Page 9 - 1926-03
P. 9
23—1. 1925 ----------------------------- - - - - - - - - - C O S I N Z E A N A — Pag. 33
românească, aduce aceiaşi notă şi Traducerea dlui I. Kadar a redat partea auditorului. Deaceea, în spe
în teatru. Manechinul Sentimental fidel subtilitatea textului. cial regiunile mai ridicate ale incintei,
este istoria ciudată a căutării unui Aurel Buteanu. se ticsesc; de altcum şi jos se con
manechin pentru un personaj din- DELA OPERĂ stată o îmbucurătoare interesare de
tr’o piesă, şi oglinda care redă o ce-i al nostru. Artă pură, artă de
aventură amoroasă între o femeie La Opera din Cluj se reprezintă operă, e în duetul Lia Mihai (tablo
din lumea mare şi un scriitor boem. două bucăţi inspirate din materialul ul II); ceeace enumită „apoteoza
Boemul este Radu Cartianu, autor muzical al neamului nostru: o fru doinei“, tot de ei cântată, e infe
dramatic lipsit de imag naţie prea moasă întrebuinţare a aurului ce rioară. „Cântecul iui Tudor“ e ad
bogată, care are curioasa ideie de a pâlpâie latent în comoara sentimen mirabil ; e de o rezonanţă profundă
încerca să fasoneze eroina piesei tală poporală. Sunt: Făt-frumos, de şi sombră de baladă. Marian ce
sale, o aristocrată, după un model H. Klee şi Seara Mare, de 7/6. spune, spune monoton, cum i se
viu, pentru a putea-o reda mai ve Brediceanu. Despre ultima nu s'a cuvine unui tradiţionalist. Corurile
ridic. Din cartea de telefon găseşte vorbit. O încercăm aici. sunt juste şi bune ; în acest punct
adresa unei femei din lumea mare, Amândouă trebuie considerate în putem însemna o influenţă externă,
Jeana Ionescu, soţia unui milionar prima linie istoriceşte, precum tre a Cavaleriei rusticane, în tabloul I.
sexagenar, o aristocrată crescută în buie amintit din capul locului că O altă lăture etnografică a acestei
streinătate. Ea primeşte propunerea elemente romane nu se întâlnesc „scene lirice“ sunt colindele, irozii,
lui Radu de-a fi model pentru eroina în viersul românesc. Trace, probabil, apoi dansurile. Se colindă „O, ce
piesei proiectate. Mai mult chiar. şi slave, da. Cu aceste sticle colo veste minunată“, cu variaţii ad-hoc.
Scriitorul cu toată inferioritatea lui rate se poate înciripâ un mozaic Irozii veridici; dar, pentru a se
îi excită imaginaţia, noutatea situa melodic şi simfonic românesc. Ci, desbarâ cu totul de un străveziu
ţiei e un fel de vârtej în care aris cu asemenea realizări nu ne prea carater de operetă, — pentru care
tocrata care până atunci nu avusese mândrim; un om cu două mâni le- pledează înainte de toate dialogurile
decât amanţi din clasa suspusă, e ar numără pe degete. Djpă prece nearmonizate ale personagiilor, —
prinsă uşor. Ea devine amanta lui denţe apusene, muzical folcloreul erâ consultă alegerea unor irozi
Radu. la noi acum îşi zdrobeşte găoacea, dintr’un ţinut unde îşi cântă peri-
Acesta însă nu e capabil să în arătându-ne isvoare femecate şi îm peţ ile. Ex Sibiiu. Dansurile sunt
ţeleagă situaţia. El crede mai de- belşugate, lumini şi umbre, — ca curat naţionale: „Căluşerul“ şi „Du-
parie că totul e jocul pus la cale viaţa trecutului. Şi nume se pot cită: nărinca' (ni se pare că e „ Alunelul“).
