Page 6 - 1925-23-24
P. 6
Pag. 326 C O S I N Z E A N A 25—XII. 1925
V I S U L P Ă S T O R I L O R
de AL. CIURA
în noaptea aceea frigul mai con-$£; Şi cum sta într’un ungher al peş- Păstorii, peste a căror gene tre
tenise, şi păstorii durmeau pe aş- terii, mieluşelul prinse a scânci în- cuse aripa fermecată a îngerului,
temuturile lor sărace. cet, mirat de lumina ce strălucla în avură un vis minunat.
Numai unul bătrân sta de veghe, jurul celui nou născut. Se făcea, că un crai nou se năs
ascultând behăitul slăbit al turme Copilul dumnezeesc îşi întinse cuse într’un loc umilit şi îngerii
lor şi lătratul, tot mai domol, al mânuţele şi prinse mieluşorul în Domnului ÎI străjuiau, cu mărire
câinilor. braţele lui plăpânde. înţelegea, din mare.
Stelele clipeau tot mai stins, prin clipa venirii lui în lume, că» soarta Şi el, ridicându-se din ieslea
vălul de ceată, ce plutea deasupra lui se aseamănă acestui mieluşel umilită, în care s’a născut, s’a ur
Betleemului adormit. alb, care va lua asupră-şi păcatele cat pe tronul măririi, glăsuind ca
Bătrânul Ie zăria cum se sting, omenirii. un împărat al împăraţilor:
una după alta, şi simţia cum suf Bătrânul înţelegea glasul proro
letul lui, întinerit se ridică în slavă, cilor. — Să nu se tulbure sufletul vostru!
ca un copil sburdalnic. Fericit, se închină în faţa copi lubiţi-vă unul pe altul, căci toţi
Cuvinte din cărţile sfinte îi resă- lului, sărutându-i mânuţa fragedă, sunteţi fiii aceluiaş Părinte ! Faceţi
reau în minte, cu Mesia care avea bine şi cu cei-ce vă urăsc, ca să
să vină, cu împărăţia lui, când va se ştie, că ucenicii mei sunteţi 1 Nu
fi o turmă şi un păstor, dela mar fiţi făţarnici şi nu vă îngâmfaţi căci
gini până la margini, şi până la Tatăl care m’a trimis cunoaşte şi
capătul pământului... gândurile voastre cele mai ascunse!
Pe când se legăna bătrânul în MOŞ AJUN Adevăr zic vouă, că toţi oamenii
aceste viziuni ale prorocilor, iată Copiilor cuminţi sunt fraţi, în faţa Părintelui meu,
s’a făcut o lumină mare. şi îşi vor lua răsplata după binele
O stea minunată s’a ivit pe cer, ... Şi iarăşi vine ziua sau răul, ce l-au săvârşit în vieaţă!
şi strălucirea ei resbătea prin vălul Când ne-amintim povestea;
de ceaţă. O ştim de-atâtea veacuri,
Bătrânul nu mai avea nici o în Şi vecinie nouă-i vestea
doială: sosise plinirea vremii. Când bătrânul ajunse iar la păs
Se ridică din aşternut, luă un Că s'a născut in iesle tori, avea un zimbet, cum nu mai
mieluşel şi porni în goană, pe Pe drumul pribegiei avuse în vieaţă.
coasta dealului. Un prunc, fără prihană, în jurul pletelor lui cărunte, stă
în drum, îngerul Domnului îl în- Isus, fiul Măriei. ruia o rază din strălucirea pruncu
timpină, în straie de păstor, Dar lui dumnezeesc.
faţa îngerului era strălucitoare ca Pe cer se înălţase — Treziţi-vă ! spuse el, cu blân
zăpada, şi sub glugă, aripile albe O stea strălucitoare deţe, şi păstorii se ridicară din aş
i-se sbăteau ca doi pui de turturea. Ce prevestea minunea, ternutul lor.
— Unde mergi, bătrânule, cu Şi in clipa, când ei se ridicară,
mieluşelul? Şi slugi iscoditoare bătrânul rosti, cu glas de proroc:
11 duc Celui ce s’a născut, căci Porniră să ucidă
am văzut steaua oprindu-se deasu Divinul prunc, în faşe, — Fericiţi cei curaţi cu inima,
pra locaşului, cum au spus prorocii. Şi se 'ngrozise lumea căci aceia vor vedea pe Dumnezeu!
— Du-te, şi pe când te vei îna In sate şi oraşe. Lacrimi de fericire se prelingeau
poia, trezeşte păstorii, căci Dom l pe faţa lui brăzdată de vremuri şi
nul m’a trimis să le vestesc în somn Dar n a fost scris să moară raza strălucitoare stăruia şi mai,
vestea cea minunată. Copilul fără vină, mult în jurul pletelor lui cărunte.
Şi îngerul Domnului trecu pe ia Ci-a fost să-şi împlinească Şi ne mai putându-şi stăpâni la
stâna păstorilor, atinse cu aripa lui Menirea Lui divină. crimile de fericire, spuse păstorilor:
genele celor adurmiţi ca să viseze — Luaţi mieluşeii cei mai fru
un vis minunat Şi cum atuncia, magii moşi ; mergeţi cu ei, şi vă închi
Aduseră ca daruri, naţi Lui!
Tămâie, aur, smirnă,
Copilului cu haruri
Când bătrânul păstor ajunse la
locul unde se oprise steaua, întâlni Dumnezeieşti, — azi daruri Atunci s’au deschis cerurile, şi
pe cei trei crai delà răsărit, cari Aduce Moş-ajunul îngerii coboiându-se din slavă, ves
veniseră să se inchine celui nou Copiilor ce aşteaptă teau celor cu inimă curată, mărire
născut, aducându i daruri, aur şi Cu dragoste, Crăciunul. lui Dumnezeu şi pace oamenilor de
tămâie şi smirnă. I. Constantinescu-Pelflbaia bună învoire,.,
