Page 15 - 1925-23-24

Pag. 335 ---- C O S I N Z E A N A - - - - - - - - ------------------------- 25—XII. 1925

un măgăruş, naşte râsul în înfun­ lângă arta rafinată, în cântecul neîntrerupt, în aşa fel ca să-ţi uiţi
dăturile galeriei; deabia actul ultim Violetei. Şi e instructiv să o com­ că tu exişti; e o cântăreaţă de talent
poartă semnul artei: Jongleuru! de­ pari cu alte soprane de coloratură de rangul tntăiu.
pune rasa în faţa Precistei şi începe auzite, ca să constaţi că Introdu­ E regretabil că n’a putut cânta
să i se roage pe limba Iui; elemen­ cerea sentimentului rusesc — căci în Madam Butterjly, negăsindu-i-se
tele vieţii infusate în limpezimea Lipkovska, deşi româncă din Basa­ o Suzuki.
inimii îi răsucesc mintea, îndem- rabia, a crescut în Rusia — educat E reconfortantă surpriza ce, ne-a
nându-1 să intoneze câteva arii la şcoala Apusului, aduce mijloace oferit-o dl Apostolescu în Faustul
acceptabile. — E o muzică linişti­ noi de retrăire a Iraviatei şi chiar părăsit de Nagacevsky. D-sa anul
toare, care nu taie uime în auditor. a Margaretei. acesta îndreptăţeşte foarte mari
Una dintre acelea cari îţi cer să Nu e, totuş, o cântăreaţă de geniu, speranţe, şi vom reveni asupra d-sale.
le asculţi numai odată, şi nu te — nu are puterea de a entusiasmâ AUREL DECEI
rechiamă.
Interpretarea, foarte bună: D-l
Pavel a redat perfect sufletul curat
al lui fean Jongleurul; glasul d-sale
are încă rezonanţa trebuincioasă,
iar ca joc de scenă e neîntrecut.
D 1 Crfşian în Bonifaciu, bucătarul,
ne-a permis să constatăm că poate
să cânte şi fără poză; baritonul
d-sale, c*o dicţie admirabilă, culege
simpatia. D-nii Ujeicu, Soculschi,
Chicideanu, Constantin şi Georgescu
deasemenea fac cinste rolurilor.
O menţiune snecială merită dl
Dictor al Operei, W. Widmann pentru G. BOGDAN-DUICĂ: DESPRE „LUCEAFĂRUL“ LUI
inteligenta cortină ce încadrează în
miniaturi defactură mediavală, istoria MIHAIL EMINESCU
Jongleurului, scrisă cu litere gotice,
precum şi pentru decorurile scenice Asupra lui Mihail Eminescu nu stre care este „Luceafărul“ lui Emi­
unde recunoaştem şi priceperea dlui putem zice că nu avem o litera­ nescu, şi oricât s’a accentuat adân­
Pavel tură relativ bogată. Fiecare cercetă­ cul lui sens filosofic, până acum
In schimb a fost o revelaţie în tor mai mult sau mai puţin critic, ce Dl G Bogdan Duică nu ne-a
ultimul timo, Iraviata şi Faust, cu fiecare s;riitormai răsărit, şi aproape dat studiul de faţă. nu am avut
Lydia Lipkowska. fiecare cunoscut de-al lui, şi-au ţi­ asupra lui o vedere largă, şi cup­
Cântăreaţa aceasta, cu renume nut de datorie să-i închine măcar rinzătoare, făcută pe baze sigure.
quasi-mondial pentru glasul ei trilat, un articol. Dacă în ceea ce priveşte frumuseţea
;a adus un parfum din marile re­ Ne-am trezit astfel în faţa unei formală, .Luceafărul“ a fost îndes­
prezentaţii cu blazonul artei pure, bibliografii destul de bogate sub tul de studiat, concepţia de fund
izvorâtă din Italia şi comercializată raportul numeric, prea săracă însă şi adânca ei semnificaţie, a cscilat
unde răsună \ankee-doodle. Deşi în vederi şi în fond. Deslipind po­ doar numai în limite restrânse şi
are un număr mărişor de primăveri leiala de suprafaţă şi depărtând în constatări generale. S udiul dlui
încheiate, cu toate acestea nu şi-a mâlul umpluturilor şi al prea de­ G Bogdan Duică este cu atât mai
pierdut graţia femenină, nici supleţa selor presupuneri, din cea mai mare bine venit, întrucât cercetează toc­
mişcărilor, iar în ceeace priveşte parte a acestei bibliografii, rămâne mai această parte atât de nesigur
vocea, e de o claritate cristalină, doar un slab schelet de generali­ prezentată până acum.
*
curgând natural, fără artificii şi tăţi care se repetă mereu sub altă
nuanţându-se cu subdiviziuni cari haină. Cele câteva studii serioase Ca motiv de inspiraţie pentru
se contopesc într’o armonie uneori pe cari le avem, oricât de bune ar „Luceafărul“, bazaţi pe unele mo­
pitagoreic de abstractă. In asemenea fi, sunt numai asoecte parţiale ale mente asemănătoare şi pe-o mărturie
clipe dispare rampa, orchestra se cu­ personalităţii lui Eminescu, şi până directă a lui Eminescu, cercetătorii
fundă iar scena iluminată sărbătoresc astăzi n’am avut încă o mână tare noştri literari începând cu N.Gaster
cu diva reînviind „Addiodel passato* care selecţionând riguros ştiinţific şi până la dl Caracostea, au consi­
în la minor al Traviatei“, ori „cân­ datele existente, şi aducând adânci derat un basm popular românesc
tecul fusului“ duioasei Margarete, îţi contribuţii personale, acolo unde din cartea lui Kunisch. Dl Bogdan
fură simţul văzului, îţi reduce ca­ ele lipsesc, să ne dea un desvoltat Duică răsturnând această părere
pacităţile spaţiale şi numai urechea şi documentat studiu al vieţii şi precizează chiar delà început: „Puţin
primeşte impresii, cari se răspândesc operii acestui unic poet în litera­ i-a dat lui Eminescu basmul ; mult,
în fiori succesivi calzi ori reci. No­ tura noastră. încercările cari s’au aproape tot i-a dat el basmului“.
tele picură ca stropii de rouă, riva­ făcut până acum, bună oară cea a Ceea-ce şi dovedeşte. Din basmul
lizând cu instrumentele şi întrecân- regretatului N. Zaharia, nu s'au pu­ „Fata în grădina de aur“ Eminescu
du-le prin viaţa ce pulsează, pe tut ridica peste marginile medio­ păstrează numai momentele „de-a
crităţii, rămânând doar nişte încer­ duce fata în cer şi în mare şi
CÂRJI franceze, germane, italiane cări onorabile de popularizare. Aşa de-aşi părăsi nemurirea“, ş’apoi
la Librăria Lepage Cluj. — Cereţi s’a întâmplat că oricât s’a vorbit „scena dintre smeu (la Eminescu
ataloage. despre acea culme a literaturii noa- „Luceafăr“) şi Dumnezeu, care