Page 2 - 1926-06
P. 2

Pag. 52      ................................  -------  C  O  S I N  Z  E  A  N  À   -------------------------------------------------- 7—II. 1926

          drăvani,  încalicaţi pe  balauri. Şi aşa   MĂLDĂRICĂ LA CURTEA MARŢIALĂ
          ei aveau râuri şi izvoare sfinţite. Ba
          şi  azi  ţărani  de-ai  noştri  se  închină
          către  răsărit  înainte  de-a  lua  apă                       de DRACONARIUS
          neîncepută  delà  izvor.  Par’că  ar  fi
          o  potriveală  între  credinţele  acestea   Ne  întorseserăm  dela  Budapesta  mobil  închis  în  faţa  unei  porţi.  Un
          şi  ceea  ce  aud  eu  mereu,  anume   şi aşteptam în Oradea Mare, să ple­  domn  gras  şi  bine  îmbrăcat,  se  dă
          că tot locul e sfinţit.             căm la casele noastre demobilizaţi.  jos  din  automobil,  se  opreşte  în
                                                Intr’o  zi  sunt  chemat  ca  „apără­  faţa  porţii  şi  înainte  de  a  întră,  îşi
            —  Adevărat  că  e  sfinţit“,  spuse   tor  din  oficiu'  al  soldatului  Măl-  scoate  ciasul  de  aur  din  buzunar,
          acum  un  alt  glas  mai  duios,  mai   dârică  Ion,  la  Curtea  Marţială,   să vadă ce oră este.
          adânc,  —  dar  nu  pentrucă  fie  care   înştiinţarea  îmi  venise  târziu  şi  aşa
                                                                                    In momentul acesta soldatul Măl­
          şi-ar  avea  zăul  său,  ci  pentrucă  fie­  abia  la  finea  procesului  am  putut  dărică,  care  îşi  întrebuinţa  repaosul
          care  lucru  face  voia  lui  Dumnezeu,   lua  cunoştinţă  despre  ce  e  vorba.   de Duminecă plimbându-se pe străzi,
          ţinând  legea  ce  îi  este  dată.  Oa­  Soldatul  Măldărică,  om  din  com­  se  apropie  de  domnul  cel  gras,
          menii  cei  de  demult  simţeau  ade­
          vărul  acesta,  dar  nu  ştiau  cum  să-l   pania  pe  care  o  comandasem  la  salută  foarte  politicos,  apoi  liniştit,
                                              Budapesta,  erâ  acuzat  de  furt  şi  cu  un  sânge  rece  de  englez,  des­
          spună.  Azi  oamenii  cei  învăţaţi  ştiu   anume furtul unui ciasornic de aur.  face  domnului  cel  gras  lanţul  de
          că  şi  soarele  luminează  şi  încăl­  Preşedintele  Curţii  Marţiale  era  aur  dela  vestă  şi-l  pune  în  buzunar
          zeşte,  şi  vântul  bate,  şi  ploaia  cade
          şi  iarba  înverzeşte,  nu  după  voinţa   un  colonel,  pe  care  îl  cunoşteam  dimpreună  cu  ciasul  de  aur  şi  o-
                                                                                  peraţia  terminată,  Măldărică  salută
                                              bine  şi  dela  bunătatea  căruia  aştep­
          unui zeu sau zeiţă, ci după legi date   tam  mai  mult  achitarea  împricina­  din  nou  —  tot  foarte  politicos  —
          delà  intemeierea  lumii  de  ziditorul
          lumii  întregi.  Aşa  că  nu  mai  multe   tului,  decât  dela  verva  mea  orato­  şi vrea să plece.
                                              rică. Printre membrii Curţii Marţiale
                                                                                    Dar  în  momentul  acesta  s’a  pe­
          puteri,  ci  o  singură  putere  lucrează   mai  cunoşteam  pe  un  căpitan.  Vor­  trecut  un  lucru  pe  care  nu-1  pre­
          în  toată  firea  :  puterea  lui  Dum­  bisem  cu  el  înainte  de  începerea  văzuse  Măldărică  în  planul  său  o-
          nezeu  pe  care  voi  o  cunoaşteţi  în   procesului,  dar  nu  prea  îmi  dă­  perativ.
          legile  firii.  Aceste  legi  lucrează  şi   duse nădejdi :
                                                                                    Din  automobilul  inch’s,  răsări  un
          în  noi,  în  oameni.  Şi  de  aceea,   — Chestiunea n’ar fi tocmai gro­  cap  acoperit  cu  chipiu  de  general.
