Page 5 - 1926-4-5

31—1. 1925 -------------------------- --------- C O S I N Z E A N A — ........ .......... ................. Pag. 41

nicirea lor nelegiuită şi că vor trăi pe faţă, căci îi cunoşteau tăria braţelor Intr’o zi veni o fecioară să se
o viată bogată în fapte plăcute lui şi atunci au început să-1 ispitească: scalde în lacul din faţa scorburei,
Dumnezeu. „Tovareşe, de ce te pierzi în gân­ locuinţii lui Evdie. Se desbrăcă
Abia se ridică jurământul către duri deşarte? Crezi tu, că mai există goală şi Evdie văzu înainte-i cel
cer şi auziră un ţipet prelung de pe seamă-ţi mântuirea, crezi tu că mai frumos corp de fecioară. Era
corn, sfâşietor de dureros. poţi face vre-o făptă într’atât de plă­ alb, de-o albeaţă pe care numai
Voevodul se găsea în pericol. cută lui Dumnezeu, ca să-ţi şteargă fecioarele neîntinate o au; era mlă­
Ostaşii puşi de pază înţeleseră păcatele, nenumărate ca arborii pă­ dioasă ca o trestie în vânt şi şi­
chemarea, căci plecară cu toţii în­ durii? Lasă pocăinţa pe seama nero­ reată ca un şarpe. Avea mersul uşor
tru scăparea Domnului, lăsând mă­ zilor şi vino să împărţim comoara şi lin, cântecul dulce ca murmurul
năstirea fără pază, din care tâlharii E deajuns pentru fiecare partea izvorului.
se strecurară ca nişte umbre speriate. ce i-se cuvine, să fie cel mai bo­ Evdie simţea cum în sânge i se
Bodea tâlharul se ţinu de jură­ gat om. Căpitane, nu-ţi mai aduci strecoară dorinţa, vedea înainte-!
mânt. Porunci tovăraşilorsâi să lapede aminte de ochii negri ai fetelor, de o prăpastie fără fund, care-1 chema
şi ultimul ban ruginit, pentru a nu-şi râsul lor provocător şi dulce. Ai cu glas de sirenă şi nici o proptă
mai aduce aminte nici unul de ti­ uitat pe Ana, gazda ta, tânăra boe- de razim nu găsea ispitei. Se ri­
căloşia vieţii duse. roaică, gata să moară pentru tine? dică şi cu braţele întinse plecă
Şi-au îngropat lângă rădăcina Ce se va gândi că nu mergi“? către fecioară, care-1 aştepta zâm­
unui stejar comoara cea mai bo­ Dar Evdie sta neclintit, mut în bitoare. Un muget al uraganului
gată, pe care o văzuse la un loc hotărârea lui uriaşă. Intr’o zi a ve­ pădurii a trebuit să-i aducă aminte
ochiul omenesc. Erau aici cercei nit mamă-sa. Şi începu povestea co- de jurământ. Cu paşii grei de plumb
lucraţi din aur purtând în capăt pilărei, nebuniile lui drăgălaşe şi se reîntoarse către scorbură, sim­
pietre nestimate, mari cât un ou de Evdie zâmbea, se vedea lângă cup­ ţind în măruntaele lui ghiarele
vrabie; coliere cari înfăşurate în torul cald, hrănit de vreascuri as­ unui animal, dorinţa, înfipte cu
jurul gâtului de două ori, totuşi cultând poveştile nesfârşite ale ma­ atât mai adânc, cu cât paşii lui
ajungeau până la genunchi; erau mei. care încearcă să-l adoarmă. fugeau de dorinţă.
săbii din Veneţia cu mânerul de Când îi zări zâmbetul pe faţă, In fiecare zi venea fecioara să se
aur şi argint presărat cu safir roşu ţăranca şireată îl crezu câştigat şi scalde în lac. Veni ziua când Evdie
ca sângele fecioarelor; armuri de începu să se vaete: „Sunt gârbovă plecă năucit către fecioară. Doi
viteji şi boeri, făcute din aur gros şi slabă, birurile sunt grele, isprav­ paşi şi corpul ei cald va fl strivit
de două degete, coifuri, cari stră­ nicii hapsâni şi fără milă, ajută-mă de îmbrăţişerile lui, când icoana
luceau în întunericul nopţii încât fiule, întinde-mi un singur ban ru­ Maicii Domnului, luată de Evdie
iţi luau lumina ochilor, erau icoane ginit sau vre-un cercel a cărui pe­ din mănăstire şi pusă ca o poruncă,
cu cadrul plin de diamante... reche s’a rătăcit printre celelalte care să-i aducă aminte de jură­
Bodea le vorbi la despărţire: scule; e fără preţ, dar mamei tale mânt, se desface de pe stejar şi se
„Tovarăşi, păziţi-vă să nu cădeţi în îi va ajuta“. Când mama zări că face ţăndări la picioarele lui Evdie.
