Page 1 - 1926-06
P. 1

7—11. 1926                                  C  O  S  I N  Z  E  A  N  A                           Pag. 51


      C   E  A     C   U      M    U   L  T   E    T   R   U   P   U   R   I    —  Ba da, i-am învăţat?
                                                                                —  Ei  vezi!  De  voe  bună  omul
                                                                              nu  se  apără.  Trebue  să-l  sileşti  cu
                                de I. AGÂRBICEANU                             primejdii să caute binele.
                                                                                Glasul  acesta,  care  mă  umplu  cu
         Cum  pătrundeam  prin  negură,     —  D’apoi  nu  spun  oamenii  că   un  fel  de  frică,  tăcu  şi  începu  iar
      câteva firicele mise acâţarau în mus­  sfântu’  liie  trece  cu  căruţa  lui  de  cel  ce  ’mi  verbi  întâia  oară.  îmi
      taţă, umezindu-mi-o.                foc  prin  nori,  de  face  să  durduie  zise:
        —  „M’am  prins“,  auzii  un  glas.  prin  văzduh,  şi  când  plesneşte  caii   —  Acum sunt negură. M’am sbicit
      Până  voi  putea  sbura,  cred  că  nu  cu biciul, lasă fulgere fn aer?  şi  m’am  ridicat  de  pe  mustaţa  ta,
      te  vei  urî,  dacă-ţi  voiu  spune  câte   —  Da,  am  auzit  şi  eu  poveştile  şi  plutesc  în  aer.  Dacă  ar  fi  colea
      ceva din viaţa mea. Acum m’am ri­   astea.  Sunt  vechi  de  când  lumea,  prin  Decembrie  aş  cădea  în  grabă
      dicat  în  formă  de  balonaş  mic  şi   de  când  credeau  oamenii  că  dur*  In  pământ,  îngheţată.  M’aş  schimba
      cum m’am atins de mustaţa ta aspră,  duitul  şi  fulgeratul  au  dumnezeii   în  brumă.  Iar  dacă  mă  va  apuca
      m’am  spart  şi  m’am  făcut  iar  apă.  lor.  Dar  ştiu  că  tu  vorbeşti  numai  seara  fără  să  mă  pot  ridica  mai
      Nu  mi  pasă  de  nimic.  In  curând   în  glumă.  Dascăl  fiind,  nu  mai  poţi  sus  în  văzduh,  aş  cădea  în  pajişte
      mă voi face iar balonaş şi voi sbura.  crede  în  poveşti.  Tu  şti  cum  se  în  formă  de  rouă.  Dimineaţa  fiecare
      Dar  şti  tu,  dascăle,  de  unde  am  naşte  fulgerul  şi  durduitul.  Şti  deci,  firicel  de  iarbă  ar  avea  un  picur
      venit ca picur de apă?              că  mie  nu-mi  poate  strica  nici  unul   de  rouă  în  creştetul  aplecat.  Am
        —  Din norul de de-asupra.        nici  altul.  Şi  fulgerul  şi  durduitul   străluci  ca  nişte  pietri  preţioase  în
        Aşa  este,  dar  norul  a  venit  de  îşi  au  legile  lor  date  de  ziditorul   lumina soarelui.
      undeva.  înainte  cu  o  lună  eram  un  lumii,  şi  lucrează  după  porunca  lor,   —  In multe trupuri te areţi lumii,
      val  puternic  într’o  mare  delà  mia-   cum  lucrăm  şi  noi,  picurii  de  apă.   zic  eu.  Dar  mai  plăcută  eşti  ca  pi­
      2ă-zi.  Vezi  bine,  nu  singur  făceam  E  puterea  şi  voia  lui  Dumnezeu  în   cur  de  ploaie  sau  de  rouă,  când  e
      valul,  ci  cu  mulţi  fraţi  şi  surori  toate.                        secetă mare.
      de-ale  mele.  Ne-am  legănat  zile  în­  —  „E  puterea  electricităţii“,  zic   Aşa  crezi?  E  adevărat  că  sunt
      tregi,  ca  copiii  cei  mici  în  leagănul  eu.  Dumnezeu  a  lăsat  electricitatea  destui  copii  cari  iasă  cu  capul  gol
      lor,  şi  cântam  împreună  cu  celelalte  din  văzduh  şi  i-a  dat  legi.  Dar  mai  în  curte  şi  pe  la  portiţe  cât  ce  în­
      valuri.  Peşti  mari  treceau  din  când  ţine  el  seama  de  ceeace  fac  aceste  cep  să  picur  şi  abea’  aşteaptă  să
      în  când  pe  lângă  noi,  pe  de  asupra  puteri cu legile lor?        fac  bălţi  şi  pârâiaşe  să  se  poată
      noastră,  ori  ne  despicau  în  două   Glasul  care-mi  vorbea  scoase  un   bălăcări  ca  reţele.  Adevărat  că  sunt
      fără  să  simţim  nici  o  durere,  şi  fă-   strigăt de mirare mare!   alţii  cari  mă  adună  dimineaţa  de  pe
      cându-ne  grabnic  la  loc  aşa  cum   —  Cum  să  nu  ţină  seamă?  zise  firicelele  de  iarbă  şi  se  spală  pe
      am  fost.  Fierbeam  la  fund  nisip   el.  Dacă  un  împărat  dă  o  poruncă,  ochi.  Dar  sunt  foarte  mulţi  cari  a-
      mărunt,  auriu,  pe  care-1  scoteam  nu  se  îngrijeşte  ca  ea  să  fie  ascul­  bea  apucă  să  mă  vadă  căzând  ca
      mereu  la  ţărm  cu  legănarea  noastră.  tată? Voinţa şi puterea lui Dumnezeu  fluturaşi de zăpadă.