          tot  ce-i  în  lume,  eneam  de  aproape.   zav  de  gravă,  dacă  soldatul  n’ar  fi   O  încrucişare  de  priviri  şi  Măldă­
          Toată  lumea  e  înrudită.  Nu  ar  tre­  avut  nenorocul  să  fie  prins  asupra  rică  —  ostaş  disciplinat  —  încre­
          bui  să  fiţi  semeţi  şi  mândri,  ci  să   faptului  chiar  de  comandantul  său
          priviţi la noi ca la rudeniile voastre.                                 meni  cu  mâna  lipită  la  vizierea ca­
                                              de  divizie,  generalul  X,  pe  care  îl   pelei.
            Nu mi-am putut stăpâni un zimbet.  cunoşti  şi  ştii,  că  n’are  milă  în  ast­  Ce a mai urmat, se înţelege. Măl­
            —  Cum?  Am  întrebat,  rudenie  fel de împrejurări.                  dărică  fu  „sechestrat“  şi  dus  în  au­
          eu cu’n picur de apă, ca ploaia?      Apoi îmi povesti întâmplarea.     tomobil  la  Comandament,  unde  i  se
            —  Zadarnic  râzi  1  Şi  tu  şi  apa,   Pe  o  stradă  mai  puţin  populată   dresară actele de dare în judecată.
          aveţi  acelaşi  ziditor.  Şi  trupul  tău  în  Budapesta,  se  opreşte  un  auto­  Acesta era motivul pentru care
          trăeşte,  se’mbolnăveşte,  se’nsănăto-
          sează  ori  moare  tot  după  legi  date
          de Dumnezeu. Copilul, chiar să vrea             strigatul clownului
          el  şi  părinţii  lui,  nu  poate  creşte
          decât  pe  încetul,  după  legile  date                  - NOAPTEA -
          trupului.  Tot  aşa,  când  se  adună
          apa  prea  multă  într’un  râu  el  tre-        ... Când trecătorii ’n larg se risipesc
          bue  să  ese  din  alvie,  chiar  dacă  nu      In noapte, când e circul adormit, —
          ar  voi.  Dar,  pe  lângă  asta,  dacă  ai      Când pânza lui se clatină in vânt
          lua  trupul  unui  om  să  scoţi  toată         Pricep minciuna vieţii ce-o trăiesc
          apa  din  el,  ai  găsi  mai  multă  de         Mă văd pe mine şi mă înspăimânt.
          câtă  e  trebuinţă  să  uzi  bine  un           ... Şi totuşi voi sorbi cu bucurie
          strat  bun.  Când  respiri,  iarna  afară       Paharul ce mi-l dete soartea mie.
          nu  vezi  cum  îţi  iasă  un  fuior  alb         Vreau râsul circului înşelător
          şi  lung  din  gură?  Sunt  tot  vapori         Ce'mbată pentr'o clipă, trecătorii.
          de  apă,  beşicuţe  ca  acele  din  ne­         Pe viaţa mea, pe viaţa lor,
          gura prin care umbli acum.                      El lasă vraja aurorii...
                                                          Sting pentru-o clipă răni şi-adorm suspine,
            N’ar  trebui  să  f  ţi  mândri  cu  noi,     Ii mint pe toţi, ca să mă mint pe mine...
          ci  prietenii  noştri,  şi  ai  pământului,      Vreau viaţa mea sub mască s’o trăiesc
          şi  ai  vântului  şi  a  apei.  Numai  cu
          sufletul  sunteţi  voi  oameni  mai             Să uit că zi cu zi mă risipesc...
                                                          Sin vijelia râsului ce creşte
          mult decât noi“.                                Să cred că *n jurul meu e sărbătoare...
            O  undă  puternică  de  vânt  învă­           Şi ’n cea din urmă clipă, — fericit
          lui  negura,  o  rupse,  o  împrăştie  în       La margini de abis
          câteva clipe. Soarele ardea şi lumină           Voi stinge cel din urmă vis
         tinăr  din  înălţimi.  Nici  o  umezală          S’adorm pe veci,
          nu  mai  rămase  în  văzduh.  Mi  se            Sub masca mea de gheaţă ’nvăluitl..,
          uscară  mustăţile,  pălăria.  Începea
         să fie cald.                                                                   CONSTANTIN GORAN
   1   2   3   4   5   6   7