Page 17 - 1925-23-24

25—Xlt. 1925 ——■■■ C Ö S I N 2 E A N A • «»»...ii ifci, - Pag. 337

unitară, a devenit un poem de-o
vastă sinteză filozofică şi de-o ne­
întrecută frumuseţe artistică. Ur­
mărind drumul lung şi întortoch at
al „Luceafărului*, prin fondul a lor
atâtea culturi, ne dăm mai bine
seama de adâncul lui sens şi prin
aceasta de frumuseţea lui. Studiul
pe care l-am rezumat, te învaţă să
pătrunzi adânc în tainele creaţ ei
„Lucafârului* şi înţelegându-1, sâ-1
iubeşti şi să-l admiri şi mai mult.
Prin vastul ei orizont’ prin adân­ C U L T U R A L E albastru redată, intre liniile perfect
cimea şi prin documentata ei cer­ naturale, nu schimonosite de ma­
cetare, analiza dlui profesor Bogdan- O nouă expoziţie de pictură.
Duică, fără a-i aduce tămâieri gra­ In două din saloanele Prefecturii, nieră, nu vibrează, deşi e vie; un
tuite, credem că e singura până trei pictori, în parte cunoscuţi — procedeu aparte şi preţios. Un motiv
acum vrednică de înălţimea cerească pentru gustătorii acelor „sfumature*
a Luceafărului lui Eminescu. Ce­ un român: Demian, un ungur: Szol- sunt piersicile dela no. 12, fine şi
tind-o nu şti ce te izbeşte mai mult: nay şi un neamţ: Widmann, au des­ calde. In anticameră, cuvioase, a-
simţul ascuţ t de pătrundere, metoda chis o expoziţie, până la 20 De­
clară de expunere, precisarea lucru­ cemvrie. Ceeace l-a întrunit pe tustrei târnă trei icoane: Madonna (mai
rilor până în amănunt, sufletul este „afinitatea electivă* —moder- bine: Maica Domnului), Sf. loan
oarecum tineresc ce se simte peste Botezătorul şi o schiţă pentru ace-
tot, sau marele cerc de cultură în mismul. laş, — tratate cu elementele sfinţi­
care dsa îşi localizează cercetările? Ultimii doi demonstră o clară lor bizantino-români, dar văzute
In această privinţă, cineva a remarcat tendinţă expresionistă. Peisagiile
odată, nu fără dreptate, că dl Bogdan- d-lui Szolnay caută a elimina vo­ oarecum printr’un iris mai de artist,
Duicâ se aseamănă cu o conside- sunt modernizate, bineînţeles, însă
rab lâ bibliotecă vie. lumul, suprapunând numai planurile fără a fi neglijată temelia naţională.
Pentru ca analiza să fi fost mai goale, cu un prisos de sur, prin Dacă sufletul d-lui Demian ar avea
completă, am fi dorit poate, pe lângă care, uneori totuş îndulceşte măr­ epicitatea ailor drumeţi pe acelaş
cercetarea fondului filozofic şi o ginite. Au un caracter sombru,
cercetare critică a realizări estetice confirmat şi prin studiile anatomice drum, am puteâ spera o artă nouă
din Luceafărul, gâidindu-ne la bisercească românească, îmbogă-
eventualitatea unui mare şi amă­ pe cadavre macre şi răsucite de ţ tâ, probabil, printr’o covârşi­
nunţit studiu al lui Eminescu care spasmuri, aându-ţi o impresie bol­ toare intimitate şi care va avea
trebue să vie, şi în care „Luceafărul* năvicios de deprimantă, (cei doi credem, eficacitate. Dar... poeta nas-
studiat din toate laturile, ar forma bătrâni, no. 35 şi 41, sunt de altă
fără îndoială un capitol dintre cele natură şi mai accesibili priceperii). citur; luceafărul ori steaua, fiecăruia
mai importante. Şi cum chiar pentru îşi are sortită calea. Chiar deaceea,
mândria noastră naţională şi pentru D-l Widmann, deşi în fond nu e dorim din inimă, să ne mai vedem
necesitatea din ce în ce mai accen­ atâta de expresionist pe cât e de la răspântiile artei sale.
tuată, acest studiu mare, e tot mai impresionist — peisagiile au o cru­
mult aşteptat, pentru reuşita lui, ditate a culorii şi a înregistrării ei, *
am dori, ca mâna tare pe care o neprelucrată spre a exprimă — în A murit autorul: „Ţăranilor.“
ceream la începutul acestei dări
de seamă, să fie Dl Bogdan-Duică, portretele d-sale declamă simţirea Ziarele vestesc că Wi. St. Reymont,
fără îndoială cea mai competentă germană autentică, iar în Entwurf- scriitorul polon căruia anul trecut
autoritate critică în această direcţie. urile pentru scena Operii locale, i s’a decernut pentru romanul său
Activitetea dsale de până acum de dar şi peniru Strindberg (!), denotă „Ţăranii,* prtmiul Nobel de litera­
eminescianist, a cărei ultim rod în o înrâurire expresionistă nefixată. tură, a murit. Romanul care imediat
afară de articolele „multe şi mărunte
despre M. Envnescu* este analiza D-l Demian nu e între ei; poate, după fericita premiare a fost tradus
de faţă a „Luceafărului", stă dovadă prin portretul d-lui L. Blaga, cel în mai multe limbi, e o caldă evo­
temeinică. Teofll Bugnariu mai recent, cochetează o leacă cu care a vieţii colective ţărăneşti şi
moda ce nu-ţi place, cu toatecă e „e o strălucită desminţire a acelora
explicată, în Expressionismus al lui cari cred că un scriitor nu se poate
H. Bahr. Dar ne este dat să-l ve­ inspira din mediul vieţii ţărăneşti.*
dem şi în alte etape: dela portretul Domnul D. Tomescu din al cărui
„academic*, lustruit, al d-lui Dudu- articol publicat în „Societatea de
lescu, la seria de nuduri. Nudurile mâine* am împrumutat acest citat,
sunt originale: o fizionomie specială, spunând că Reymont „întrupează
o tonalitate fumurie şi intimă. Car­ ca scriitor avântul epic ai enegiilor
nea femenină, prin roz şi elegant rurale* şi accentuând că eroul sus­