Page 2 - 1925-23-24

Pag. 322 .... «■ C O $ t N 2 f c À f 4 À — . . . . . . . . » , .... . S5--xît.

F L O R I L E D A L B E...

da
SEBASTIAN BORNEMISA

Un nou Crăciun, cu fulgi şi mirajul stelei călăuzitoare în căminul nostru sărac şi
uşori de zăpadă, cu sclipiri de ne fură din nou şi inima şi scund.
stele şi cu mângâitoare colinzi, gândul. Vom merge deci în- Florile d a l b e . . . Colindăm
la uşa omului sărac. După zile nainte, după icoana ei izbă­ deci din nou colindă scumpă
aspre de muncă şi de viscol, vitoare şi vom face o nouă sfor­ la uşa omului sărac, căci cei
însfârşit o seară de odihnă bine­ ţare, spre a străbate mai de­ năcăjiţi şi îndureraţi sunt în
făcătoare, de reculegere şi de parte calea ce ni-a rămas în mare parte şi cetitorii şi spriji­
visuri. urmă. Astfel nu ne gândim nici nitorii acestei reviste. Pentru
Acesta este şi Crăciunul no­ la furtună, nici la vântul des- câminurile lor modeste se chel-
stru. După nouă arii de zile, orientării care şueră prin clă­ tuie energia şi se iroseşte visul
de când căutW să răspândim direa noastră socială, nici la celor ce-şi coboară gândurile
cu o energie neprecupeţită gân­ inevitabilul sfârşit, care pare a pe hârtia aceasta imaculată,
durile frumoase şi distracţia se­ fi hărăzit tuturor publicaţiilor de cele mai multe ori fără de
nină prin orăşelele noastre sărace culturale din această ţară. Câr­ nicio plăpândă remuneraţie, ci
şi prin cătunele bântuite de maci oţeliţi în furtună, ne ur­ număr din dragostea nemărgi­
viforniţa intelectuală, — sosirea mărim cu drag şi cu îndârjire nită pentru frumos şi pentru
celui de al nouălea Crăciun ne visul de a nu lăsa să se stingă propăşire.
găseşte tot înfrăţiţi cu visul, flacăra, care pâlpâie în candela Tineri şi bătrâni, colaboratorii
şi tot atât de dornici de a crea noastră şi ne bucurăm, cu toţi noştri în cei 9 ani de apariţie
o mai senină atmosferă cultu­ creştinii... ai acestei reviste, au fost colin­
rală pe pământul strămoşilor Florile dalbe ... Sunetul cri­ dătorii plini de ideal ai unui
noştri. Sărbătorim astfel şi noi, stalin al colindei ne adoarme cântec, desprins în surdină din
ca toţi bunii creştini, nu numai şi şovăiala şi oboseala. Retrăim adâncul sufletului lor cast şi
naştereaMântuitorului, ci şi rena­ din nou clipele de furtunatic visător, pe care Fam cântat cu
şterea unei idei, care a pâlpăit avânt, de-acu-s paisprezece ani, bucurie, cu seninătate şi cu
de aproape un deceniu în co­ când visul nostru a’nceput a devotament cu t o ţ i i . . .
loanele modeste ale acestei re­ se înfiripa, ca o salbă de măr­ Aşa ne găseşte acum, întreg
viste. Gândul acesta, că am gele, pentru întâia oară. Căldura mănunchiul, şi al nouălea Cră­
înfruntat fără a fi înfrânţi, a- lui mângâietoare o simţim şi ciun. Cetitorii noştri ne cunosc
tâtea obstacole fireşti şi nefireşti, azi, ca şi atunci şi nimic, în şi ne vor primi, de sigur, cu
ce se pun în calea unei publi­ lume, nu ne poate nici întrista bucurie şi cu bunătate şi de
caţii româneşti din Ardeal, ne şi nici zădărnici ţinta. Aseme­ data aceasta. In inserarea zilei
mângâie sufletul şi în seara nea plăpânzilor colindători de de Moş-Ajun noi le batem deci
aceasta senină de Crăciun, noi prin satele noastre perdute iar sfios la uşe, ca să le urâm
uităm pentru o clipa toate gri­ în broboada ceţii, alergăm sărbători fericite şi să le cân­
jile şi visăm din nou. şi noi prin viscol şi prin fur­ tăm mulcom colinda sufletului
In sufletul nostru amuţesc toate tună şi nu simţim gerul pişcân- nostru.
răzvrătirile din trecut, adorm du-ne obrajii, decât dupăce Florile dalbe ...
chinurile unei jerfiri neîntrerupte reintrăm îngheţaţi de jumătate