Page 3 - 1926-01

I—i. 192(5 •■I .ii r- r r i r - r r i m C O S I N Z E A N A Pag. â

nimic nu înseamnă. Norocu’, ala
U N O M S I N C E R face tot
— Cum, domnule Binder, dum­
neata nu dai nimic pe credinţă?
de I. AGÂRBICEANU Nu ştii că din convingere răsar fap­
tele mari ? întreabă Vasile Muntean,
— După război mulţi voinici s’a- conştient. Dar băgaţi de seamă: bucuros că birtaşul s’a amestecat
rată, zise batjocoritor Vasile Mun­ Aţi auzit vr’odată, dela unire, ca în vorbă. Cei patru prieteni îşi ri­
tean, tăind scurt laudele celui de-al oamenii din popor să se laude că dicară capetele din piept şi priveau,
patrulea prieten care, în seara aceea au ştiut dinainte ce se va întâmpla? uşuraţi parcă de-o povară, la dom­
târzie de toamnă, la un pahar de Ori aţi auzit mereu astfel de vorbe nul Binder.
vin în crâşma lui Binaer, ţinea să din gura acelora despre cari ştim — Noi toţi crezut şi ce folos
dovedească siguranţa ce a avut-o cu toţii că au crezut în minune? domnule judecător? zise birtaşul
în biruinţa aliaţilor, în înfăptuirea Dacă veţi băga de seamă, vă veţi clipind din genele roşii spre Vasile
României-Mari. convinge ca şi mine de adevărul Muntean. „Credinţa poate că uneori
— Ce vreai să spui? întrebă, că cei ce se opresc mai adeseori o nebunie este. Toţi nemţii crezut!
palid cel care vorbise mai pe urmă. asupra credinţei ce au avut-o în Da’ cum?“ El făcu din braţul mare
— Că vecinie va rămânea ade­ biruinţă, sunt tocmai acei ce n’au şi greu un gest spre adâncimile
vărată vorba din bătrâni: „După crezut, ori au fost cu sufletul în­ pământului. „Şi ce folos, domnule
războiu mulţi voinici s’aratâ“, zise doit, ca şi când ar simţi nevoia să judecător? Norocu, ăla face tot“.
c’un fel de silă Vasile Munteanu. se convingă încă pe sine înşişi că-s El tăcu şi lăsă să-i cadă pleoapele
Nu te supăra, te rog! Nu sunteţi vrednici să trăiască în România- grele peste ochii albaştri, spălăciţi.
numai voi patru în categoria asta. Mare, fiindcă au crezut în ea. Râmase nemişcat, părea că în clipa
Toţi suntem oameni, şi adevărul Vasile Muntean ridică păhărelul aceea a şi adormit.
rămas din zile vechi arată că oa­ cu vin auriu şi-l dădu peste cap. — Dumneata poţi fi disgustat de
menii nu se schimbă. Aceleaşi slă­ Ceilalţi patru rămaseră tăcuţi, cu credinţă, domnule Binder, fiindcă
biciuni cari i-au robit pe strămoşi, ochii în pământ. Simţeau că prie­ ea v’a înşelat. Visurile dumneavoa­
ne birue şi pe noi. Ne place să ne tenul lor avea dreptate, şi mai ştiau stră au fost spulberate. Dar pe cât
lăudăm, să ne creştem preţul. Do­ că Vasile fusese dintr’aceia cari, în o urgisiţi cei ce v’aţi înşelat, pe
rinţa aceasta e atât dt. sinceră, atât vremea războiului ori unde avea atât o doresc aceia cari n’au avut’o
de puternică, încât adeseori ajun­ prilejul să vorbească ca un român, şi ale căror visuri s’au împlinit, zise
gem să ne înşelăm pe noi înşine. era gata să ia venin că România George Pleşa, unul din cei patru,
Priviţi în jurul vostru ! Cine cutează va birui. şi care vorbise mai întâi cercând
azi să spună că n’a crezut în bi­ Se simţeau umiliţi în faţa lui şi să dovedească prietenilor în seara
ruinţa idealului naţional? Şi voi simţimântul acesta e cel mai po­ asta că el prevăzuse biruinţa. „De
