Page 7 - 1926-06
P. 7
7—IL 1926 — C0S1N Z E A N A m a ssm p . 5?
ag
ROYA prinzând în cadrele ei aspectele
unui stil de viaţă şi de gândire.
Beaumarchais n’a făcut altceva de
CROMICA cât să topească în nepieritoare ti
pare de artă, pulsaţia şi aspiraţiile
unei epoci întregi, spunând răspi
DRAMATICA cat dar satiric ceeace fierbea surd,
ca o preVv ştire de furtună, în at
> mosfera întregei societăţi.
y
Tí n ‘»-g?» x x Dor „Nunta iui Figaro,“ are şi
o înaltă valoare artistică. Fondului
de frământări sociale şi de viaţă
g|NuntaJui Figaro comedie în cinci acte deZBeaumarchais, "; autentică, i se adaugă o formă fru
1
moasă şi originală. Un spirit de
Asupra ^Nunţii lui Figaro,“ jude principii vitale. Sub influenţa aces creatoare genialitate transpiră din
cata publicului clujan, precum şi a tor idei, prin cercurile aristocrate toată lunga înşiruire a peripeţiilor,
cronicarilor teatrali, s’a împărţit în se simţia suflul unei îngăduitor li iar dialogul curge sprinten, vioiu
două. De-o parte unii pretenzivi în beralism politic, de-ocamdată însă şi neobositor. Ripostele ingenioase
ceeaca priveşte tehnica modernă a numai în domeniul virtual al ideilor. sar nervoase şi repezi, înpinse par’că
teatrului, neagă valoarea piesei lui Spiritul vremii se pregătea cu paşi de neastâmpărate resorturi lăuntrice.
Beaumarchais, considerând-o înve repezi pentru marele eveniment al Fondul adânc omenesc, iubirea lui
chită şi răsuflată; de altă parte, alţii cărui prolog se anunţase. Suntem Figaro pentru Suzanne, se desprinde
mai familiarizaţi cu mersul curen doar în pragul marei revoluţii fran viguros din mulţimea scenelor de
telor sociale ale vremii, se entusi- ceze. Toate sentimentele aceste: po comedie bufă uneori şi de situaţii
asmează în faţa satirei aspre a litice, sociale şi morale, sădite în încurcate, vârâte în acţiune evident
neastâmpăratului Figaro, satiră care inimi, de opera enciclopedisţilor şi pentru mulţumirea galeriilor. Celeb
izbeşte impertinentă şi necruţătoare a cugetătorilor, mocneau adânc în rul monolog al lui Figaro din act.
în nedreptăţile unei epoci întregi. conştiinţa vremii ca un jar înăbuşit, 5, în care dapână în amintire fi
Vor fi având dreptate, în parte, şi aşteptând doar momentul când să rul unei vieţi de dureroase îndâr
unii şi alţii. In raport cu gustul isbucnească într’o furtunoasă învâl- jiri şi umiliri, dar prin care a tre
modern al teatrului, „Nunte lui Fi măşală de flăcări. Momentul s’a ivit cut biruitor prin genialitatea sa,
garo“ îşi are atât părţile bune cât la întâia reprezentaţie publică şi bâtându-şi joc de toată lumea, prin
şi cele şubrede. O observare atentă permisă a „Nunţii Iui Figaro.“ In conţinutul lui de tragedie suf etească,
însă, poate oricând scoate în relief aplauzele frenetice ale mulţimii, emoţionează şi încântă. Totuşi pen
omenescul şi eternul din ea, pre ideile revoluţ onare îmbrăţişate de tru Beaumarchais, iubirea este fon
cum poate elimina ceeace e căutat, Beaumarchais, izbeau din plin prin dul secundar al piesei, fond nece
banal şi superficial. gura lui Figaro, cu o satiră veni sar întrucât legate de firul acestui
Ceace nu s’a prea observat însă, noasă, în întreagă clădirea socială sentiment, poate aduce pe scenă fi
sau s’a observat prea puţin atunci a vremii. Justiţia, biserica, diploma guri din toate clasele societăţii, ca
când s’a încercat cântărirea piesei, ţia, nobilimea, etc, etc. desbrăcate aici apoi, prin gura lui Figaro să-şi
au fost ideile şi realităţile sociale de haina autorităţii, sunt prezentate bată joc de ele. Pe planul întăiu
din cari a răsărit ea, asemeni unei în „Nunta lui Figaro“ în toată put rămâne această satiră socială, rep
protuberanţe care să exprime clar reda lor goliciune. In Figaro se re rezentând însăşi osatura şi punctul
şi în teatru sâmburele în creştere voltă geniul din popor, dispreţuit de plecare al piesei. De-aceea, cei
al unui nou curent. Suntem — să şi persecutat, în contra nulităţilor ce caută în afară de aceasta un alt
nu uităm acest lucru — la anul din clasa stăpânitoare. Şi dacă acest fond, sunt nemulţumi^ de ceeace
1783, când după multe peripeţii şi geniu, prin forţa împrejurărilor nu găsesc. Iubirea, ceva general ome
îndârjite hărţueli cu oensura, cu poate altceva, izbeşte amar, cu o nesc dar în care fiecare îndivid are
guvernul şi cu regele chiar, Beau satiră de putere hul ganică canali o atitudine a sa, a furnizat lui
marchais în ciuda tuturora îşi joacă zată printr’o viclenie de vulpe, în Beaumarchais o minunată prismă
pe ascuns piesa, în salonul unui tot ce e nedreptate. Prin Figaro, prin care să-şi judece eroii.
conte, în faţa a lor 300 persoane poporul începe să-şi sirntă puterile Mijloacele scenice ale lui Beau
— toate dela curtea regală. Pe şi să murmure. Mai târziu marele marchais sunt şi ele în notă faţă
această vreme, ideile dornic răs romantic, V. Hugo, prin al său Ruy de întenţiile fondului. Dacă în unele
pândite în opere avântate sau în Blas, — dându-i astfel valoare de locuri abundă elementele de farsă,
saloane, ale enciclopediştilor, cari simbol — va ridică geniul din popor cam răsuflate pentru gustul de as
înfierau cu putere nedreptăţile so la loc de frunte, din simplu lacheu tăzi, dialogul sătăreţ şi viu, epig
ciale cu tot cortegiul lor de privi fâcăndu-1 primministru In această rama şi satira pătimaşe însă spiri
legii şi privilegiaţi de-o parte, iar lumină, înmugurirea romantismului tuală, le recompensează îmbelşugat.
de-altă parte cu mulţimea fără nu în „Nunta lui Figaro“ apare evi Verva şi humorul muşcător, par to
măr a celor nedreptăţ ţi, prin adân dentă. tuşi a fi calculate în vederea efec
cul lor omenesc şi prin patetismul Judecată şi numai din acest punct tului scenic. — „Nunta lui Figaro,“
cu care erau spuse, au prins rădă de vedere, al sensului ei politic, în care un ştrengar îndrăgostit
cini şi în conştiinţa nobilimii. Ast piesa lui Beaumarchais, înseamnă munceşte din răsputeri cu toată
fel germenele de distrugere al aces o piatră de hotar pentru teatru. Ea îngeniositatea sa să-şi apere iubirea
tei clase, s’a încuibat în însăşi fiinţa rezumă în miezul ei o epocă, fiind logodnicii sale înpolriva dorinţelor
ei, începând lupta cu propriile-i seismograful spiritului vremii, cu- stăpânului său, astfel privită, pe