Page 3 - 1926-02

—1. 1926 ■ ................ii■■■■■■................. C O S I N 2 E A N À î — . . . . . . . - . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Pag. 15
- - - - - - - - -

Imbrăţişându-i cu drag, vrabia le
zise: UNDE-AM ÎNVĂŢAT GAZETĂRIA...*
— Vedeţi, dragii mamii, -*• noi
între oameni avem mulţi prieteni, de SEBASTIAN BORNEMISA
cari ne iubesc. Duşmani avem numai
între copil. Să nu-i judecăm însă, Socot, că gazetăria este o mese­ sufletului meu invitaţia aceasta. A
căci ei o fac aceasta din nepricepere. rie, dar nu ca ori care alta, ci cea doua zi am făcut rost de cele două
Astăzi, să ne veselim, căci Nicuşor mai grea şi cea mai nobilă dintre coroane, care-mi trebuiau, ca să pot
ni-s’a făcut prieten. El desigur o toate. Este firesc deci, că ea tre­ lua trenul până la Orăştie şi la
să ne câştige şi alţi prieteni între bui însuşită mai înainte ca cineva două ceasuri după amiazi am bătut
copii... să se apuce a o exercita. Despre sfios în uşa redacţiei „Libertatea.“
Vrabia avu dreptate. aceasta vreau să vorbesc eu aci, Nu voi uita nici odată această clipă.
Nicuşor trăieşte şi astăzi şi iubeşte unde şi când am însuşit această Era zi de Joi, zi grea de expediţie
mult paserile. Când vede pe vre-un nobilă meserie şi care erau gându­ şi părintele era grăbit foc. După
copii cu pui de pasere în mână, îl rile şi visurile mele, mai înainte, câteva cuvinte încheiate cu făgă-
bate uşor pe umeri şi îi zice : ca să ajung în cea dintâi modestă duiala, că vom vorbi mai mult de
— Lasă-i să sboare! Paserile sunt redacţie a unei gazete din Ardeal. seară, la un concert care se ţinea
prietenii oamenilor. Cei ce chinuiesc, * tocmai atunci în sala restaurantului
♦ •
ori omoară paserile, fac mare păcat. „Central“, a trecut în sala de expe­
Şi copiii buni îi ascultă... Eram de 18 ani şi mi-aduc şi diţie. Cum până la amurg era încă
acum aminte de cele dintâi versuri mult şi cum nu aveam ceva mai
plăpânde, pe care isbutisem să le bun de făcut, l’am urmat şi eu.
public. Pusesem în ele tot visul ti­ Sgomotul maşinelor, care zoreau să
P L O P U L nereţii mele şi când mi-am văzut tipărească cele vreo 12,000 de foi,
O. Tutoveanu strofele imprimate pe hârtia gălbuie cât era în 1910 tirajul „Libertăţii“,
a „Foii Interesante“ delà Orăştie, vraful de gazete, care erau într’o
C e falnic îl ştiam alt dată, clipită făţuite, adresate şi pachetate
}
Stăpân pe ntinderea de văi, o fericire dulce mi s’a strecurat în
Privind la hora ’nflăcărată suflet şi deodată cu ea o otravă, de mânele zorite alor zeci de fete,
Şi la hârjoana de flăcăi. care m’a înlănţuit pentru totdeauna deschideau înaintea mea o viaţă
de masa de scris. La 18 ani rezo­ nouă, de muncă şi de înfrigurat
In jurul lui dădeau năvală luţiile se iau repede şi în înfrigu­ avânt. Mi-a plăcut din cea dmtâiu
Opt sate lainice de joc, clipă viaţa aceasta şi hotărâre; m i
Şi el, în haina-i triumfală, rarea visurilor mele mă hotărâsem,
Vibra de farmec şi noroc. să-mi închin toată viaţa şi tot ro­ luată în ajun, fu dcf.x_it.vi: Vv,. în­
stul ei numai scrisului. De sigur că cerca să fiu de folos în locul, unde
Şi-atâtea inimi zbuciumate nu doream să mă fac numai decât... mă târeşte soartea. Şi poate tot ea
De taina sfântului fior, gazetar. In închipuirea mea visam a vrut, ca tot în aceeaş după amiază
Sub vraja bolţii încrustate, învulburată să zăresc în treacăt şi
Le-a fost tovarăşul de dor. să umezesc cu poezii lirice doi ochi
senini şi, poate, o aureolă depoet- doi ochi căprui de copilă bălaie,
Frunzişu-i alb, zăpor de fluturi, nemuritor 1 care mi-au rămas apoi dragi toată
Umplea văzduhul pân'în zări Dar soartea a vrut pe semne alt­ viaţa.
*
Cu o larm'aprinsă de săruturi, fel, căci într’un amurg de vară, pe * *
De tinereţă şi cântări.,.
când ascultam cântecul frunzelor de Aşa am intrat în şcoala de gaze­
Şi a z i î m i pare-un turn de gheaţă sălcii de pe malul Murăşului blând tărie a părintelui Moţa, acu-s 15 ani.
înfipt la margine de drum; şi încercam să înfirip versuri duioase Ce era pe atunci „Libertatea*, a-
Din toată spornica viaţă, în amintirea unui amor stâns prea ceasta o ştie toată generaţia mea.
Nici umbra visului, acum.
de vreme, mi-a venit o scrisoare Cel mai răspândit ziar popular în
De printre ramuri, stau să cadă, care m’a dus deadreptul în redac­ Ardeal şi Banat, scris de un con-
In zvoana baterii de vânt; ţia gazetei „Libertatea.“ Părintele deiu excelent şi cu o înrâurire co­
Noianuri sure de zăpadă Moţa, care mă cunoştea numai după vârşitoare în viaţa politică şi cul­
Şi ţurţuri grei pân’ la pământ... cele câteva poezioare şi articole, pe turală a poporului nostru. Cuvântul
care mi le publicase, — mă invita lui era magic şi faima îi era dusă
învins de-a crivăţului gheară,
Pierdut cu creştetul în nori, să mă duc pentru câteva săptămâni până în cele mai ascunse cătune.
Adoarme trist în orice seară la gazeta dâusului. Este uşor de Aici am învăţat că a fi gazetar la
Visând şiraguri de cocori. închipuit, ce înrâurire a avut asupra noi în Ardeal însemnează de cele mai
multe ori o viaţă plină de sbucium, de
* Dl* Almanahul Presei, apărut acum. muncă neîntreruptă şi o încordare su-