Page 7 - 1926-03
P. 7
22—1. 1926 C O S I N Z E A N A Pag. 31
ea e, chiar, mai puţin aceasta. Ea tându-se mai apoi, când întrebarea Dar poetul nu-şi pulverizează
e şi ritm şi, mai ales, viziune plastică. cade grea şi roscolitoare în suflet. imaginile numai de dragul lor; ele
Fiecare emoţie îşi are ritmul ei Aceeaş linie a ritmului în continuă au totdeauna menirea de a creâ
interior; dacă ’poetul poate turna creştere a amplitudinii se poate ur atmosferă sentimentului sau ideii. O
în vers undulaţiile lui atunci el se mări şi’n Linişte. singură dată, în Martie (p. 52), s‘a
transmite mai pur sufletului nostru. Dar ne oprim aci cu exemplele oprit la pastelul pur. Reproducem
Un sentiment poate să ne răpească de această natură. Credem că cele în întregime poezia pentru cochetă
sufletul brusc, sălbatec, fără să-l aduse sunt îndestulitoare pentru a ria şi gingăşia ei. S’ar puteâ ase
putem stăpâni; altul ne picură în dovedi că poemele lui Lucian Blaga măna cu o vignetă în care un mare
suflet ca pacea unei seri liniştite; nu sunt numai nişte cugetări, „co pictor a aruncat, jucându-se, câteva
iar altul se înalţă atât de sus cătrâ chet tipărite“. Vom mai reveni, mai linii sugestive:
culmile gândului încât îl simţim târziu, asupra acestei calităţi a poe
aproape unit cu el. Dar cine ar ziei lui. „Din caer încâlcit de nouri
putea arăta infinitele nuanţe ale Toarce vântul
Fire lungi de ploaie...
ritmului în cari undulează senti Lucian Blaga s’a impus mai mult Fluşturateci fulgi de nea
mentele? Un poet este mare chiar însă prin viziunea plastică, nouă şi S’ar aşeză ’n noroiu,
prin fericita expresie materială a subtilă, a talentului său. Pentru a Dar cum li-e silă —
lui, expresie care ne poate atinge cu sugera ideea sau sentimentul, acest Se ridică iar
svonurile divine ale muzicii ale că talent are totdeauna la îndemână Şi sboară să-şi găsească
Cuib pe ramuri...
ror vibraţii rămân stăruitor în suflet. imaginea corăspunzătoare, care dă Vânt şi-i frig —
Ia versul liber ritmul curge mai relief de sensibilitate noţiunii abs Iar mugurii
bogat în nuanţe; sentimentul se tracte şi nuanţe vii şi noui senti- — Prea lacomi de lumină —
desprinde cu o tonalitate mai pură; timentului. Îşi sgulesc acuma
Urechile în guler...“
cuvântul are mai mare libertate de Ochiul său descopere la fiecare
a se organiza în frază. pas aspecte nebănuite ale naturii,
Deaceea Lucian Blaga, adoptând pline de cochetărie, gingăşie şi Uneori, pentru a ne puteâ ridică
versul liber, a găsit cea mai potrivită spontaneitate. Iată această imagine sufletul, prin extaz spre culmile unei
hiină fondului său poetic. Şi talentul a zilei de vară cu soare dogoritor, idei metafizice, întrebuinţează imagi-
său Pa ajutat să dea ritmului o prinsă în două versuri. ni-iperbole cu fenomenul exagerat
mulţime de nuanţe, nu numai dela „Văzduh topit ca ceara’n arşiţa de soare Cd’n pictura expresionistă, în care
o poezie la alta, ci şi’n interiorul Curgea dealungul peste macişti ca un natura e diformată pentru a exprimă,
[râu“...
fiecărei poezii. Bine înţeles că’n a- (Pământul, p. \A.) astfel, fierberea sufletească. Linişte
cest volum vom găsi greutăţile în Ori imaginea apusului de pri (p. 28), în care poetul se simte val
ceputului ; ritmul nu svâcneşte destul măvară : din râul universal al vieţii care curge
de spontan, pierzându-se de multeori peste veacuri, fără oprire, e deschisă
sub greutatea cuvintelor. In volume „Un vânt de seară de o astfel de imagine:
le următoare şi mai ales în dramele Aprins sărută cerul la apus „Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
în versuri ritmica lui se va perfec Şi-i scoate ruji de sânge pe obraji...“ Cum se izbesc de geamuri razele de lună...“
ţiona, ţinând pas cu perfecţionarea {Mugurii, p. 18)
Imaginea se repetă în cursul po
fondului. „...Eva, eziei pentru a întări sugestia. Tot
Vom găsi îa Poemele Lumii ritm Priveâ cum razele amurgului se vindecau astfel în Dar munţii-unde-s? (p. 38)
[ne boltă*.
înflăcărat de avânt în Vreau să joc (Legendă, p. 80) o rară senzibilizare a noţiunii ab
ş\ Stelelor, cele două confesiuni dela stracte, e întrebuinţată cu acelaş scop:
începutul şi sfârşitul volumului, în Iar în alt Ioc imaginea plină de
cari simţim cum isbucneşte, parcă dramatism a unui răsărit pe mare: „Din straşina curat’ a veşniciei
deadreptul din inconştientul poetului Cad clipele ca picurii de ploaie...“
încântarea lui pentru viaţă — ca »Soarele în răsărit — de sânge-şi spală’n
[mare
un mugur care, plesneşte în primă Lăncile, cu care a ucis în goană Noaptea Dar ne oprim aci cu roscolirea
vară. Ritm aproape sălbatec, de beţie Ca pe-o fiară...“ comorilor acestora... Eie sunt prea
a dragostei, fierbe în Noi şi Pământul; {La mare, p. 22) bogat resfirate pentru a le putea
aceeaş nuanţă extatică o găsim în aduna şi clasifică pe toate; multe
Dorul şi, puţin mai înăbuşită în Noaptea: apoi îşi pierd parfumul artistic dacă
Noapte. Uneori ritmul picură încet, „Atâtea stele cad in noaptea asta: sunt deprinse din cadrul intregului.
în cadenţe rare de plâns mut ca’n Demonul nopţii ţine parcă’n mâni Pă- Credem însă că puţinele exemple
Zorile ori Melancolie; alteori saltă [mântul — citate pot servi ca schiţe pentru ca
zglobiu, jucăuş, ca’n întreg ciclul Şi suflă peste el scântei ca peste-o iască cetitorul să-şi dea seama de originali
„Râsul Satirului“. Năprasnic să-l aprindă...* tatea personalităţii artistice a lui
{Noi şi Pământul, p. 24)
E interesant să urmăreşti svâc- Lucian Blaga. Schiţele acestea vor
nirile ritmului în câte o poemă în Vântul: fi umplute cu prilejul analizei celor
care sentimentul izbucneşte în cur „Visător cu degetile-i lungi pătrunde vântul lalte volume.
sul ei, sugerat de vre-o imagine cu Printre ramuri şi pe fire de păianjen
mare putere evocativă. Citiţi de ex Cântă bietul ca pe-o harfă..“
poezia Gorunul, acea splendidă e- {Primăvara, p. 82)
vocare a păcii veşnice a morţii şi
vă veţi simţi sufletul vibrând cu al şi, mai jis, în Melancolie (p. 92):
poetului, în cadenţe moi, ca neşte „Un vânt răsleţ îşi şterge lacrimile reci
picuri de pace Ia început, precipi- Pe geamuri... Plouă.,.“