Page 6 - 1926-06
P. 6

Pag. 56                           - - - - - C  O  S  I N  Z  E  A  N  A    - - - - - - - - - - - -  7—11. 1926

             Omul  acesta  deschide  larg  piep­  Dacă  în  Poeme  ideea  poetică  ori   Toată  acţiunea  —  care  de  altfel
           tul  „chiotelor  de  lumină*  ale  lumii,   emoţ'a  nu  erâ  organic  desvoltată,  e  numai  o  schiţă  —  se  petrece  în-
           dorurilor, beţii şi — morţii ei (Strigăt  în  Paşii  nu  numai  că  găsim  în  tr’un mediu apocaliptic pe care poe­
          în pustie, p. 75.) Când sentimentele lui  cadrul  singuraticelor  poezii  emoţii  tul  îl  evoacă  cu  mare  putere  de.vi-
          se  deslănţuie  ele  distrug  tot  ce  le  mai  puternice  (grele  de  sentiment  z  une.  Personagiile  încă  vorbesc
          stă’n  cale.  Iată-1  beat  de  disperare  sunt  în  deosebi:  Veniţi  după  mine  „apocaliptic“:
           la părăsirea iubitei. Durerea îl muşcă   tovarăşi,  Daţi-mi  un  trup  voi  mun­
          atât  de  crud,  încât  numai  vinul  sau  ţilor,  mărilor  şi  Leagănul)  şi  mai
          otrava  —  beţia  sau  moartea  —  i  ar  delicate  (Tămâie  şi  fulgi,  Flori  de   Osândiţi! în întuneric
          puteâ o — potoli. Şt durerea lui e atât  mac,  înfrigurare,  etc.),  ci  şi  un  în­  „Parc’am păşi pe capete de şerpi,
          de adâncă încât — râde:             ceput  de  dramatizare  a  concepţiei   vârtejuri de pucioasă — măzărichea ia-
                                              poetice.  început  destul  de  promiţă­                       [dului —'
          „Veniţi mai aproape! — şi cel care are   tor,  căci  Pustnicul  (p.  101)  „viziu­  ne’ncolăcesc picioarele;
          urechi de auzit să audă:                                                prăpăstiile scuipă’n calea noastră
          durerile nu sunt adânci — o, nu decât   nea  apocaliptică“  dela  sfârşitul  vo­  şuer de năpârci.
                             [atuncia când râd.   lumului,  cu  toate  că  are  personagii-   In hohot dracii de pe muchi ne’ntâmpină
          Să râdă deci astăzi ia mine         simbole   (Lucfer,   Spiritul   Pă­  cu fiori de spânz
          Amarul                              mântului,  Veşnicul,  Teologul,  Pust­  şi mătrăgună ;
          şj’n hohote mari să-şi arunce pocalul in                                stupi de viespi îa plete ni s’adună“.
                                      [aori!“  nicul),  acestea  sunt  înfăţişate  cu  o
                                              plasticitate  care  dovedeşte  mare  ta­
             De  beţia  durerii  lui  se  resimte  lent  de  creaţie  obiectivă,  de.  încar­  Parcă ar fi versuri desprinse din
          cosmosul întreg:                    nare  a  simbolelor,  şi  de  transpu­  Dante...
                                              nere a lor în ciocnire dramatică.     „Viziunea“  are  apoi  ritmul  de
          „Veniţi lângă mine, tovarăşi, să bem !                                  amlitudine  largă,  „cosmică*,  potri­
          Ha, ha! Ce licăreşte aşâ straniu pe cer?   Ideea  din  Pustnicul  este  o  înco­
          E cornul de lună?                   ronare  a  aceleia  care  am  găsit  o   vit  simbolelor  şi  mediului  în  care
          Nu nu ! E un ciob dintr’o cupă de aur,   resfirată  în  volum:  drepturile  tru­  se  petrece.  Toate  acestea  prevestesc
          ce-am spart-o de boltă              pului  tot  aşâ  de  sfinte  ca  şi  ale   pe  dramaturgul  expresionist  de  mai
          cu braţul de fier.                                                      târziu.