      Pe  ţărm  erau  mulţi  copii,  cari  se  e  mereu  de  faţă  în  legile  lucrurilor   —  Ei  da,  zăpada  e  plăcută.  Dar
      jucau  în  nisip  şi  se  prăjeau  des­  sale.  Chiar  de-aceia  toate  lucrurile  tu ieai şi trup de zăpadă?
      puiaţi  la  soare.  Le  scoteam  mereu   sale sunt sfinţite şi tot locul e sfinţit.   —  Vezi  bine  că  jţu.  Chiar  acum
      scoici  proaspete  pe  cari  şi  le  adu­  Pretutindenea  vedem  în  lucrurile  ce  dacă  m’aş  înălţa  sur  de  tot,  ar  pu­
      nau  în  grabă,  în  ţipete  de  bucurie.  ne  înconjoară,  degetul  lui  Dumne­  tea să mă iea pe aripile lor vânturile
      Ne-am petrecut minunat zile întregi,  zeu. Da, tot locul e sfinţit.    răci  dela  miază  noapte,  să  mă  în­
      când  deodată  din  largul  mării  în­  —  „Dacă  i  aşa“,  zic  eu,  ştiind  gheţe  şi  să  mă  schimbe  zăpadă.
      cepu  un  vuet  mare.  Valuri  cât  casa,  că  acum  o  să-l  înfund,  de  ce  cade  Aş putea să ning pe Ceahlău, în vre­
      şi  mai  înalte  se  ridicau.  Luntrile  şi   trăznetul uneori şi ucide oameni, ori   me  ce  surorile  mele,  rămase  mai
      corăbiile  se  clătinau  în  toate  păr­  cade  chiar  în  biserici,  unde  e  lo­  jos  în  văzduh  să  ploaie  pe  şesuri.
      ţile.  Valurile  ce  veneau  din  larg  ne  cuinţa Domnului. Dumnezeu nu face  Abea  aşteptăm  să  vină  iarna  să  ne
      îmbulziau  tot  mai  la  ţărm  şi  ne   rău. E negrăit de bun.         schimbăm  cu  toatele  în  fulgi  mari
      izbeau puternic. Dintr’o izbitură ne­  Auz  i  un  susur  de  glasuri  ca  o  şi  albi.  Cum  bat  de  bucuros  copiii
      aşteptată  de  stânca  delà  ţărm,  valul   rugăciune  spusă  de  mii  de  guri,  şi  în palme când ne văd.
      în  care  eram  eu  se  sparse  într’un   apoi  un  glas  nou,  mai  curat,  mai   —  Vezi  bine  că  bat;  se’ncepe
      fum  alburiu,  şi  mă  simţii  de-odată  puternic, îmi zise:           vremea săniatului 1
      iuat  pe  aripa  puternică  a  vântului,   —  Pentru  Dumnezeu  nu  este  un   —  Da,  şi e  aşa  de plăcut  să cazi
      izbit  de-o  piatră  fierbinte,  şi  numai  lucru  neînsufleţit  mai  de  preţ  decât  pe  căciula  micilor  oameni,  să  le-oa-
      decât  putui  sbura  în  înălţimi  fără   altul.  Nu  e  mai  sfântă  înaintea  lui   coperi  toată,  ori  să  te  topeşti  pe
      ajutorul  vântului,  numai  din  puterea  o  clădire  de  peatră  decât  fulgerul.  obrazul  lor  fierbântat.  De  alt  fel,
      mea.  Mă  schimbai  într’un  balonaş  Iar  cât  despre  oameni,  că-i  ucide  lama,  vara,  noi  picurii  de  apă
      mic.  M’am  tot  înălţat  cu  mii  şi  mii   uneori  fulgerul,  cine  poate  pătrunde  slăvim pe Dumnezeu ţinând porunca
      de  tovarăşi,  până  când  am  făcut  gândurile Domnului? N’a căzut trăz­  ce  ne-a  dat’o  nouă.  Şi  o  ţinem
      împreună  un  nor  pe  care  vântul   netul  peste  casa  în  care  ospătau  cu plăcere.
      delà  miază  zi  începu  să-1  împingă  copiii  lui  lob  numai  pentru  a  pune   —  Mai de mult se zice că şi apa
      spre  miazănoapte.  Aşa  am  ajuns  la  probă  credinţa  acestui  patriarh  ca şi vânturile, işi aveau zeii lor.
      până pe meleagurile acestea.        drept?  De  altfel  oamenii  pot,  cu   — Marea îşi avea zeul său, pe unul
        —  »Frumoasă  plimbare“,  zic  eu.  mintea  ce  le-a  dat-o  Dumnezeu,  să  Neptun,  râurile,  izvoarele,  aseme­
      Dar  biciul  lui  sfântu’  liie  nu  te-a  se  ferească  de  trăznet.  N’ai  învăţat  nea  îşi  aveau  zeii  lor.  Ba  şi  bă­
      plesnit nici odată în drum?         pe  copiii  dumitale  la  şcoală  ce-i  trânii  noştri  spun  că  sunt  şolomo-
        —  Ce biciu? Ce sfânt Ilie?       paratrăznetul?                      nari cari poartă ploile, oamenii năz-
   1   2   3   4   5   6