Page 10 - 1926-01
P. 10

Pag. 16   --- -------------- - niniiwinnnr ura---------------- - - - - - - - ¿ O  S  I N  Z  E  A  N  A    - . . . . . . . . .   ■  - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -   i-i. m


        ticolele, e un lucru plăcut atât pentru   literatura  noastră  împărţită  în  tabe­  acestor  două  bucăţi  de  antologie.
        suflet  cât  şi  pentru  ochi.  Vignetele   rele:  capitală  şi  provincie,  sau  după   In  balade  e  poate  o  influenţă  mai
        lunilor  dela  calendar  şi  coperta  al­  steagul  diferitelor  curente  literare,   pronunţetă  a  lui  Iosif,  dar  şi  aici
        manahului  frumos  executate  de  pic­  revistele  ardelene  cu  spiritul  lor   ceva propriu, o nuanţă deosebită.
        torul Demian dau aceeaşi impresie.  paşnic  şi  cu  scriitorii  mai  potoliţi   In  cea  dintâi  poezie,  „Lumini
          Pe  lângă  toate  laturile  lui  bune,   n’au  fost  luate  în  seamă.  Aşa  s’a   suflate  de  vânt“  —  cu  acelaş  titlu
        almanahul,  ca  orice  început  pre­  făcut  că  buni  scriitori  tineri  ca   caşi  volumul—vorbind  despre  vreme,
        zintă  însă  şi  lipsuri.  Ne  doare,  că   Vasile  Al.  George.  T.  Murăşanu  sau   poetul spune:
        nu găsim în el de pildă scrisul dlui  Septimiu  Popa,  deşi  sunt  cetiţi  şi
        O.  Goga, membru de onoare al Sin­  bine  cunoscuţi  de  publicul  ardelean,   Din mâna- i fină însă eu nu cunosc asprimea
        dicatului,  al  dlui  D.  lomescu  pre-   pentru  critica  literară  bucureşteană,   Şi nu-mi ştiu încă ’a suflet vre-o rană
        şedinţele  actual  şi  al  dlui  Al.  hodoş   prinsă  în  vârtejul  altor  preocupări,           [sângerând
        membru  în  comitetul  Sindicatului?   ei  nici  nu  există,  cu  toate  că  tustrei
        Absenţa  acestora  din  almanah  însă   au  trecut  demult  pragul  începutului,   In nopţi de toamnă numai, când bolta toată
        de  bună  seamă  nu  se  datoreşte   şi  şi-au  tipărit  literatura  şi  în                          [arde,
        celor ce au redactat almanahul.     volume.                             Se ’ntorc nedumerite privirile ’napoi
          Aşa  cum  a  apărut  întâiul  Alma­  Domnul  Teodor  Murăşanu,  şi-a   Şi doruri nenţelese pornesc să-mi plângă
        nah  al  presei  ardelene,  cu  bogat   tipărit  acum  după  „Fum  de  jertfă“                    [’n suflet
        material  pentru  problemele  gazetă­  premiat  de  Academie,  al  doilea   Cu glasurî înecate de ’ndepărtate ploi...
        reşti  şi  în  deosebi  cu  preţioase   volum  de  versuri:  Lumini  suflate  de
        amintiri  din  sbuciumul  presei  noas­  vânt.  Caşi  cel  dintâiu,  care  în  bună   dând  o  confesiune  preţioasă  care
        tre,  este  o  bună  „carte  de  recule­  parte  a  fost  o  adevărată  revelaţie   imediat  arată  drumul.  pe  care  a
        gere“  cum  o  anunţă  cuvântul  prim,   pentru  mulţi  iubitori  de  poezie,  şi   apucat  acest  volum,  dintre  cele  două
        şi  un  moment  de  popas  în  istoria   acest  de-al  doilea  volum  aduce   drumuri  pomenite  mai  înainte.  E
                                                                                cel  al  seninătăţii.  Pentru  acest  volum,
        frământărilor  noastre.  Totodată  ea   acelaş  tremur  cald  şi  mângâietor,   partea  de  clocot  şi  furtună,  care  al­
        mai  este  însă  şi  o  dureroasă  mus­  aceeaşi  limbă  de  cele  mai  multe  ori   tera  în  „Fum  şi  jertfă“  cu  partea  de
        trare  pentru  zilele  de  azi.  Şi  pentru   plină  de  armonie,  aceaşi  neţărmurită   pace  şi  seninătate,  s’a  limpezit.
        reaşezarea  în  vechile  ei  rosturi  a   dragoste  de  viaţă  şi  acelaş  suflet
        presei  noastre,  e  bine  să  nu  uităm   alternând,  când  într’o  furtunoasă   Apare  numai  seninătatea  şi  bucuria
        acest  lucru.  Pentru  iniţiativa  şi  exe­  revărsare  peste  lume,  când  într’o   şi  numai  acea  discretă  şi  înceată
                                                                                măcinare  interioară  de  care  am
        cutarea  bună  a  Almanahului,  comi­  discretă  măcinare  interioară,  simţită   amintit.  Cum  însă  dl  Murăşanu
        tetul  Sindicatului  merită  lauda  şi   undeva  în  dosul  cuvintelor  şi  când
        recunoştinţa  noastră.  încrezători  aş­  într’o  blândă  seninătate.  Poezia  dlui   pentru   clocotul   sufletesc   smulge
                                                                                accente mult mai puternice şi expresii
        teptăm realizarea programului anun­  Murăşanu  prezintă  astfel  un  dublu
        ţat pentru almanahurile anilor viitori.   aspect  în  fiinţa  ei.  însăşi  cuvintele   mai  adecvate,  ni  se  pare  că  în  acest
                                                                                al  doilea  volum  prin  excluderea
                        *                   mai  des  întrebuinţate  par  a  dovedi   acestei  laturi  a  poeziei  sale  nu  şi-a
                                            această  împărţire  spre  două  căi.   dat toată putinţa talentului.
