Page 3 - 1926-4-5

31—t. 1926 ........n- ¡ C 0 S I N 2 B A N A ............ .... Pag. 30

Şi iar pauză.
Undeva încep bocănituri violente.
S C R I S O R I D I N P R O V I N C I E In aer ţipă cârduri de ciori, vân-
zolindu-se, ca nişte mingi carboni­
de TEODOR MURĂŞANU zate, peste acoperişurile albite şi
ele. Şi iar cerne de deasupra.
Bucurie ...O, voi, imaculate frumuseţi răs­ încet, frumos, cuminte, aproape,
colitoare de dorinţi şi de viziuni apoi tot mai departe. Firele se torc
Cerul s’a posomorât şi şi-a aco­ astrale, când mă veţi mai dărui, aşa albe şi fine, unele din altele, până
perit faţa cu o gigantică draperie ca astăzi, în prăbuşirea aceasta gâl- le îneacă întunerecul cu apele lui
de fum. In aerul liniştit şi rece, găitoare de floricele albe prin dra­ imaginare şi nemărginite...
clopotele plâng armonios. Străzile periile nemărginite şi somptuoase
proptite de ziduri întunecate sunt ale cerului!? Când!? Tăcere
împaianjenite de-o lume incoloră.
Pe piaţa se vând brăzişori de Cră­ Ninge Imaculata fulguire, în revărsarea
ciun. Vitrinele cheamă cu podoabe ei apocaliptică, s’a tot aşezat, peste
strigătoare din mii de culori... Croc- E alb pretutindeni. In oricare parte toate, într’o pătură fragedă, egală
net de cioare multe şi violente urui­ îţi întorci privirile uimite de-afâta şi bine asemuită. Şi acum s’a oprit,
turi de trăsuri, mereu în alergare, frumuseţe, e un alb neprihănit de-o ca Ia o poruncă. Jur-împrejur s’a
complectează decorul zilei. strălucire orbitoare... Şi lumea asta făcut o tăcere profundă şi plină de
Apoi, monotonie, aşteptare, mu­ nemărginită şi albă,' rămâne aşa bunătate. E o privelişte fragilă.
ţenie... neschimbată şi neclintită, îndelung, Par’că toate vietăţile s’ar feri să nu
Dar gigantica draperie de de-asu- insuflând o fugară iluzie de veş­ facă larmă; parcă o lume întreagă
pra a început deodată să se clătească nicie... calcă numai în vârful degetelor,
încoace şi încolo, ca pe-o apă, şi Dar, deodată, o clătinare uşoară deşi mişună tocmai ca înainte. Şi
de sub ea, ca de sub o invizibilă sau o altă taină scutură brusc bo- iar mă întreb dacă nu e totul o
sită de mătasă, au prins să cadă doaba copacilor şi a pomilor, lă- părere numai, pe care mi-o suge­
miliarde de floricele albe, într’o sându-i iară negri, despoiaţi şi în­ rează nemărginirea acestui alb uni­
revărsare de sublimă feerie. ... Co­ cremeniţi, cum au fost. Fgurile lor form, sguduitor şi suprapâmântesc?!
pilaşi veseli se alungă după câte împrăştiate în nerânduială, par uneori Peste uluitoarea suprafaţă lucie
o aripă de fulg, o lasă să li-se aşeze nişte colţişori de arniciu mohorât încearcă figurile unui dans com­
pe faţă, chiotesc de bucurii proas­ pe-o nemărginită pânză de spumă. plicat, suflări uşoare, măzărichioase,
pete şi răscolitoare de inimi... şi Azi noapte, pământul înfoiat de anunţând sosirea din clipă în clipă
aleargă, aleargă, îmbătaţi de plăcere, apă, s’a strâns într’o încleştare de a unui ger îndărătnic. Până atunci,
aşa cum fac în luncile înflorite de moarte, de-aceea, acuma, zuruitul la intervale regulate, de deasupra
Maiu, cu pălăria după fluturei. trăsurilor s’a schimbat într’o ciocă- se scapă câte un fulguşor de spumă.
