Page 14 - 1925-23-24

Pag. 334 C O S I N Z E A N A 2 5 — XII. 1925
ar» Dna Aura Fotino, deşi prea exagerat

SCRIS caricaturizată uneori, ne-a dat to­
C ROJssj i CA turată în atitudine. în vorbe şi în
tuşi o „Coană doctoroaie" bine con­
gesturi de veritabilă mahalagioaică
ajunsă în... elită. Cu cochetăria şi
dramatica graţia-i cunoscută, Dna Jeana Po-
povici-Voina, la început în actul 1.
a schiţat o Irenă sglobieşi strengară,
TV- » »— » ■ —»— i ca apoi în actul al 3-lea, prin mij­
loace simple să exprime o puter­
nică durere şi luptă lăuntrică. Restul
I IRENA comedie dramatică în 3 acte de ADRIAN PASCU interpreţilor s’au susţinut onorabil.
Montarea de-o caldă familiaritate.
Domnul Adrian Pascu, este un care nimeni nu ştie în orăşel, chiar TEOFIL BUGNARIU
tânăr scriitor ieşan care s’a remar­ nici Radu Sbierea. Irena a fost
cat în vremea din urmă prin schi­ cândva artistă de varieteu dar lă­
ţele-! pline de nerv, publicate în­ sând acest fel de trai, s’a aprins DELA OPERĂ
deosebi în „Gândul nostru* „Ade­ într’o dragoste curată pentru Sbierea.
vărul literar" si „Flamura". In co­ Acesta nu-i cercetează trecutul iar Poate în urma murmurelor nuhli-
laborare cu Dl Sandu Teleajeu, artist ea nu i-l spune. E destul ca echou- cului la reorezentarea lungei Vvalkiire
al teatrului Naţional din Iaşi, şi ta­ rile acestui trecut să ajungă la ure­ s’a recurs la opere mai legere. Sta­
lentat povestitor, a abordat şi genul chile „doctoroaiei" şi în curând tot giunea aceasta a Operei Române
dramatic si a scris piesa .Cuiburi tâ gul fierbe de el. Aceasta se în­ se razimă cu un capăt pe uşoara
r
sfărâmate" jucată cu succes la Iaşi, tâmplă în actul il. Conflictul dra­ muzică a Jongleurului Fecioarei. J.
şi „Craiul vânt". In urmă, prin matic începe abia de aici. Sbierea Massenet ») nu e cunoscut marelui
„Irena". şi-a dat si lucrarea dra­ află şi el trecutul Irenei şi-l doare pubHc din Cluj. O alpgere prea
matică independentă. Că dl Bârsan mult faptul că Irena l-a ţinut în fericită nu se poate numi alegerea
a împrumutat repertoriului i°şean minciună. In sufletul său simte ceva acestui m’racol; se putea înlocui
piesa dlui Pascu, sorijinind astfel discordare dureroasă şi oar’că un mai cu folos prin Manon sau alta.
mlădiţa tânără a literaturii noastre zid se ridică între el şi Irena. Ea Şi încă un lucru: muzica lui Massenet
dramatice, fără îndoială că a făcut o simte aceasta, că l-a făcut nefe­ a fost lansată Clujenilor fără ex­
un lucru bun. Piesa însăşi, ca orice ricit, şi într’o supremă renunţare plicaţiile necesare; cerem iar con­
început nu este lipsită de cusururi, şi jertfire de sine, sounându-ică se ferinţe muzicale la conservator!