în vederea piesei ce o scrie. Ră regretatul Dima, Vidu, Bena, Popo- Maestrul coreografic al Operei,
mâne cu stângăciile şi ineleganţele vici, Oancea şi Brediceanu, toţi Ligeti a prins cum se cade suflul
ce-1 caracterizau mai nainte. Un ardeleni. specific românesc al acestor dansuri
şi a fost aplaudat de studenţime,
mic conflict izvorât din această Seara Mare e o etapă, dacă nu
atitudine a lui Radu, desgustă pe o piatră de hotar. deşi e de o rasă cam deochiatâ azi.
Acestea ar fi insigniile Serii Mari:
aristocrata rafinată. Radu pleacă De cum porneşte a se înălţă din o desfătare de sărbătorile Naşterii,
bucuros că scapă din braţele cari cutia orchestrei uvertura, recunoşti
îi răpiseră libertatea lui de boem, marca talentului şi a priceperii. Mo care va rămânea în literatura noastră
rămânându-i drept consolare pers tivul de bază e vesel şi colectiv, muzicală chiar prin faptul că e ţâş
pectiva unei legături mai adecvate: — deci exprimă un suflet colectiv, nită din pământul nostru.
aceia cu cameriera Jeanei. al poporului, şi astfel introduce în Melodioasa mazică e înţeleasă de
intriga dramatică. Vioarelor nu li interpreţi: Dş. Dobranskaia (Lia).
Acţiunea se sfârşeşte. Căile îm c’o voce duioasă şi puternică reţi
preunate un moment a celor doi s’a dat rol individual; instrumentele nută când trebuie în dinţi, este o
eroi, se despart... Jeana rămâne de suflat preponderează, conlucrând achiziţie demnă. Dl Indrieş (Mihai)
gândindu-se la o nouă dragoste, iar mai ales cu basul. Se sfârşeşte într’un mai potrivit ca oriunde; la „Cân
Radu e mulţumit că a scris o piesă tutti formidabil, care oglindeşte exu tecul Iui Tudor“ am aşteptă mai
copiată după realitate. beranţa sărbătorilor. Intriga persona
giilor, potrivită în societatea vremii*, mult. Di Săveanu (Marian), corect;
Conflictul între doamna din High- este cea eternă: iubirea, dintre L a tot aşa d-na Ducu (Veta) şi d-1
;
Life şi boemul cu cultură făcută şi Mihai, doi tineri cari se cunos Georgescu (Dinu).
din „Larousse cel mic“ e amuzant, cuseră în „Parisul tuturor cântecelor“, O observaţie s’ar mai îngădui:
plin de spontaneitate şi vervă. Dia zăgăzuită la început, apoi admisă costumele unora dintre boieri nu
logul schinteietor e îmbibat de de tatăl fetei, Marian, un boier con sunt autentice. Acţiunea se petrece
subtilităţi delicioase. Un suflu de servator. Iar, iubirea, fie pe limba în Banat, 1815—1847. Atunci în
fină ironie din calitatea celei din lui Dante: Banat nu se purtă cucă şi haine
„Roşu-Galben-Albastru“ adie în turceşti. In Oltenia vecină, da.
decursul celor 3 acte, subliniind L’Amor che muove il Aurel Decel.
grotescul boemului picat în lumea sole e l’altre stelle
mare, al femeiei superioare, pretată
la o aventură cu un „scriitor“, pre (cu care încheie Comedia sa), fie
cum şi ridicolul soţului încornorat, pe limba lui Mihai, găseşte mereu
milionar şi sexagenar, şi al actriţei noutăţi captivante! Lirismul lui Mihai,
fără roluri dar talentată la pretenţ'i. şi mai cu seamă al Liei, timid şi
de cleştar, împrumutând notele cân
Interpretarea cu dnele Uli Poor, tecelor noastre, nu pretinde sforţare
Toih şi dnii Leovey, Mihâiyfi şi şi nu presupune cultură multă din
Ihâsz a fost una din cele mai bune
văzute la Teatrul Maghiar. * Textul e de Adrian Maniu.
