Page 9 - 1925-23-24

Pag. 329 C O S I N Z E A N A - - - 25—XII. 1925

M A M Ă Ş F I I U

de MUNTEANU-MIO

Soţia centurionului, Sextus Apul- blânde, să se reîntoarcă. Mama însă Femeea se rostogoli la picioarele
lodorus, zace în durerile naşterii; n’auzea decât vocea inimii. cruci, se isbi cu fruntea de lemn
o sclavă bătrână o veghiazâ, cân­ Deodată sus pe cer, răsare o stea şi sângele începu să-i curgă.
tând o melodie sălbatică ca şi Galia, luminoasă şi mama citeşte în stră­ Voi să blesteme, dar o lacrimă
ţara care a născut-o; cere zeilor lucirile stelei, o chemare tainică şi din ochii Fiului sfânt, căzu pe
milă, iar sorţii ceas norocos pentru plină de speranţe. fruntea ei şi îi vindecă rana.
cel ce se va naşte. îşi grăbeşte mersul către chemare. Femeea 11 privi mirată şi-i zise:
Rugăciunea sclavei se stinge, căci Inti'un staul de boi se năştea — Cine eşti tu?
s’aud paşi în Vestibul: Un le­ Mântuitorul lumii. — Eu sunt iubirea.
gionar cu tunica zdrenţuită şi mersul Romana însă nu înţelese bucuria — De ce te ucid?
obosit, apare ca un semn rău celor luminii. Ea îşi căuta fiul şi vedea — Pentru-că vreau să-i mântui
cari aşteaptă prorocirea rugăciunii. fericirea unei alte mame. Bles­ de păcate.
temă batjocura sorţii şi plecă ne­ — Ii urăşti?
Se opreşte sfios, apoi grăbit de-a
se descărca de povara datoriei, în- înţelegătoare, chemând prin cuvinte — Ii iubesc.
gâimă : „Măritul Sextus Apollodorus disperate, umbra iubita. Atunci femeea îşi ridică mâinile
Pe drumul Golgotei îngenunchia- către Isus şi zise. Tu eşti Dumne­
a fost ucis de răsculaţii iudei“. ză sub povara crucii, blândul Isus. zeul meu, căci rugăciunea ta tră-
Femeea centurionului leşină, iar O femee sdrenţoasă, cu privirea eşte de la naştere în inima mea. Pe
mesajerul pieri ca o viziune neplă­ pierdută în necunoscut, s’aproprie tine te lăudam, pe tine te căutam,
cută ; poate mai avea de împărţit de El iubirea cea veşnică. Iţi mulţumesc
din otrava durerilor. — E pruncul care s’a născut, Doamne, că mai învăţat să nu mă
Când femeea centurionului se trezi pe când al meu murea. E arătarea lapăd de rugăciunea născută în
din leşin, după ceasuri, era mamă. care-mi batjocorise durerea. 11 re­ mine odată cu zilele mele. Mărire
îşi strânse copilul în braţe cu cunosc, aceiaşi lumină în jurul ca­ ţie, că mi-ai oprit blestemul, care
patima iubirii; era singurul razim, pului său. S’a împlinit oare bles­ voia să dărâme icoana dragostei
care o mai putea ţinea în viaţă. temul ? sfinte, pusă de ani în inima mea.
Copilul însă era sortit morţii. Isus e răstignit pe cruce, iar mul­ Tu eşti Dumnezeul meu, tu eşti
Mama îl simţ* stingându-se sub îm- ţimea chloteşte jos şi îl scuipă. Fiul meu.
braţişerile ei, ca sfârşitul unei făclii. Romana s’aproprie şi ea de cruce Centurionul s’aproprie la aceste
Inebunită, ea scoase un ţipet slab, şi-l batjocoreşte. Dumnezeu însă cuvinte, de femee şi îi zise : „Ţi-ai
dar plin de durere şi mânie. Zeii îi vorbeşte: Fiul tău n’a pierit găsit un alt fiu nebuno. E demn
erau prea cruzi şi nedrepţi cu ea. Când se năştea Fiul lui Dumnezeu de tine“.
Se ghemuise o clipă sub lovitura moartea nu putea birui. Steaua ce Mama sărută palma care o lovi
durerii, dar apoi se ridică mândră ţi s’a arătat, l’a înviat cu sărutările şi-i zise : „Te iubesc.
şi împletecindu-şi mersul, plecă după ei. In urmă-ţi au venit soldaţi, ţi-au De pe cruce simţea că o privesc
umbra copilului, ce-şi luase dru­ luat copilul şi l'au crescut. El e cen­ doi ochi binecuvântători şi rostia
mul spre Hades. turionul roman din fruntea soldaţilor. într’una, cu cât centurionul o lovea
Orpheus a înmuiat prin cântece Mama căzu în genunchi şi tărân- mai tare: Fiul meu, te iubesc.
sufletul tristului stăpân al umbre­ du-se s’aproprie de fiul său. Nu
lor, plânsul unei mame să n'aibă îndrăsni să-l privească multă vreme,
oare vraja de-a-1 înduioşa. îi sărută urma paşilor şi-i zise :
Durerea soţilor, nu poate fi sfântă, „Treizeci de ani te-am căutat, trei­
precum e durerea mamei; durerea zeci de ani am plâns amintirea-ţi
soţilor e schimbăcioasă: se stinge sfântă. Mi s’a dat să te văd, lasă-
şi iarăş se poate naşte. O mamă mi să-mi încălzesc inima la fla­
nu-şi poate uita durerea căci, car­ căra dragostei tale'.
nea lui a fost smulsă din carnea Soldatul o isbi cu piciorul în
ei şi sângele îi leagă pe vecie. pântece şi îi zise : Cară-te nebuno,
Plerzândii-şi copilul rana îi sânge- îmi murdăreşti haina cu noroiul
reasă până la moarte. mânilor tale !*
— Voi vărsa atâtea lacrimi, câte —Dar pentru tine m’am târît, se
picături de apă are Styxul şi voi jelueşte mama.
muia inima zeului, precum ploile — Sunt mama ta.
înmoae stânca. — Poate, grăeşte soldatul, dar
Sclava se luă în urma stăpânei Imi este scârbă de sdrenţele tale
şi începu s'o roage prin cuvinte şi o lovi din nou cu piciorul.