dar fără îndoială poartă în ea şi duce Ia o moşie unde îl va aştepta, Conţinutul poemului dramatic este
urmele unui incontestabil talent care pleacă pentru totdeauna. Aceasta-i acesta — povestit arhaizant pe
e în curs de desvoltare. partea tragică din piesa dlui Pascu; cortina specială, şi prost în pro­
Intriun orăşel plicticos din Mol­ ea are însă şi lăture comică exte­ gramul garderobierelor — Un tânăr
dova, soseşte o tânără pereche: riorizată dela clevetirile cucoanelor, jongleur. naiv. împins de real'tate,
Irena şi Radu Sbierea. Trăind fe­ şi domnia tiranică a doctoroaiei întră într’o mănăstire, unde printre
riciţi cu dragostea lor. lumea îi în­ asupra doctorului, până la schim­ ceilalţi „fraţi" epicurei, îsi păstrează
drăgeşte, în afară de câteva cucoane barea portretului şefului politic după candoarea sufletească iar cprul îl
bineînţeles, cari sunt geloase pe fe­ flecare răsturnare de guvern. răsplăteşte, sanctif'oându-l. Deci, o
ricirea, frumuseţea şi tinereţea Irenei, Subiectul destul de simplu al „minune" a sec. XIV. ca muzică, e
şi cari, ca femeile, o vorbesc de piesei a fost tratat mulţumitor deşi un mănunchiu de melodii brodate
rău. In capul acestora stă „docto- orea diluat uneori. Titulara piesei, pe un fond religios, împrumutat din
roaia*, un tip de mahalagioaică Irena, în tot actul I. şi II. nu apare missa unei biserici catolice, presărat
uricioasă, conturată viguros în actul pe scenă mai mult de 10 minute cu câteva note vulgare în actul l
I. şi II. care de faot e un fel de şi nu face nimic casă-i cunoaştem — ceeace îngăduie şi fempi pe
totum factum a intrigii. Actul prim sufletul. Chiar în actul al 3-lea scenă — şi variat cu o lecţie de
e o încercare de-a schiţa momen­ simţi par’că apăsarea a ceva vag. canto. în actul II. Uvertura inexistentă;
tele vieţii aşa zisei elite provinciale. Diluarea sfârşitului, dupăce Irena doar înainte de a se ridică coriina
In salonul lui Conu Todiriţă Mantea, pleacă, pentru simplul motiv ca a treia oară, o orchestraţie mai în­
invitaţii pentru nunta de aur a gaz­ atunci când fîueră trenul,' Sbierea tinsă, unde revine mereu motivul
delor, aşteaptă sosirea lui Radu să ofteze dureros „a plecat," este „Legendei Sălciei", — un recitativ
Sbierea şi-a Irenei cari tot timpul oricât ar vrea să creeze o atmos­ simplist şi uniform ca un bucătar,
— îndeosebi Irena — formează su­ feră de mute frământări sufleteşti, totuş agreabil. Multe părţi amintesc
biectul predilect al conversaţiei. Ce de prisos. Momentele comice, forţat excerpte din Scriptură, colindate şi
nu se face aici? Se joacă table, se introduse uneori şi orea exagerate, de ponorul nostru. Cântecul lumesc
povestesc întâmplări, se face spiri­ deşi au trezit val plin de râsete, de „Aleluia vinului" e lipsit de forţă
tism şi se invoacă spiritul lui Na­ multeori ar fi putut lipsi. bachică. e fad; înşirarea pe gamă
poleon. In locul lui soseşte însă veselă interpretarea a fost mulţumitoare. a plăcerilor gastronomice aduse pe
şi sburdalnică, Irena. Intre învitaţi Dl Papa ne-a dat în Conu Todiriţă
e şl un Judecător care o bombardează Manea, un om de zahăr, un bătrân ') Trăit între 1842—1912 romoositor de
pe Irena cu dragostea lui. Când jovial cu inima tânără. Binesusţi- o inspirs'ţ'e patetică şi orig'naîă. Dintre
aceasta îl râde, el îl aminteşte de 4iută în rolul consoartei lui Conu opere : Cidul. Esclarmonda, Irndiada, Ma­
non, Werther ; drame sacre : Mar la-Mag-
trecutul ei nu tocmai nepătat, despre Todiriţă, dna Natalia Ştefănescu. dalena, Preacurata. Jongleurul e din 1902.