cursa celui mai firos duşman al faţa i-s’a întunecat din nou, începu El trezit din visul păcatului, se în­
sufletului, păziţi-vă de ispită. Ochii să blesteme: „Copil fără de suflet, grozeşte de ceea-ce vrea să facă,
voştri strălucesc la lumina comorii nelegiuitule, mă laşi să mor. Vrei scoate un cuţit şi-l împlântă în
îngropate, paşii voştrii se îndreaptă ertarea păcatelor şi drumul spre inimă, răcnind cătră femee: „Dia-
cu greu către drumul, care duce rai, dar nu vezi tălharule, că în vole, corpul e al tău, îmbrătişează-1,
de la comoară. Veţi veni împinşi acest drum calci pe corpul meu ? dar sufletul meu e în puterea divi­
de setea de aur, de foamea de aur Ţi-e mai mult Dumnezeu decât nului Tată*. Corpul fără viaţă se
mai groaznică decât aceea, cari v’a mama ta? Dar eu te-am hrănit, eu rostogoli în braţele ispitei.
stăpânit în mănăstire, dar vai vouă, mi-am chinuit sânul să te cresc!“ Când s’au năpustit ca nişte fiare
eu voi sta de pază, alungând pe Şi a venit sora lui Evdie şi cine lihnite asupra comorii, tâlharii, n’au
oricine ar încerca să s’apropie de ştie să ispitească mai mult decât o găsit decât pietri aşezate în semn
comoară. Plecaţi şi părăsiţi-vă nu­ soră. Şi povestea copilăriei trăită de cuvinte: „Ertate sunt păcatele
mele, pe care le-aţi avut acum, ple­ împreună în cea mai deplină dra­ servului meu Evdie.“
caţi şi spălaţi-vă ochii şi fruntea goste frăţească, îi aducea aminte Tâlharii au înţeles că mai există
cu apa curată a izvorului, poate de cursele lor vesele prin desişul mântuire pe seama lor. Luând piet­
veţi alunga din ochi strălucirea pădurilor, de gardurile sărite în rele, cari odată i’au ispitit cu stră­
comorii. Eu am rupt cu trecutul, eu jocul fără frâu ... şi Evdie zâmbea lucirea lor, au pus temelie acestei
sunt Evdie, voi zidi un adăpost în iar sora zărind surâsul începu să chilii.
scorbura stejarului şi voi fi stavilă se vaete:“ Mă vrea Radu, îl şti, mă Numele lui Evdie a fost cinstit
în drumul ispitei voastre.“ vrea de soţie, dar suntem săraci, de tâ'harii pustnici, cari îl numiră
Seara s’au reîntors tâlharii îm­ fără o vită în ogradă; părinţii lui de sfânt, luându-1 ca exemplu in
pinşi de foamea de aur. S’au oprit i-au ales una bogată. Ajută-mă frate, viaţa lor spinoasă.
la zece paşi de Evdie şi i’au vor­ mor dacă nu voi fi a lui. Dă-mi — Apropie-te şi vezi formele ciu­
bit: „Ne-ai trimis ca să-ţi rămână ceva din comoara fără margini, pe date din temelie, îmi zise ca în-
ţie aurul, ne-ai crezut atât de proşţi, care o ai, dă-mi un colan sau o cheere călugărul însoţitor, pentru a
ca să cădem în cursă. Nu ne vom brăţară din cele pe cari le poartă te încredinţa că n’au fost întot­
mişca de lângă tine, vom fi aici şi-ţi boeroaicele noastre. Voi fi asemenea deauna pietrii!
vom răpi comoara“. lor, tu mi-ai spus că în frumuseţe Şi într’adevăr, un ochiu atent ză­
Au trecut zile şi luni fără ca Ev­ nu mă întrece nimeni, le voi întrece reşte maestria lucrului preţios. în
die să se mişte de lângă comoară. deci în frumuseţe*. ciudatele forme de pietrii, aşezate
Tâlharii nu îndrăsneau aă-1 atace Dar Evdie sta trist şi fără suflet. în temelie.