Page 8 - 1926-06
P. 8

Pag. 58                            —     C  O  S  I N  Z  E  A  N  A    - - - - - - - - - -  -........... ........... 7—II. 1926

            lângă  realizarea  estetică  şi  ca  o  Degajată  şi  sprintenă,  a  împrimat  tate  se  degaja  din  conferinţă).  Cu
            piesă  care  rezumă  tendinţele  unei  jocului  dsale  un  ritm  rar  şi  săltă­  graiul  sonor  al  beatei  lumi  apuse,
            epoci,  şi  în  care  şi-au  găsit  o  por­  reţ  de  cuceritoare  veselie  şi  ţine-  care-şi  asvârle  încă  vâlva  jăratecu­
            tiţă  spre  domeniul  teatrului  ideile  reţe.  Faţă  de  rolul  reginei  din  Ruy   lui  său,  încheie  prin  o  comparaţie:
            enciclopedisţilor,  apare  bogată  în   Blas,  şi-a  arătat  în  chip  strălucit  Prometheul  înlănţuit  pe  stâncile
            valoare.                            posibilităţile,  atunci  când  e  în  ele­  Carpaţilpr,  salvat  din  ghiarele  hră­
              Montarea  precum  şi  interpretarea  mentul  său.  Cuvinte  bune  pentru   păreţelor  paseri  de  pradă,  are  să
            au  fost  mai  mult  decât  onorabile.  j  dcuI  drei  Cronvald.  In  notă  dnii:  păşească  în  viitorul  larg  deschis,
            Figaro-ul  dlui  Şt.  Braborescu  a  Dimitriu,  Ştefănescu  şi  Vasiliu  pre­  cinstit şi cu vrednicie.
            avut  mult  din  ceeace  a  turnat  în  cum  şi  dnele  Nunuţa  Hodoş  şi  Şte­         *
            el  geniul  satiric  al  lui  Şiaumar-  fănescu  Exagerat  dl  Ghibericon.   Despre  M.  Eminescu.  In  cadrele
            chais;  mişcare  vioaie,  agerime  de  Baletul  de  sub  conducerea  dlui   „Extenziunii  universitare“  în  săptă­
            mimică  şi  sublinieri  de  înţelesuri.  Ligeti, şovăitor şi stângaciu.  mânile  trecute  dl  G.  Bogdan-Duică
            Totuşi,  dicţiunea...  vertig  noasă   Să nu uităm apoi că pentru repre­  cu  cunoscuta-i  competinţâ,  a  vorbit
            uneori,  n’a  fost  nici  spre  folosul   zentarea  lui  Ruy-Blas  şi  Nunta  lui  despre  Mihail  Eminescu.  Pornind
            dsale  şi  nici  spre-al  publicului.  Ia   Figaro  în  timp  atât  de  scurt,  dlui  dela  faptul  că  ministerul  cultelor  a
            sch’mb  monologul  din  act.  5,  a  fost   Zaharia Bârsan îi datorăm nu lauda  instituit  pe  lângă  universitatea  noa­
            de-o  rară  intuiţie  ps’hică  şi  execu­  —  lucru  atât  de  uşor  —  ci  toată   stră  un  fond,  din  al  cărui  venit  de
            ţie  artistică.  Suzanna  dnei  J.  Po-   recunoştinţă şi înţelegerea noastră.  2500  lei  anual  să  se  premieze  lu­
           povici- Voina ocupă fără îndoiala un                                    crări asupra vieţii şi operii lui Emi­
            loc de frunte între creaţiile dsale.                     Teofil Bugnariu.  nescu,  d-sa  pe  lângă  câteva  amă­
                                                                                   nunte noi din viaţa poetului a stăruit
                                                                                    mai  mult  asupra  faptului  unde  şi
                                                                                   cum  să  se  facă  aceste  cercetări
                                                                                   Astfel conferinţa dsale a avut rostul,*
                                                                                   ca  printre  atâtea  drumuri  încurcate
                                                                                   de  istoriografie  literară,  să-l  arete
                                                                                   pe  cel  adevărat  şi  să  deschidă  noui
                                                                                   perspesctive  cercetărilor  eminescia-
                                                                                   niste.  Dsa  ne-a  depănat  pe  dinainte
                                                                                   viaţa  lui  Eminescu  până  la  epoGa
                                                                                   gazetăriei  dela  „Timpul“,  arătând
            C U L T U R A L E
                                               soană  e  o  personalitate.  Personali­  golurile  cari  trebuesc  umplute  încă
              Personalitatea  morală  în  lite­  tatea  e  centrul  de  rezistenţă,  e  ini-   şi  insistând  asupra  faptului  cum
            ratura  antică.  Prima  conferinţă  de   ţ  ativa  acţiunii,  mai  mult,  e  reac-  s’ar  putea  umplea.  Intâiu  şi  întâiu
            după  Crăciun  a  Extensiunii  Uni­  ţiune;  trebuie  concepută  dinamic.   rasa  celui  mai  mare  poet  al  nostru
            versitare  —  care  îşi  are  noima  nu   D  ntre  cei  vechi  Horaţiu  (care,  în   nu  este  îndeajuns  de  cercetată,  şi
            numai  în  provincie  ci  şi  într’un   treacăt,  nu  erâ  vizat  cu  această  cu toate că într’un articol din „Tim­
            centru  universitar  —  a  fost:  Per­  „stea  în  frunte“)  i-a  scobit  mai   pul“,  Eminescu  însuşi  afirmă  că  e
           sonalitatea morală în literatura an­  energic  trăsăturile  esenţiale,  în  car­  român  din  neam  în  neam,  unii  cer­
            tică. a dlui V Bogrea.             tea III, oda III.                   cetători  l-au  făcut  polon,  alţii  cazac
              Exhibiţiile,  rare,  ale  acestui  dis­  Totuş, conquistadorii personalită­  iar  unii  mai  îndrasneţi,  chiar  turc.
