Page 4 - 1926-02
P. 4
Pag. 16 C O S I N Z E A N À l2-î. 1626
praomenească de fiecare zi. Viata pă publicaţii şi văzând generaţia de pripiţi aceia, care dau buzna spre
rintelui Moţa, care trecea delà masa gazetari, care se ridică, mă întreb această viaţă de jertfă. Desorientaţi
de scris la masa de adminisţraţie dacă viitorul va fi mai trandafiriu asupra enormelor sacrificii, pe care
şi delà masa de administraţie la decât trecutul şi dacă cei ce caută astăzi un ziarist trebuie să le aducă
masa de expediţie, era pentru mine a se adăposti astăzi în presa ar pas de pas, ei îmi par adesea nişte flu
o pildă de muncă eroică cum nu deleană, mai reprezintă oare aceiaşi turi care-şi ard aripele la cel din
mai văzusem. Acesta era deci gaze garanţie pentru ea, pe care au re- tâi u contact cu flacăra mistuitoare
tarul ardelean : un preot care-şi pretentat-o vechile generaţii de a acestei vieţi, care nu e nici
spulbera săptămână de săptămână slujitori ai condeiului? Stau parcă uşoară şi nici prea încărcată de
sufletul şi credinţa la mii de ceti la îndoială, căci prea mi se par benificii materiale.
tori, — o energie neobosită, care se
sbuciuma clipă de clipă şi nu con
tenea decât în miez de noapte,
pentru-ca după câteva ceasuri de B A L I C U L
odihnă să se sbuciume din nou şi
să înceapă iar aceiaşi muncă isto d© SEBASTIAN STANCA
vitoare şi nerăsplătită... Nu-mi pot
închipui nici astăzi altfel pe un Student la universitate — iată vi cietăţii. Şi dacă până acum Sep
gazetar ardelean. Aici am văzut eu sul cel mai frumos al fiecărui elev temvrie era luna mâhnirii şi a re
taina izbândei şi dacă am izbutit de liceu. Viaţa de student, cu toate gretelor, iar la despărţire de cămi
cât de cât cu cele două publicaţii atribuţiile ei de libertate şi descă nul părintesc, de pretini, de cunos
ale mele „Cosinzeana“ şi „Lumea tuşare din cadrele rigide ale regu cuţi şi mai ales de — „ideal“, li
şi Ţara“, apoi acestui minunat lamentului de liceu, pluteşte în faţa ceanul nu arareori pleca cu ochii
dascăl de gazetărie al meu, care a elevului licean ca o „fata mor plini de lacrimi, — momentul ple
fost părintele Moţa, am să i o mul gana“, ademenitoare şi ispititoare, cării e acum aşteptat cu o nerăb
ţumesc. Stând ani de zile în apro care vrăjeşte în sufletele juvenile dare înfrigurată. Cu zimbete de ra
pierea sa nemijlocită şi văzând ale candidei tinereţe tablourile cele dioasă bucurie urcă scările trenului
sbuciumuî şi credinţa sa tare şi ne mai fermecătoare. =* .JiOiil candidat de student universitar.
îndoielnică, — am observat că pentru Elevul trecut biruitor peste cel Iată-1 în capitală, "în atmosfera
a răzbi şi a creia ziare trainice şi mai mare obstacol, al bacalaurea mult doritei „Alma Mater“. Dela pa
înfloritoare, nu se cer atât de mult tului, se răsbună imediat pe regu sul cel dintâi 11 întâmpină însă de-
capitulări uriaşe cât mai ales un lamentul despot. Pălăria ia locul siluziile visurilor efemere. In furai-, j
caracter de oţel şi o hărnicie fără chipiului soios, măciuca pe a pena carul uliţelor nime nu-i dă atenţiu- <i
pereche. Acesta este secretul pentru lului, ţigara iasă la lumina zilei din nea încasată cu multă prisosinţă
care gazeta „Libertatea* cu supli umbra buzunarului pârlit, unde se acasă, în cercul cunoştinţelor sale.
mentele sale „Foaia Interesantă“ şi furişase de atâtea ori de ochii is O umbră de ambiţie jignită i se fu
„Plugarul Luminat“ înfruntă de un coditori ai profesorului şi proaspă rişează între sprâncene. Numai bir
sfert de veac toate vicisitudinële tul abiturient îşi poartă acum fără jarii îşi îmbie cu stăruinţă vehicu
timpului şi lipsită de subvenţii şi de teamă cultul sexului frumos pe lele lor hodorogite.
conjuncturi, pe care unei gazete corso, sfidând cu satisfacţie opre Cu bagajul Înfundat în lada to
bune viaţa politică le oferă pas de liştea nemiloasă de până ieri. varăşă nedespărţită a pribegiei sale
pas, ea merge fără teamă de ziua ...Soarele dă belşug de lumină prin liceu, candidatul de „cive aca
de mâine mereu înainte, înplinind şi căldură, trecătorii sunt senini, demic* descinde la unul dintre cu
pe acest colţ de pământ o misiune guralivi şi veseli, ochii- negri* al noscuţi, vulpe bătrână de anul al
naţională dintre cele mai formi baştri etc., sunt ademenitori, natura patrulea. Camera îngustă, întune
dabile. svâcneşte în plină tinereţe şi lumea coasă, cu mobile vechi cu miros de
* * întreagă pluteşte într’o exuberanţă fum de ţigară şi aerul înăcrit
Ochi mei aruncând acum o pri de fericire, totul şi toate se bucură de alcool, e mărturia unor libaţiuni
vire retrospectivă asupra acestor şi admiră o vară întreagă pe cel vesele din noaptea trecută. Haine
fapte, nu se pot opri la trecutul salvat din legămintele liceului şi risipite într’o adorabilă disordine,
meu de ucenicie gazetărească, fără candidat la universitate. lăzi, geamantane, cărţi şi patru stu
să încerce a cuprinde şi viaţa de Cu cât se apropie Septemvrie, cu denţi tolăniţi somnoroşi pe pat, pe
astăzi a presei româneşti de din atât creşte din zi în zi proporţiile divan, pe masă şi scaune dau un
coace de Carpaţi. Trăind intenziv sale conştiinţa demnităţii de om aspect oaspelui nou sosit
în mijlocul ei, cunoscând de aproape matur, de care de aci încolo trebue — „A, tu erai, — se răsteşte
anii de înfiripare a mai multor să ţină seamă convenţionalismul so gazda — ce cauţi tu aici, patrioate?