Şi, într’adevăr, o lumină nouă, o nitură harnică şi tâmpită. Şi apoi iar nemărginire sublimă,
privelişte divină stărue îndelung în Din depărtări nelămurite încă, din muţenie şi aşteptare moartă.
ferestrele privirilor uimite şi înlă­ toate părţile, pe vibraţiile sonore ale Prin vălul mai subţire decât o
crimate. aerului, se întretaie înmiite svonuri părere ai fulgişorilor şi al firelor
Totul e alb. Pomii înşiraţi sime­ de zurgălăi şi clopoţele. de fum, se clătesc totuş neodihnite
tric în lungul străzilor, tufele strânse E aevea, ori e numai o închi­ puncte de culoare felurită, cu o în­
laolaltă în grădini, arborii maestoşi puire? cetineală şi orânduire sămănătoare
şi singuratici din parcuri, casele şi Când de-o parte, când în alta, de tăcere...
oamenii sunt de-un alb imaculat, îşi tot încearcă aripile o suprapă- Ce să fie? Ce să fie?
par’că s’ar fi îmbrăcat în tot atâtea mântească odihnă. Văzduhul neli­ Sunt nesfârşite şiruri de sănii,
câmăşuţe de spumă. niştit de sonorităţi clare face pauze de dobitoace şi oameni, aprcpiin-
Sclipitoare şi de-o delicateţă se­ scurte, însuflătoare de mister. du-se mereu de intrările oraşului!
rafică, steluţele fulgişorilor aşezate Rar, peste câmpia albă şi tăcută, E iarâş zi de târg săptămânal...
pretutindeni, stau aninate abia, în­ într’o muţenie înspăimântătoare, trec Şi forfoteală, şi aglomeraţie, şi zoală,
tr’o înflorire de explozie a tine- suspinâri de lumină. O clipă doar, şi arome de cărnuri fripte.
reţei... închid ochii şi mi se pare căci în cealaltă s’a schimbat întreg Şi totuş, această lume, atât de
o clipă că m’am rătăcit într’un la­ decorul iară. neadormită alte dâţi, de ce oare,
birint cu miriade şi miriade de po- Deasupra, cineva par’că şi-ar în­ astăzi, se mişcă aşâ de potolită,
mişori înfloriţi în alb de primăvară. cerca cu grije sitele misterioase, aşâ de obosită par’ca? Şi, de ce,
Şi cu ochii îndelung închişi, mă dacă merg ori nu. Scutură. Se o- giasul ei atât de violent şi de în-
trezesc murmurând printre dinţi: preşte. Bocăne. Reparează ceva la drâsneţ în alte zile, acum s’a co-
O, tu, sfântă şi fugară icoană de ele. Şi iar scutură. borît atât de muit?!
magie şi mirajuri ale primelor splen­ In sfârşit, merg! Şi, peste lume, Să fie vreo legătură tainică între
dori hibernale! ninge, ninge frumos, feeric, dumne- împietrirea şi liniştea din natură;
Cum te-aş închide în sufletul meu, zeeşte. Miriade de imaculaţi fulgi- între căderea fulgilor de nea, adu­
ca pe-o rouă proaspăt deschisă, să şori se revarsă în cutropitoare invazii cătoare de împăcare şi bunătate;
te am acolo, să te ştiu acolo, să te de fluturi albi, însă într'o jrdine între înspăimântâtoarea tăcere a
privesc şi să te ador fără încetare. liniştită, ascultătoare şi cu o cu­ nemărginirii albe, — şi între sufle­
Iar tu, cu dumnezeiasca ta nepri­ minţenie îngerească, de care alta tele noastre, aceste microscopice
hănire, să mă dori, să mă cutremuri, n’ar mai putea plăsmui, numai sin­ puncte clătinătoare 1? Să fie vreo
să mă chinueşti... gură lumea închipuirii... legătură ? I