Page 7 - 1926-03
P. 7

22—1. 1926                                   C  O  S  I N  Z  E  A  N  A                           Pag. 31

        ea  e,  chiar,  mai  puţin  aceasta.  Ea  tându-se  mai  apoi,  când  întrebarea   Dar  poetul  nu-şi  pulverizează
        e şi ritm şi, mai ales, viziune plastică.  cade  grea  şi  roscolitoare  în  suflet.  imaginile  numai  de  dragul  lor;  ele
          Fiecare  emoţie  îşi  are  ritmul  ei  Aceeaş  linie  a  ritmului  în  continuă   au  totdeauna  menirea  de  a  creâ
        interior;  dacă  ’poetul  poate  turna  creştere  a  amplitudinii  se  poate  ur­  atmosferă  sentimentului  sau  ideii.  O
        în  vers  undulaţiile  lui  atunci  el  se   mări şi’n Linişte.         singură  dată,  în  Martie  (p.  52),  s‘a
        transmite  mai  pur  sufletului  nostru.   Dar  ne  oprim  aci  cu  exemplele  oprit  la  pastelul  pur.  Reproducem
        Un  sentiment  poate  să  ne  răpească  de  această  natură.  Credem  că  cele   în  întregime  poezia  pentru  cochetă­
        sufletul  brusc,  sălbatec,  fără  să-l   aduse  sunt  îndestulitoare  pentru  a  ria  şi  gingăşia  ei.  S’ar  puteâ  ase­
        putem  stăpâni;  altul  ne  picură  în  dovedi că poemele lui Lucian Blaga   măna  cu  o  vignetă  în  care  un  mare
        suflet  ca  pacea  unei  seri  liniştite;  nu  sunt  numai  nişte  cugetări,  „co­  pictor  a  aruncat,  jucându-se,  câteva
        iar  altul  se  înalţă  atât  de  sus  cătrâ  chet  tipărite“.  Vom  mai  reveni,  mai   linii sugestive:
        culmile  gândului  încât  îl  simţim  târziu,  asupra  acestei  calităţi  a  poe­
        aproape  unit  cu  el.  Dar  cine  ar  ziei lui.                             „Din caer încâlcit de nouri
        putea  arăta  infinitele  nuanţe  ale                                        Toarce vântul
                                                                                     Fire lungi de ploaie...
        ritmului  în  cari  undulează  senti­  Lucian  Blaga  s’a  impus  mai  mult   Fluşturateci fulgi de nea
        mentele?  Un  poet  este  mare  chiar  însă  prin  viziunea  plastică,  nouă  şi   S’ar aşeză ’n noroiu,
        prin  fericita  expresie  materială  a  subtilă,  a  talentului  său.  Pentru  a   Dar cum li-e silă —
        lui, expresie  care ne poate atinge cu  sugera  ideea  sau  sentimentul,  acest   Se ridică iar
        svonurile  divine  ale  muzicii  ale  că­  talent  are  totdeauna  la  îndemână   Şi sboară să-şi găsească
                                                                                     Cuib pe ramuri...
        ror vibraţii rămân stăruitor în suflet.  imaginea  corăspunzătoare,  care  dă   Vânt şi-i frig —
          Ia  versul  liber  ritmul  curge  mai   relief  de  sensibilitate  noţiunii  abs­  Iar mugurii
        bogat  în  nuanţe;  sentimentul  se  tracte  şi  nuanţe  vii  şi  noui  senti-   — Prea lacomi de lumină —
        desprinde  cu  o  tonalitate  mai  pură;  timentului.                        Îşi sgulesc acuma
                                                                                     Urechile în guler...“
        cuvântul  are  mai  mare  libertate  de   Ochiul  său  descopere  la  fiecare
        a se organiza în frază.             pas  aspecte  nebănuite  ale  naturii,
          Deaceea  Lucian  Blaga,  adoptând  pline  de  cochetărie,  gingăşie  şi   Uneori,  pentru  a  ne  puteâ  ridică
        versul liber, a găsit cea mai potrivită  spontaneitate.  Iată  această  imagine   sufletul, prin extaz spre culmile unei
        hiină  fondului său  poetic. Şi  talentul  a  zilei  de  vară  cu  soare  dogoritor,   idei metafizice, întrebuinţează imagi-
        său  Pa  ajutat  să  dea  ritmului  o  prinsă în două versuri.          ni-iperbole  cu  fenomenul  exagerat
        mulţime  de  nuanţe,  nu  numai  dela   „Văzduh topit ca ceara’n arşiţa de soare   Cd’n  pictura  expresionistă,  în  care
        o  poezie  la  alta,  ci  şi’n  interiorul   Curgea dealungul peste macişti ca un  natura e diformată pentru a exprimă,
                                                                      [râu“...
