                   tată locuitorii in­
                                                                                                       sulei,  o  adună
          hiul  drept.  Păcat  de  el.  Doctorul                                                       pentru  trebuin­
          spunea  că  n’am  nimic  deosebit,  un                                                       ţele lor.
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15