Page 8 - 1926-01

Pag. 8 ---------------------------- ---------------- C 0 S 1 N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - 1-!. 1926

fenomenul în sine şi să desprindem
Pe marginile literaturii româneşti contimporane din el ceeace ni-se pare că e ceva
nou şi orginal în evoluţia literaturii
de Ion Breazu noastre.
Note introductive la o analiză a operei poetice a lui Lucian Blaga.
Vorbiam mai sus de o întoarcere
a Europei spre preocupările adânci
Dl Ion Breazu, unul dintre tinerii scriitori
ardeleni cu talent, va examina aici într’o serie dătătoare de viaţă eternă. O nelinişte spirituale şi ne vedem şi pe noi
de articole care îşi iau acum începutul, opera religioasă şi metafizică pluteşte în
poetică a Dlui Lucian Blaga. Cetitorii noştri atinşi de aceste preocupări. Intr’a-
sunt rugaţi să urmărească aceste articole cu aer. Personalităţii omeneşti i-se caută devăr, nicăiri ca la noi, poate, nu
toată atenţia, căci ele desvelesc cea mai in­
teresantă figură literară răsărită în Ardeal după o nouă valorificare, în care realităţile este nevoie de o adâncă sbuciumare
războiu. interne, ale spiritului, se impun cu
Redacţia sufletească, pentrucă puţine sunt li­
necesitate. teraturile cari să fie atât de sărace
In evoluţia unei naţii sunt epoci, Unele din aceste preocupări ne-au în aceste sbuciumări, ca a noastră.
în cari se pare, că un îndrăcit spirit atins şi pe noi — străjeri pe îndepăr­ Şi o literatură atunci bate la poarta
anarhic răstoarnă toate valorile luc­ tata graniţă a culturii europene. Şi eternităţii când problemelor mari
rate de mâna chibzuită a timpului. ele au găsit aci mlădiţe potrivite ale umanităţii le dă o fericită ex­
Bătrânii cari au plămădit aceste pentru a se altoi. presie naţională. Singur Eminescu
valori la sânul lor clatină din cap, Furtuna al cărei vâjâit ne mai ne-a înscris, până acum, în cartea
îngrijoraţi de viitorul naţiei; în suf­ sună încă în urechi,, ne-a răsturnat neperitoare a umanităţii. Singur el
letul lor se lasă umbră de pesimism şi nouă casele, ne-a scos şi nouă şi-a lăsat sufletul deschis tuturor
şi nu odată aruncă blestemul peste arbori din rădăcini. De pe ţirma ei întrebărilor; le-a căutat chiar cu o
capetele învolburate ale tinerilor. ne-am ales însă, fraţi strângându-ne sete neostoită.
Teoriile nu mai pot cuprinde în de mână pentru veacuri. Ni-s hai­ După războiu, importanţa noastră
alvia lor apele deslănţuite ale suf­ nele arse de focul care a trecut peste în concertul naţiilor europene a
letului naţional. Tulburi la început, noi, dar ne strângem mâinile cu crescut considerabil. Ne justificăm
aceste ape răstoarnă nebunatice a- tărie şi căutăm să ne croim altele numeric şi economiceşte această
şezările vechi, până când îşi sapă noi. Căutăm, căutăm şi nu ne în­ importanţă, nu ne-o justificăm însă
alvii nouă mai cuprinzătoare şi mai ţelegem încă... Nu ne înţelegem îndeajuns din punct de vedere cul­
adânci. Liniştea pluteşte atunci iarăş frate crescut în umbra unei culturi tural. Generaţia tinără, cel puţin în
deasupra lor, adâncurile surâd tainic cu frate crescut într’a alteia şi mai parte, îşi dă seama de adânca im­
şi malurile îşi pot oglindi iarăş fru­ ales nu ne înţelegem bătrân cu tânăr. portanţă a acestui lucru. Ea se lasă
museţile în ele. Dacă încerci să asculţi glasul cul­ sbuciumată de marile probleme ale
Literatura, cea mai înaltă expresie turii române de azi el nu-ţi sună spiritului şi încearcă să le coboare
a sufletului unei naţii, ne înfăţişează în urechi clar şi răspicat. Nu a- in solul naţional spre o bogată
mai bine nervul acestor epoci. Ea sistăm la o simfonie caracteristică înrodire.