ştiţi bine ca şi mine, că sunt destui trivit pentru a sparge mesele cele ne supărăm ori ba, Vasile are drep­
cari n’au crezut, că au fost o su­ mai vesele, şi a strica prietenii de tate. Şi ar fi o prostie să ne supă-*
medenie cari s’au îndoit. Azi toţi ani îndelungaţi. Vasile Muntean îşi răm. Parcă noi nu ştim tot aşa de
se bat în piept că ei au simţit, că dădea seama că i-a supărat, şi cum bine ca şi el că după războiu mulţi
au prevăzut totul şi se mândresc îi ştia pe cei patru mai mult flecari voinici s’arată? In sfârşit poate să
cu adânca lor simţire naţională. Mai decât lăuduroşi din fire, cercă să-i ne înşelăm I Poate că argumentele
mult: cunosc oameni cari au lucrat însenineze. Ar fi păcat să-i vadă noastre de azi nu le vedeam destul
împotriva idealului naţional în vre­ ridicându-se dela masă: nu s’au de puternice, destul de clare, în
mea războiului şi acum, tot îmbul- întâlnit de mult, iar vinul lui Bin­ vremea războiului, şi nouă ne pare
zindu-se în primele rânduri, au der era de viţă vestită. acum că le-am văzut de atuncea
ajuns români fruntaşi, cari nici nu Dar ceilalţi abea zâmbeau la glu­ aşa. Şi, se mai poate, cum a spus
vor să-şi mai aducă aminte de mele pe care le încerca Vasile Mun­ prietenul Vasile, ca dorinţa noastră
apostasia lor de-odată. Şi, spre ru­ tean. Jupânul Binder îşi plimba za­ de a fi crezut deplin, de a fi în
şinea noastră, nu se află alţii cari darnic pântecele înfoiat ca un balon rând cu toată lumea ce ne încon­
să le aducă aminte şi să-i pună la pe dinaintea mesei, părând că se joară, să fie aşa de mare în cât să
locul lor. uită cu el la sticlă, la păhărelele ne înşelăm cu bună credinţă. Un
— Vreai să spui că puţini au pline, la oaspeţi. Se purtă un res- lucru rămâne adevărat: Sunt rari
crezut în izbândă? întrebă unul din timp greoiu pe picioarele-i crăcă­ oamenii cari îşi recunosc slăbiciu­
prieteni. nate, apoi lăsându-se într’un colţ nile în faţa altora“.
— Nu. Poporul a crezut. Poporul pe scaunul care pârâia, zise: George Pleşea ridică paharul,
a presimţit minunea. Sufletul po­ — Slobod să spunem şi io o ciocni cu toţii şi zise:
pular, în adâncurile lui misterioase, vorbă? — In sănătatea prietenului Vasile
ştia ce se pregăteşte şi se frământa — Cum nu, jupâne Binder, răs­ care a crezut totdeauna, şi în să­
între moarte şi viaţă. Cine va pu­ punse vesel Vasile Muntean. nătatea jupânului Binder care ase­
tea pătrunde şi va putea arăta a- — Ala nu înseamnă nimic: cre­ menea a crezut, dar a crezut în
ceste frământări, va aduce o con­ zut ori nu crezut. Io ascult la dum­ deşert!
tribuţie preţioasă istoriei. Şi au mai neavoastră, continuă jupânul, uân u- Inimile se desgheţară şi veselia
crezut toţi aceia în care trăia con­ şi pe spate capul mare, s himt 1- începu din nou. Birtaşul aduse în
ştient sufletul naţional, — spun de du-şi bărbia rumenă într o pur'ă grabă încă o preche, vin din cel
intelectuali, — după cum în popor enormă, desumflată şi încreţită. Io de bună şi vestită viţă.
viziunile arzătoare — dorinţele a- ascultat la dumneavoastră şi spun: La al treilea rând George Pleşa
cestul suflet, trăiau mai mult in­ vorbe-vorbe. Crezut ori nu crezut, închină: