Page 5 - 1925-23-24
P. 5
25—XII. 1925 C O S I Z E A N A Pag. 325
văd cutezători! Din cutezanţă nasc — Prea te-ai grăbit să dormi a- mea. Vina e a celor ce se prea
faptele frumoase în vieaţă, cântecul fară, dascăle. Dacă aşi vrea să-mi grăbesc. De pildă, şi acum 1 Cine
lor îl cânt eu. râd de tine, n’ar trebui decât să ar fi crezut că în gură de primăvară,
— Pentru a cuteza trebuie să mai bat de două ori din aripi şi voi găsi într’o colibă un dascăl bă
simţi în tine putere. Voinic cum ai amorţi ca o muscă. trân, fără cojoc? Bătrânii şi copiii
te văd, e uşor să fii cutezător. Uşor — Olio, păcatele mele zic eu ; să nu se prea lase amăg'ţi de pri
îţi vine să te iei la trântă cu ar e frig de par’c’ar bate crivăţul. măvară. Dumneata ai noroc că te
borii şi-i îndoi ca pe nişte trest’i. — Chiar eu sunt bătrâne, şi-ţi cunosc şi te ştiam de ispravă. Mi ar
Involburezi un codru întreg, oricât spun că mi-e milă tare de tine că fi de-ajuns să fâ făi odată din aripi
de voinic ar fi. Of! odată şi eu mi-ai căzut în drum. Nu ştiam, când să te sleiesc. Dar aşa, trebue să
m’aş fi luat la trântă cu toată lumea. am plecat peste câmpuri, că voi plec cum voi putea.
'Răzbăteam prin tine, vântule, oricât găsi un om bătrân care a eşit să Peste câteva clipe îl auzii departe
de tare băteai. Câte gânduri de bi doarmă într’o colibă, în gură de prin păduri, vâjâind sălbatic. Era
ruinţă şi de cucerire nu-mi veniau primăvară. Cât ce-ai simţit puterea un cântec nou: al îngheţului, al
când auzeam cântecul tău de luptă. primăverii ai zbughit-o din casă. morţii. Vuia ca prin pustiu, ca şi
Îndemni spre multe lucruri bune. Dar eu încă nu-s aşa de neputin când ar vrea să schimbe în pustiu
cios pe vremea asta ! Când primă lumea întreagă. Dar pădurea vuia
— Da! Eu, cu cântecele mele, vara e prea nerăbdătoare, îngrămă în plin, nu voia să-i înveţe cânte
învăţ pe oameni la bărbăţie. Avân dind în câteva zile frunze şi flori, cul. Cântarea morţii nime nu o în
tul meu se potriveşte cu al lor, de şi bătucind câmpul cu ace verzi vaţă bucuros.
aceea ei înţeleg cântecele mele şi de iarbă, e datoria mea s’o trezesc M’am trezit îngheţat. Zadarnic mă
mi-le învaţă. Dacă n’aş cânta eu din marea ei însufleţire şi s’o în îndesam în fân. Zadarnic mă zgu-
aşa de hotărât, mulţi tineri n’ar cu demn să lucreze mai încet. Totdea leam în palton. Pe semne nu se
teza să-şi strige în cântece răsună una graba strică treaba. N’ai văzut ţinuse de cuvânt: a mai fâ'fâit din
toare iubirea lor, voinţa lor, puterea pomi înfloriţi, degeraţi peste noapte? aripele de aşchii înainte de-ai eşi
lor. Iar bărbaţii n’ar fi aşa de ne — Ba da, am văzut, şi cred că din colibă. Multă vreme mi-am su
înduplecaţi în lupta lor fără pilda nu poate fi o privelişte mai tristă, flat în pumni ascultând ţârăitul gree-
mea. Copiliţa de mai înainte, so- mai amară. rilor fără somn. Bufii tovarăşi pen
rioara mea Boarea, e dulce, bună — Cred şi eu. Dar nu e vina tru omul ce nu poate dormi.
şi alinătoare. Dar dacă n’aş veni
eu pe urmele ei, voi oamenii n’aţi
cunoaşte ceeace e mai frumos în
vieaţă : biruinţa prin luptă. E de-a-
juns să vezi cum insistă în drum
un codru de stejar, cum se luptă IN P R A G
cu mine, pe moarte pe viaţă, şi
cum rămâne după potolirea furtunii La Maria Crâsmăriţa lăutarii zic mereu...
în picioare, pentru a prinde curaj
în lupta cu năcazurile vieţii. Cum Lăutarii cântă 'n crâşmă si afară sboară neaua.
iasă un codru împrospătat, cu La Maria Crăşmăriţa m’am oprit tăcut în uşă,
frunze mai t'nere parcă, mai plin
de vieaţă şi de hotărâre, dintr’o în- Ascultând cum butuşite, bat opincile podeaua,
căerare cu mine, aşa iasă şi tinerii (Şi podeaua-i învechită, —
şi bărbaţii, mai oţeliţi din lupta pe Crâşma a mai fost conac
care o dau cu ’ greutăţile vieţii.
Mi-se pare că dumneata ştii ce Şi Maria nu se teme c'ar putea să se dărâme).
vreau să zic, pentrucă ai purtat M'am oprit o clipă ’n uşă cu urechea aţintită,
luptă bună şi frumoasă în vieaţă“.
Inima de bucurie începu să se frământe ...
Mă acopeream mereu cu paltonul
în vreme ce-mi vorbi, pentrucă su Pe cerdac bătuse vântul aducând în valuri neaua
flarea lui aspră mă descoperea mereu. Şi-aduceă, bătând, mereu,
Nu-mi era frig dar nici prea cald,
când voinicul se topi în peretele Lăutarii nu 'ncetase furtunatic să mai cânte
de nuele al colibei, şi în loc se ivi Şi din râsete, la uşă auzeam abia fărâme;...
un bărbat înalt, slab la trup, dar Inlăuntru cald şi bine, şi afară viscol greu, —
vânjos ca de oţel. Părea prea în
putere încă pentru barba aibă ce Ce puteam să fac deci eu?...
purta. Era cu părul şi cu barba
zburlite, şi se uita cu nişte orhi
reci ca de ghiaţă. La spate purta La Maria Crăşmăriţa, vinu-i bun, din viţă veche
aripi mari, bătute din aşchii lungi Mi a venit o poftă crudă ca să intru şi să beu
de stejar, ca acele cari cad după Şi... (din voi care vre-odată a dus vinul la ureche?.. .)
fierul bărdaşilor când cioplesc trun-
ghiuri groase. Ce puteam ca să fac şi eu?...
CĂRŢI MEDICALE: Lepage Cluj.
— Cereţi cataloage. CONST. CR1ŞAN
