Page 7 - 1926-02

Pag. 19 ................... .............. — C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - ------------------------------ IM. 1926

Nemărginirea, „Pe semne — învrăjbiţi Câteodată însă, când liniştea caldă
Să nu mai văd in preajmă decât cer, De-o vecinicie Dumnezeu şi cu Satana şi mângăioasă învălue totul şi firea
De-asupra cer, Au înţeles, că e mai mare fiecare
Şi cer sub mine — Dacă-şi întind de pace mâna... şi s’au doarme în vrajă de lumină blândă,
Şi aprins in valuri de lumină [împăcat atunci îi picură în suflet împăca­
Să joc. In mine : împreună picuratu-mi au în rea cu pacea eternă a morţii (Go­
Străfulgerat de-avânturi nemaipomenite [suflet runul, p. 16).
Ca să răsufle liber Dumnezeu în mine, Credinţa şi iubirea şi’ndoiala şi min- Lumina aceasta a vieţii o simte
Să nu cârtească: [ciuna“
„Sunt rob în temniţă“. (Pax Magna, p. 91). în vine, mai bogată, mai plină de
(Vreau să joci p. 10). vrajă, în iubire. Când acest senti­
Având această conştiinţă a vieţii, Ideea o regăsim în Pământul (p. 14) ment îi arde în sânge atunci, ca
şi crezând cu încăpăţinare în ea, în care bătăilor inimei iubitei îi prin revelaţie, îşi reaminteşte de
poetul cere munţi pe care să-i poată răspunde — simbolic — pământul; bogăţia de lumină care a trebuit să
răsturna o putere atât de formida­ în Mugurii (p. 19), gândul cărora fi revărsat-o „Nepătrunsul“ când a
bilă — şi nu-i află (Dar munţii îl fac să tresară cald de amarul creat lumea :
unde-s? p. 38). patimilor cari înmuguresc în pieptul „O mare
Viaţa, căreia am văzut că îi dă lui tânăr; Raiul chiar, îşi are farme­ Şi-un vifor nebun de lumină
nimbul divnitâţii, este un iâu uni­ cul luminii dela flăcările Iadului Făcutu-s’a în clipă :
versal de dorinţi în continuă rea­ {Lumina Raiului, p. 44); şi aceeaş O sete eră de păcate, de doruri, dc
[patimi)
lizare. In clipe de infinită linişte idee dă subiectul legendei Isus O sete de lume şi soare,...“
poetul se simte val din acest râu: şi Magdalena (p. 86). (Lumina, p. 8)
dorinţi strămoşeşti se împlinesc în In mijlocul acestei încântări de Ştiinţifismul, cu pretenţiositatea
el şi dorinţi cari îmuguresc în el viaţă se ridică uneori spectrul hîdos lui de a da adevăruri absolute a
şi sunt înăbuşite de împrejurările al morţii, care-1 va smulge odată înăbuşit această mare de lumină
vieţii îşi vor găsi realizarea peste din beţia ei de visuri şi-l va cufunda dela începutul veacurilor. Singurul
veacuri, cine ştie în care urmaş în neant. Pentru cine a simţit far­ strop rămas, care n’a putut fi atins,
(Linişte, p. 28). mecul vieţii în toată bogăţia lui, fiindcă ar fi murit cu el şi viaţa,
Dela divinizarea vieţii şi conce­ ideea că moartea va sufla odată în e iubirea :
perea ei ca un râu universal, al această lumină, atunci când îi apare, „Lumina ce-o simt năvălindu-mi
cărui isvor e la începutul creaţiunii îl chinue grozav. Fantazia bogată In piept când te văd — minunato,
până la panteism nu e decât un pas. a poetului brodează legende şi pe E poatecă ultimul strop
Din lumina creată în ziua dintâiu...*
Ideea vom întâlni-o amplu desvol- această teamă. Aşa e Lacrimile (p. 34) (Ibidem, p. 8)
tatăîn Paşii Profetului, o găsim însă în care Dumnezeu, îndurătorul, a Când iubirea îi dă clipe de extaz,
şi’n Poeme în Melancolie (p. 92), dat lui Adam lacrimile ca să-şi poată găsim aceeaş viziune a originei ei
unde durerea neînţeleasă pe care, îneca în ele durerea care îl muşca divine :
evident, firea, cu care se simte atât atât de crud, când şi-a văzut per- Nu-mi presimţi iubirea, când privesc
de intim unit i-o toarnă în suflet, dută veşnicia vieţii. Senzaţia morţii Cu patimă’n prăpastia din tine
n’o simte în inima lui, ci în picuri îl învălue în fiorul ei în liniştite nopţi Şi-ţi zic :
de ploaie; şi mai departe, această cu lună, când viaţa e adormită „O nici odată n’am văzut pe Dumnezeu
deplină contopire cu natura: (Fiorul, p. 40); spectrul unui cap Mai mare“ 1 ?...
{Nu-mi presimţi?..., p. 42)
— „Şi altoită pe fiinţa mea imensa lume de mort îi apare în ochii iubitei, Sorbind cu patimă din tainele iu­
Cu toamna şi cu seara ei când îi cântă frumseţa ca împăratul
Mă doare... ca o... rană“.,. Solomon : birii el vine în contact cu vecinicia:
Viaţa în vraja căreia el joacă nu „Femeie
„Frumoasă-i ursitoarea mea,
e numai cer, ea e şi pământ; pu e Frumoasă-i ca o zână din poveşti... Ce mare porţi in inimă şi cine eşti?
numai lumină, ci şi umbră; pasiunea Şi ochii ei sunt mari şi limpezi, Mai cântă-mi înc’odată dorul tău
Să te ascult
nobilă şi patima amară formează Şi ochii ei sunt o minune“... Şi clipele să mi pară nişte muguri plini
trup nedespărţit. Precum umbra e (Lrsitoarea mea, p. 30). Din cari înfior aievea — vecinicii...*
nedespărţită de corpul luminat, Lacrimi ii năpădesc în ochi la (Doiul, p. 84)
astfel şi patima însoţeşte până la gândul că mâinile frumoase care-i Din părul iubitei trebuie să fie
mormânt sufletul luminat de viaţă. cuprind capul plin de visuri vor urzit vălul de mister al lumii {Din
Acest gând l-a îndemnat pe poet ţinea odată în palmele lor urna cu părul tău, p. 20)
să-şi numească întâiul ciclu din cenuşa lui şi ele şi atunci vor fi Iubirea îl înlânţue câteodată atât
volum: „Sufletul şi umbra sa'. tot aşa de frumoase (Frumoase de sălbatic încât îşi simte braţele
Dumnezeu şi Satana, simbolurile mâni, p. 32); în zâmbetul iubitei neşte flăcări in cari iubita-i arde
eterne ale binelui şi răului s’au el nu simte numai farmecul vieţii ca’ntr’un rug. Ar vrea atunci să fie
împăcat în el, pentru întâia oară: ci şi fiorul morţii (Luceafărul, p. 26). mistuiţi amândoi în focul acestui