                                            De-oparte  clocotul  furtunii  se  exte­
                                                                                  Versuri  frumoase  se  găsesc  însă
        LUMINI SUFLATE DE VÂNT              riorizează  în  cuvinte  tari  şi  în  ono­  din  belşug  şi  în  acest  volum,  şi
        Versuri de Teodor Murăşanu, in biblioteca   matopee  dure,  iar  de  altă  parte   dacă  linia  poeziei  pline  de  sbucium
                    Semănătorul             liniştea  şi  seninătatea  apare  în  forme   şi  de  vifor  n’a  mai  apărut  în  „Lu­
                                            pline,  în  cuvinte  uşoare  şi  familiare,   mini  suflate  de  vânt“,  în  schimb  s'a
          Numele  poetului  Teodor  Mure-   şi  în  ritmuri  moi,  uneori  reci  şi   continuat  în  chip  fericit  cea  a  ba­
        şanu,  nu  prea  este  cunoscut  dincolo   elegante  de  sonete.  O  cercetare  a   ladelor.  „Povestesc  în  sat  bătrânii“,
        de  graniţele  Ardealului.  Trăind  ca   vocabularului  său  poetic,  în  acest
        profesor  într’un  orăşel  ardelenesc   sens  ar  aduce  poate  rezultate  inte­  „In  colţ  la  casa  cu  ostreţe“,  „Voinic,
                                                                                călare“,  şi  „Doncea*  au  în  ele  ceva
        n’a  avut  posibilitatea  şi  poate  nici   resante.  Poezia  lui  Teodor  Mură­
        r.u  a  voit  să  fie  membrul  vre-unui   şanu  curge  înainte  în  matca  tradiţiei   vag,  şi  prin  această  neprecisiune,
        cenaclu  bucureştean  şi  astfel  să  între   literare.  Şi  dacă  ici  colo  răsare   prin  acest  misticism,  te  emoţionează.
        cuceritor  în  câmpul  literaturii  sub   câte-un  vers  de  discretă  influenţă   O lăture cu totul nouă e cea a cânte­
                                                                                celor  în  formă  populară  şi  a  „Doi­
        binevoitoarea  patronare  a  cutărui   eminesciană  ca  în  „Povestesc  în  sat   nelor“.
        măiestru  critic.  Departe  de  pulsaţia   bătrânii“  (pag.  63),  urmele  marilor
        înfrigurată  a  mişcării  literare  din   înaintaşi:  Coşbuc,  Iosif  şi  Goga   Atât  de-ocamdată  despre  noul
        capitală,  de  unde tot mereu  ne  sosesc   apar  mai  distincte.  Nu  e  însă  o   volum  al  dlui  Teodor  Murăşanu.
        noui  consacraţi,  departe  de  cutare   imitaţie  şi  nici  o  nfluenţă  tiranică,   Altădată  poate  vom  reveni  mai  pe
        sau  cutare  bisericuţă  literară,  şi   aşa  cum  spune  într’o  gazetă  un   larg,  căci  fără  îndoială  avem  în
                                                                                Dsa  pe  unul  dintre  cei  mai  buni
        departe  de  toba  reclamei,  poetul   recenzent  grăbit.  E  aici  continuarea
        (căci  e  un  adevărat  poet)  Teodor   unui  spirit  şi-a  unei  tradiţii  arde­  şi  mai  fecunzi  poeţi  ■  tineri  ai  Ar­
        Murăşanu  a  rămas  sciiitorul  Ardea­  leneşti,  însă  cu  mijloace  originale,   dealului,  a  cărui  desfăşurare  şi
        lului  împărţindu-şi  dornic  versurile   şi  nici  de  cum  o  copie  servilă.   limpezire  o  aşteptăm  încă.  Poate  că
        revistelor  ardelene,  îndeosebi  „Ţara   Pentru  convingere  asupra  acestui   celelalte  câteva  volume,  pe  cari  le
        Noastră“  şi  „Ccsinzeana“.  A  fi   fapt,  e  folositoare  compararea  admi­  pregăteşte,  să  ne  aducă  lucruri  ne­
        scriitor  ardelean,  numai  ardelean,   rabilelor  poezii  „Pădure   şi  „Pădure   aşteptate,  totuşi  pentru  o  afirmare
                                                                 u
                                                                u
        înseamnă astăzi a rămânea prin defi­  bucuriea  ta  mă  doare   din  volumul   cât  mai  sigură  am  dori  în  ele  o
        niţie  necunoscut  pentru  restul  pă­  „Fum  de  jertfă“,  cu  oricare  din   mai  riguroasă  selecţionare  decât  cea
        mântului  românesc.  In  bătăioasa   poeziile  lui  Coşbuc,  şi  se  va  vedea   diir „Lumini suflate de vânt*.
        încordare  care  stăpâneşte  astăzi  adânca  originalitate  şi  frumuseţă  a               Teofil Bugnariu
   5   6   7   8   9   10   11   12