            tins  clasicist,  totdeauna  au  fost  o  ţii  au  fost  G'ecii  „eternii  copii“.  Asupra  copilăriei  şi  timpului  petre­
            sărbătoare. Verbul dsale sobru, spri­  (Cronolcgiceşte,  poate  şi  ca  impor­  cut  la  Cernăuţi,  deşi  avem  date
           jinit  pe  adjective  sclipitoare,  are  tanţă,  ei  stau  în  frunte,  nu  Roma­  destul  de  multe,  ele  nu  sunt  coor­
            forţa  farmecului:  eleganţa  expunerii   nii;  de  ce  au  fost  post  puşi?).  Pe   donate  şi  îndeosebi  nu-i  cercetat
            covârşeşte  scheletul  temei,  pedan­  lângă  Hesiod,  Archilocos  şi  Sapho,  ce-a  rămas  din  acest  timp  în  te­
                                                                          t
            tismul  inerent  se  estompează  uizind  Prometheu  răsare  ca  un  steiu  pe   zaurul  sufletesc  al  poeziei  sale.
            comunicativitatea slobodă între ora­  stânca  individualităţii.  O  fină  ana­  Timpul  petrecut  prin  Ardeal  este  şi
           tor  şi  auditor.  Cernerea  amănunte­  liză  a  acestui  mit  a  convins  de  tra­  el  cercetat  relativ  destul  de  amă­
           lor,  limpezimea  sentimentelor  —  gicul  personalităţii  în  luptă  cu  Su­  nunţit,  se  aşteaptă  însă  publicarea
           căci  dl  Bogrea  e  şl  poet!  —  reţin   peri,  cu  zeii.  in  Republica  Iui  Pla-   unei  descrieri  a  lui  Eminescu  asu­
           tot  timpul  atenţia,  atât  de  zburdal­  ton,  dreptul,  în  luptă  cu  tiranul,  e  pra  Crişanei,  azi  manuscris  în  pro­
           nică  alteori,  înlânţuindu-te  şi  prin   din  acelaş  aluat,  dar  abstractizat.  prietatea dlui V. Branisce. Sunt apoi
           mimica contopită în fluxul spiritului.  —  La  Romani:  Cato  Maior,  prin   neglijate  în  ceicetări,  relaţiile  prie­
              Excurz  a  în  grădina  cu  statuile   a  sa  implacabilă:  „Caeterum  cen-  teneşti  ale  lui  Eminescu.  Archívele
           personalităţilor  o  începe  dela  Emi-  seo..“,  apoi  Cicero  furnizează  două  lui  Teofil  Frâncu,  Mirón  Pompiliu
           nescu  (de  unde  începem  noi,  Ro­  piscuri  svâcnite  din  practicismul   sau  ale  societăţii  culturale  „Orien­
           mânii,  deobiceiu),  apoi  expune  pe  contimporaneităţii.  Seneca  tot  aşa.  tul* din Bucureşti, în care Eminescu
            Goethe  „extraordinarul“,  „ttanului“   O  mireasmă  subtilă  de  pesimism  a  fost  membru,  aşteaptă  omul  care
           Napoleon.  Fără  a  număra  plictisi­  profund  omenesc,  ridicată  din  viaţa  să  le  cerceteze  amănunţit.  Asemeni
           toare  definiţii  psihologice  ori  filo­  privată  a  acestor  doi  din  urmă,  necunoscută  este  şi  activitatea  zia­
           sofice  ale  personalităţii,  diferite  plutea  alături  de  încondeierile  mo­  ristică a lui Eminescu, din care abia
           conform    .sistemelor“,   introduce  rale,  cu  care  îi  zugrăveâ.  (De  no­  20%  dacă  e  publicată  în  ediţiile...
           printr’o  negaţie  în  aleele  senine  ale  tat  că  în  tot  timpul  abia  a  pronun­  complecte. Chiar şi aceste 20% sunt
           lumii  antice:  Personalitate  poate  fi  ţat  de  vreo  3  4  ori  cuvântul  „mo­  cu  omisiuni  şi  falsuri.  Activitatea
           orice persoană, dar nu oricare per-  ral*,  şi  totuş  o  superioară  morali­  dela  „Curierul  laşilor“  e  uitată  în
   3   4   5   6   7   8   9   10