însăşi, ca orice creaţie omenească, epocilor clasice, ci mai mult la nişte Şi războiul „a ajutat-o“ mult la
fiind o continuă luptă, între fond şi acordări de instrumente, mai variate aceasta... El ne-a întors şi nouă faţa
expresie, între spirit şi turnarea lui ca oricând, cari de cari mai gureşe. spre zările ' cu Derspective infinite
în formele materiale, are în aceste Unele se pregătesc pentru a cânta ale sufletului. Experienţa fecundă
epoci, un aspect neobişnuit de variat arii vechi pentru iubite moarte de în care ne-a aruncat el ’ne-a lărgit
>
încărcat de inegalităţi, pe cari cri­ demult, altele vreau să ne adulmece sensibilitatea şi ne-a apropiat ideo­
tica literară, croită pe modele vechi, cu arii de operetă, din altă parte logia literară de miezul conştiinţei
nu mai e în stare să le cuprindă. ne farmecă frânturi de motive na­ noastre. A fost un surplus de crudă
Istoria ne arată că acestea sunt ţionale măestrit cântate de artişti experienţă psichică pentru care se
epocile în cari idealele noi se zbat crescuţi în şcoală europeană... At­ caută cu înfierbântare o expresie
în chinurile naşterii. Spiritul tineresc mosfera noastră culturală este în­ potrivită. De aci apariţia atâtor şcoli
plin de greşeli, dar şi de geniale cărcată astăzi de tendinţe, mai mult literare, care abia pot exprima prin-
sclipiri năvăleşte peste vechile în­ ca oricând. tr’un gest — de multe ori carica­
tocmiri şi-şi cere dreptul la o viaţă tural — imensitatea sufletească de
nouă, proprie amplitudinii lui sufle­ Grea de probleme este şi litera­ care suntem frământaţi. „Războiul
teşti. tura noastră de azi. Un spirit anar­ ne-a învăţat sensul tragic al desti­
*
hic se pare că e stăpân aci cu drepturi nului omenesc; — mărturiseşte cu
O simplă privire peste frământă­ absolute. Cauza apariţiei lui elipsa toată sinceritatea care-i caracteri­
rile vieţii spirituale de după războiu unei critici energice, obiective — zează scrisul, unul dintre cei mai
ne dă áreptul să atribuim epocei spun unii, sau lipsa unei geniale productivi reprezentanţi ai literaturii
noastre o astfel de fizionomie, plină personalităţi artistice, care să do- de azi* —toată neliniştea religioasă
de sbucium, Războiul a zdruncinat mineze şi să fascineze prin creaţiile şi metafizică e semnul unei epoci
din temelii valorile spirituale la care ei — zic alţii. E şi una şi alta’ — tulburi, în desordine de sentiment
s’a lucrat liniştit, într’o tihnită epocă spunem noi. Şi sunt încă multe al­ şi de idei. dar care-şi caută aşe­
de pace. Ştiinţifismul care până ieri tele. Literatura, fiind cea mai puter­ zare... Scrisul nu mai e diletant. Că
trona printre problemele fundamen­ nică expresie a spiritului naţional, alege o ficţiune ori un episod al
tale ale uiranitătii şi-a ars aripile e şi ea un fenomen social şi — ca realităţii, prin maniera cu care
în flăcările acestui monstruos cata­ toate fenomenele de această natură abordează problemele vieţii, şi pri-
clism. Omenirea, ne mai putându-şi — este determinată de un complex
stâmpărâ sefea în apele lui, îşi caută de cauze. Noi nu vom descifra acest * Cezar Petrescu in Cuvântul, din 1
cu febrilitate o apă vie, a spiritului, complex. Ne mulţumim să constatăm Nov., 1925.