Page 6 - 1926-01
P. 6
\
Pag. 6 C O S I N Z E A N À 1—1. 1926
— Lasă-mă, bătrâne! Dă-mi dru
D E M I R - K A mul. Apoi el scuipă în faţă pe De
A
I mir-Kaia şi lovindu-1 cu coada bi
ciului în cap, fugi înainte.
Legendă orientală de A. 1. Kuprin In Demir-Kaia se aprinse sân
Tradusă de Zina G. Morolanu gele lui mândru de haiduc.
El ridică de jos o piatră grea
Vântul s’a potolit. Poate să fim Apoi vei porni drept spre răsărit şi şi aruncându-o în urma vinovatului
nevoiţi a petrece noaptea asta pe vei merge mereu până când vei a- îi sparse capul. Călăreţul se clătină
mare. Mai sunt treizeci de verste junge la locul unde se întâlnesc puţin în şea, se apucă cu mânile
până la mal. Vasul nostru se lea şapte drumuri. Acolo tu vei clădi o de cap şi se prăvăli în praful dru
gănă leneş pe-o parte şi pe alta, casă cu odăi răcoroase, cu divanuri mului.
pânzele-i ude se lasă’n jos. încăpătoare, cu fântâni cu ap* lim Demir-Kaia cu groaza ’n suflet,
O ceaţă albă ne’mpresoară de pede de spălat, cu mâncări şi bău alergă la el şi-i zis«: cu durere:
aproape. Nu se mai zăresc nici ste turi pentru drumeţi, cu cafea aro „Te-am omorît, fratele meu !
lele, nici cerul., nici marea, nici mată şi cu narghilele parfumate Dar muribundul răspunse:
noaptea. Şi nici noi nu mai aprin pentru cei obosiţi. Chiamă la tine „Nu tu m’ai omorît, ci mâna Iui
dem luminele. pe toţi cei cari vor trece pe lângă Allah. Ascultă: Paşaua vilaetului
Seid-Ahli căpitanul murdar şi casa ta si serveşte-i ca cel mai nostru este un om crud, lacom şi
desculţ al vasului ne spune cu o a urr rob. Casa ta să fie casa nedrept. Prietenii mei au urzit un
voce oală, adâncă şi gravă, o iur, auiui tău să fie aurul lor, munca complot împotriva lui, iar eu lâco-
povesi străveche, pe care eu o cred ta,— odihna lor. £i să şti că va veni mind la o mare răsplată bănească
din toată inima. O cred pentru că timpul când Allah va uita de păca am vrut să-i denunţ. Şi iată că toc
noaptea e atât de misterios de tă tele tale grele şi-ţi va ierta sângele mai când mă grăbeam cu denunţul
cută, pentru că marea nevăzută copiilor săi. meu, am fost oprit de piatra arun
doarme sub noi, şi învăluiţi de Iar Demir-Kaia întrebă pe înger: cată de tine. Aşa a vrut Dumnezeu.
ceaţă noi plutim liniştit printre nori — Dar ce semn îmi va trimite Rămâi cu bine.
albi şi deşi. Domnul ca să ştiu că păcatele-mi Adânc mâhnit se întoarse Demir-
„II chema Demir-Kaia. Tradus în vor fi iertate? Kaia în curtea lui. Scara de virtute
limba noastră asta ar însemna — Scoate din focul care mijeşte lângă şi de pocăinţă pe care el o urcase
Stâncă de fier. II poreclise aşa pen- tine un lemn ars acoperit de spuză cu atâta răbdare în răstimp de două
trucă omul acesta nu cunoştea nici şi sădeşte-1 în pământ. Când lemnul zeci de ani, se rupse sub el prăbu-
mila, nici ruşinea, nici frica. El hai- mort va prinde coaje, va face ră şindu-se în clipa unei dimineţi de
ducea cu banda lui în împrejuri dăcini, va da naştere la mlădiţe şi vară.
mile Stambulului, în Thessalia bine va înflori, să şti c’atuncia a sosit El se uită cu desnădejdeîntr’acolo
cuvântată, în Macedonia muntoasă ciasul ispăşirei tale. unde obişnuia să-şi opriască privi
şi prin ţinuturile cu păşune grasă Douăzeci de ani trecură d’atunci. rea în fiecare zi, spre lemnul negru
ale Bulgariei.... Nouăzeci şi noiţă In toată ţara Padişahului — Allah carbonizat. Şi d’odată, — ce mi
de oameni pierise de mâna lui şi să-I ţie — mersese vestea despre nune, — văzu cum sub ochii lui
între ei erau femei, bătrâni şi copii. hanul de lângă cele şapte drumuri lemnul mort începe să ’nmuguriască,
Dar iată că’ntr’o zi îl înconju pe calea între Djedda şi Smirna. să se îmbrace cu verdeaţă şi să se
rase în munţi o oaste puternică a Se povestea că cerşetorul pleacă împodobească cu flori gingaşe
Padişahului, — Iungi-i-ar Allah zi d'acolo cu bani în traistă, cel flă galbene.
lele 1 Trei zile s-a apărat Demir-Kaia mând pleacă sătul, cel obosit, odihnit, Atunci Demir-Kaia căzu în ge
ca un lup în contra unei haite de cel rănit, vindecat. nunchi şi începu să plângă de bu
câini. A patra zi de dimiueaţă el De douăzeci de ani, de-atâţi amar curie. El înţelese că marele şi atot
scăpă-însă singur. O parte din to de ani se uita Demir-Kaia în fiecare milostivul Allah în înţelepciunea sa
varăşii lui pieriră în timpul goanei seară la buşteanul de lemn sădit în negrăită îi iertase nouăzeci şi nouă
înverşunate, restul primise moartea curtea lui, lemnul însă rămânea mereu de vieţi pierdute pentru moartea
din mâna călăului pe piaţa rotundă negru şi fără de viaţă. Ochii lui unui singur trădător“.
din Stambul. Demir-Kaia, ochii-i de vultur se
Răcnit şi pierzându-şi tot sân stinseră, corpu-i de voinic se inco-
gele, zăcea acum Demir-Kaia lângă voie, iar părul din cap se făcuse
un foc într’o peşteră ascunsă unde’l alb ca aripiie unui inger.
adăpostiră ciobanii aspri delà munte. Dar iată că într’o zi dis de di
Şi iată că în mijlocul nopţei îi apăru mineaţă auzi el tropotul unui cal
un înger luminos ţinând în mână şi alergând în drum zări un călăreţ,
o sabie în flăcări. Demir-Kaia re care fugea în goană mare pe un
cunoscu pe solul morţii, pe Azrail cal numai în spume. Demir Kaia
trimisul cerului şi grăi : sări la el, apucă calul de căpăstru
Fie voia lui Allah ! Eu sunt gata. şi se rugă de călăreţ:
Insă îngerul zise Nu, Demir- — Poftim în casa mea, o fratele
Kaia, au ţi-a venit încă ciasul. As meul Răcoreşte-ţi faţa cu apă lim
cultă porunca lui Dumnezeu. Când pede, întăreşte-te cu hrană şi bău
te vei scula de pe patul de moarte, tură, şi îndulceşte-ţi gura cu par
du-te şi-ţi desgroapă comorile de fumul dulce aî narghilelei. •* —*
unde le-ai ascuns şi prefă-le în aur, Dar drumeţul strigă cu mânie;