        fiecărei  poezii.  Bine  înţeles  că’n  a-             (Pământul, p. \A.)   astfel,  fierberea  sufletească.  Linişte
        cest  volum  vom  găsi  greutăţile  în­  Ori imaginea apusului de pri­  (p.  28),  în  care  poetul  se  simte  val
        ceputului ; ritmul nu svâcneşte destul   măvară :                       din râul universal al vieţii care curge
        de spontan, pierzându-se de multeori                                    peste veacuri, fără oprire, e deschisă
        sub greutatea cuvintelor. In volume­  „Un vânt de seară                 de o astfel de imagine:
        le  următoare  şi  mai  ales  în  dramele   Aprins sărută cerul la apus   „Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
        în  versuri  ritmica  lui  se  va  perfec­  Şi-i scoate ruji de sânge pe obraji...“  Cum se izbesc de geamuri razele de lună...“
        ţiona,  ţinând  pas  cu  perfecţionarea                  {Mugurii, p. 18)
                                                                                  Imaginea  se  repetă  în  cursul  po­
        fondului.                             „...Eva,                          eziei  pentru  a  întări  sugestia.  Tot
          Vom  găsi  îa  Poemele  Lumii  ritm   Priveâ cum razele amurgului se vindecau  astfel  în  Dar  munţii-unde-s?  (p.  38)
                                                                     [ne boltă*.
        înflăcărat  de  avânt  în  Vreau  să  joc                (Legendă, p. 80)  o  rară  senzibilizare  a  noţiunii  ab­
        ş\ Stelelor, cele două confesiuni dela                                  stracte, e întrebuinţată cu acelaş scop:
        începutul  şi  sfârşitul  volumului,  în   Iar în alt Ioc imaginea plină de
        cari  simţim  cum  isbucneşte,  parcă   dramatism a unui răsărit pe mare:  „Din straşina curat’ a veşniciei
        deadreptul  din  inconştientul  poetului                                Cad clipele ca picurii de ploaie...“
        încântarea  lui  pentru  viaţă  —  ca   »Soarele în răsărit — de sânge-şi spală’n
                                                                         [mare
        un  mugur  care,  plesneşte  în  primă­  Lăncile, cu care a ucis în goană Noaptea   Dar  ne  oprim  aci  cu  roscolirea
        vară. Ritm aproape sălbatec, de beţie   Ca pe-o fiară...“               comorilor  acestora...  Eie  sunt  prea
        a dragostei, fierbe în Noi şi Pământul;                  {La mare, p. 22)  bogat  resfirate  pentru  a  le  putea
        aceeaş  nuanţă  extatică  o  găsim  în                                  aduna  şi  clasifică  pe  toate;  multe
        Dorul  şi,  puţin  mai  înăbuşită  în   Noaptea:                        apoi  îşi  pierd  parfumul  artistic  dacă
        Noapte.  Uneori  ritmul  picură  încet,   „Atâtea stele cad in noaptea asta:   sunt  deprinse  din  cadrul  intregului.
        în  cadenţe  rare  de  plâns  mut  ca’n   Demonul nopţii ţine parcă’n mâni Pă-  Credem  însă  că  puţinele  exemple
        Zorile  ori  Melancolie;  alteori  saltă                     [mântul —  citate  pot  servi  ca  schiţe  pentru  ca
        zglobiu,  jucăuş,  ca’n  întreg  ciclul   Şi suflă peste el scântei ca peste-o iască   cetitorul să-şi dea seama de originali­
        „Râsul Satirului“.                  Năprasnic să-l aprindă...*          tatea  personalităţii  artistice  a  lui
                                                           {Noi şi Pământul, p. 24)
          E  interesant  să  urmăreşti  svâc-                                   Lucian  Blaga.  Schiţele  acestea  vor
        nirile  ritmului  în  câte  o  poemă  în   Vântul:                      fi umplute cu prilejul analizei celor­
        care  sentimentul  izbucneşte  în  cur­  „Visător cu degetile-i lungi pătrunde vântul   lalte volume.
        sul  ei,  sugerat  de  vre-o  imagine  cu   Printre ramuri şi pe fire de păianjen
        mare  putere  evocativă.  Citiţi  de  ex   Cântă bietul ca pe-o harfă..“
        poezia  Gorunul,  acea  splendidă  e-                  {Primăvara, p. 82)
        vocare  a  păcii  veşnice  a  morţii  şi
        vă  veţi  simţi  sufletul  vibrând  cu  al   şi, mai jis, în Melancolie (p. 92):
        poetului,  în  cadenţe  moi,  ca  neşte   „Un vânt răsleţ îşi şterge lacrimile reci
        picuri  de  pace  Ia  început,  precipi-  Pe geamuri... Plouă.,.“
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12