          Sunt beat şi aş vrea să dărâm tot cei vis,   sufletului.  „Viziunea“  se  petrece  în
          ce e templu şi-altar!“              ziua judecăţii de urmă. In cosmos nu
                 (Veniţi după mine tovarăşi! p. 25).  se  aude  decât  mişcarea  pământului,   Ar  fi  să  mai  vorbim  despre  pul­
                                              care  abia  acum  respiră  liber,  des­  berea  de  imagini  pe  care  poetul  a
            Simţi cum emoţia creşte aici până la  cătuşat  de  sub  slâbânoaga  stăpânire   împrâştiat-o  cu  mână  largă  în  acest
          beţie,  îmmuiatâ în  tragic,  gestul  ţi-o  a oamenilor:                volum.  Ele  sunt  atât  de  dese,  noi
          evoacă  amplu  şi  ritmul  te  răpeşte                                  ş   variate  încât  încercarea  de  a
                                                                                   !
          cu avalanşa lui.                             Spiritul Pământului        rupe  câteva  din  ele  nu  ne-ar  pu­
            încântat  de  viaţa  care  mişună  în                                 te  â  înfăţişă  nici  pe  de  departe  ta­
                                              „O clipă i-am crezut arhangheli
          jurul  său,  şi  fierbe  în  simţurile  sale   In spadă şi’n privire crunţi,   lentul  de  plasticizare  a  lui  Lucian
          a  mai  rămas  astăzi  doar  —  copilul.   cu suflete                   Biaga.  Din  fragmentele  citate  s’a
          Cu  Închipuirea  lui  acesta  sădeşte   ca nişte munţi.                 putut  vedeâ  cel  puţin  o  faţă  a
          poveste  peste  toate  neînţelesuriie   In al nădejdii sbor             acestui  talent:  darul  de  a  găsi
          lumii;  neantul  nu-1  sperie,  ci-i  dă   le am dat ogorul meu, ca să-1 ridice’n cer, —   imagini  potrivite  delicateţii  senti­
                                              şi doar cu stârvuri m'am ales
          aripi  închipuirii  pentru  a  jucâ  ne­  pe urma lor.“                 mentului, energiei sau adâncimii lui.
          stânjenită;  viaţa  îi  atinge  totdeauna                               Şi  nu  e  puţin  lucru  acesta  căci  am
          coarde  de  sentiment  care  vibrează   Judecata  cea  mare  se  apropie.  văzut  multiplicitatea  de  nuanţe  a
          adânc  în  toată  fiinţa;  mai  mult:  el  Mormintele  se  deschid  şi  trupurile  fondului  poetic  care  se  cere  expri­
          ia  atitudine,  luptă  —  fie  şi  copilă­  învie.  Numai  Pustnicul  care  toată   mat  Găsirea  ritmului  şi  imaginii
          reşte, dar luptă — cu totul, până şi cu   viaţa şi-a biciuit trupul:    corăspunzătoare  e  dovada  unui  ta­
          lucrurile  neînsufleţite  din  jurul  lui.                              lent poetic de mare valoare.
          Şi  sufletul  omului  care  în  copilărie   — „cu râsul şi ocara tuturor
          s’a  lăsat  răpit  de  tainele  basmului,   sălbaticelor mele gânduri aspre ca de foc“
          care  a  plâns  şi  a  râs  cu  toată  fiinţa   —  nu şi-l mai găseşte. Fără trup
          alături  de  eroii  din  poveste  —  este   el nu poate fi judecat.
          mai  adânc,  mai  larg;  mai  multe
          posibilităţi mocnesc în el.                     Teologul
            Coborându-se  cu  amintirea  în
          copilăria  lui,  Lucian  Biaga,  şi  o   „Păcatul ?
          găseşte  plină  de  închipuirile  fanta-   E un rod de-al lutului, de aceea
          ziei,  în  cari  el  credeâ  pe  cari  el  şi   cred că nimenea nu 1 poate judecă
          îe  iubea  şi  cu  cari  el  sufereâca  un   fără de haina lui de lut.“
          —  mucenic  (Din  copilăria  mea,  p.
          51). Când oboseala de viaţă :         Şi  Lucifer  spune  Pustnicului,  cu
                                              ironia lui drăcească:
                    — „de primăveri
                    de trandafiri             „Nenorocite duh, rămâne deci să te întorci
                    de tinereţe               pe urgisitul bulgăr de pământ,
                          -
                    şi de râs  —              să-ţi cauţi moaştele de sfânt
                                              şi toate oasele uitate.
          îl  cuprinde  el  îşi  evoacă,  simbolic,   De vrei poţi încercă şi’n altă parte :
          leagănul  copilăriei,  în  care  i-au  mi­  Ştiu eu? — pe alte stele — de prin zodii.
          jit primele, visuri (Leagănul, p. 35).  — A dracului-------- pe cât se poate.“
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10