Page 2 - 1926-4-5

ANUL X. CLUJ, 31 IANUARIE 1926 NUMĂRUL 4-5

COSINZEANA

R E V I S T Ă L I T E R A R Ă S Ă P T Ă M Â N A L Ă

DIRECTOR: * * ABONAMENTUL: * * BIROUL:
SEBASTIAN BORNEMISA * 300 LEI ÎN ŢARA — 600 ÎN STREINAîATE * PIAŢA CUZA VODĂ 16

SĂ NE CUNOAŞTEM TRECUTUL!

de OLIMPIU BOITOŞ

La zile mari, de sărbătoare, lăsate dela intersecţia alor două epoci, când linear, în sens geometric, ci şi o
de o providenţă care a calculat ne­ trebue să privim cu ochii scrutători ascendenţă în valoare; trebue să ne
cesităţile sufletului omenesc, mărgi­ asupra trecutului, să vedem ce şi cunoaştem trecutul ! Nu învălit înt’un
nit şi el în puterile lui, ca orice cum am săvârşit în trecut, pentruca nimb ireal de strălucire dorită, şi
existenţă de pe acest pământ, ţăranul din această experienţă, la care se nici tratat cu dispreţ de parvenire
nostru (şi nu numai el), aruncând adaugă îndemnul experienţelor streine delà înălţimea vremii de astăzi, ci
pe un moment unealta de lucru din şi factorul permanent al veşnic noului, aşa cum a fost el, cu coborâşurile
mână şi primenindu-şi vesmintele ce-i descifrat din semnele vremii, să ştim şi cu suişurile lui. Nu putem clădi
învălue trupul, îşi supune de vea­ cum şi ce să săvârşim în viitor. mai departe, în aer, fără suportul
curi sufletul, cu regularitatea sim­ De când zorii unei renaşteri la solid al muncii generaţiilor ante­
bolică a scurgerii timpului, la o conştiinţa propriului destin au surâs rioare. Aceasta ar trebui s’o înţeleagă
analogă primenire a forţelor sale, şi neamului nostru, în pragul veacu­ mai ales generaţia tinără de astăzi,
spre a relua în ziua următoare munca lui trecut, Ardealul a fost perma­ ca să nu îndreptăţească pesimismul
pentru existenţă cu un spor de ener­ nent cu un pas în urma României celorce privesc cu îngrijorare la
gie şi cu un suport de experienţă de dincolo de munţi pe drumul cul­ entuziasmul ei risipit prea adesea
asimilată in conştiinţă. Se adună în turii. Mai târziu şi mai sfios s’au în vânt, din cauza unei necomplete
grupuri la sfat, în jurul cuptorului descătuşat din massa amorfă talen­ înţelegeri a momentului istoric prin
pe vreme de iarnă şi în aier liber tele creatoare, ca să coboare şi aici care tecem.
încălzit de soare vara, şi îşi dapănă focul sacru al zeilor pe pământ spre
firul existenţei din săptămâna trecută, înălţarea, prin aceasta, a umililor * *
*
îşi cerne prin sita memoriei zilele pământeni legaţi prea mult de glie
trăite ca să aleagă seminţele scumpe numai. Dupăce prin cei trei „luceferi“ In conferinţa despre Iosif Vulcan,
de învăţăminte pentru viaţă, cari se ai şcoalei latiniste, Ardealul a arun­ d. Otavian Goga a cerut şi dânsul
ascund în orice întâmplare şi pe cat întâia dâră de lumină pe drumul întărirea legăturilor noastre cu ale
cari numai mintea omului le ştie larg deschis viitoarei propăşiri a trecutului pentru o „reală fortificare
alege cu destulă siguranţă Sunt neamului nostru, în întregimea lui, a structurii noastre de gândire“.
u
clipe când se făuresc proverbe de Ardealul s'a retras oarecum în pen­ ( fara Noastră din 17 Ianuarie).
m
înţelepciune, sinteze de experienţă a umbră şi-a dat întâietate Româ­ Ne unim glasul nostru tineresc cu
vieţii, sau se crează anecdote, cari nismului din ţara liberă. Nu se glasul poetului, care a făurit unul
îmbracă viu sâmburele de adevăr datoreşte această retragere slăbiciunii dintre cele mai strălucite inele din
în coaja sclipitoare a unui colţ de interne a energiilor creatoare, sau acest lanţ al trecutului, şi spunem :
viaţă intuită. nu se datoreşte numai acestei slă­ „Operaţia aceasta de reîntregrare
Asemenea clipe de reculegere su­ biciuni, dacă ea există, ci mai ales în trecut a generaţiei actuale trebue
fletească sunt şi în viaţa popoarelor factorului extern al împrejurărilor să se facă fără amânare. Trebue să
şi printr’un astfel de moment sufle­ istorice. Am fost aruncaţi în pen­ reînvie de după paravanul aprins
tesc trecem mai ales noi Ardelenii umbră de o putere vremelnică po­ al răsboiului imaginea clară a vieţii
acum. trivnică nouă şi au fost mereu strânse noastre de acum câteva decenii. Să
Răsboiul, pentru noi, a încheiat cătuşele robiei ca să nu poată isbucni răsară cât mai curând istoricul, care
strălucit un capitol de suferinţi din­ cu toată vigoarea virtuţiile noastre să ne dea sinteza acelor vremi, să
tre cele mai grele din câte sunt scrise creatoare înăscute. lămurească secretul de existenţă al
în cartea vieţii popoarelor. Un nou Totuşi în Ardealul suferinţelor au milioanelor, care pe deasupra şi
capitol s’a deschis după unire şi fost momente de irumpere a acestor dedesuptul hotarelor seculare şi-au
datori suntem omenirii cu o pagină forţe înăbuşite, de o înaltă valoare comunicat fluidul lor miraculos...
care să închidă în sine o ascendenţă adânc umană. Şi prea puţin se cu­ Şi să vină, acum când are perspectiva
de valori etico-sociale puse în slujba nosc astăzi aceste momente. Dar depărtării, şi marele evocator, artis­
culturii — patrimoniu comun al tu­ pentruca să putem merge mai de­ tul cu intuiţia lui, să ne desgroape
turor popoarelor. întâii ani de după parte şi pentruca drumul nostru morţii din Ardeal“...
răsboiu sunt clipele de reculegere viitor să fie nu numai un progres