Page 2 - 1926-07
P. 2
ANUL X. CLUJ, 14 FEBRUARIE 1926 NUMĂRUL ?
COSINZËANA
R E V I S T Ă L I T E R A R Ă S Ă P T Ă M Â N A L Ă
DIRECTOR: * ABONAMENTUL: * * B I R O U L :
SEBASTIAN BORNEMISA * 300 LEI ÎN ŢARÂ — 600 ÎN STREINÂTATE * PIAŢA CUZA VODĂ 16
Braşovul, vechiu centru de viaţă
PRESA ARDELEANĂ ŞI PREOŢIMEA şi cultură bisericească, a fost să
adăpostească cel dintâiu ziar româ
Scriitorul Gala Galaction — care care a colindat mai mult ca oricine nesc. Gazeta Transilvaniei apare la
este învăţatul preot Grigorie Pişcu- satele şi preoţii din Ardeal, ne spu 1838 şi este pusă sub conducerea
lescu — într’unul din numeroasele ne: „In casele de acolo găsiai căr lui Gheorghe Bariţiu, el însuşi fiu
sale articole, risipite prin reviste şi ţile cele mai nouă ale literaturii de preot şi absolvent de teologie,
ziare, revendică pe seama preoţimii noastre pe policioarele de lectură încercările făcute în capitala Unga
din vechiul Regat ca un titlu de ale fetelor\ însumi am văzut prin riei cu Biblioteca Românească în
glorie, pronumele de „Popescu“, 1908 întfun sat înfundat din Mun 1821, iar mai târziu cu Albina, Le-
foarte frecvent între intelectualii de ţii Apuseni, la părintele Boeriu din deraţiunea şi Lupta, deşi viguroase
dincolo, o dovadă că din preoţime Cioara, lângă Baia de Arieş, o ca la început, n'au avut viaţa lungă,
s’au ridicat cei mai mulţi cărturari. meră întreagă căptuşită cu cărţi li dovadă că un ziar trăeşte şi prin
Dacă această afirmaţie corăspunde terare româneşti. Şi părintele Boeriu mediul social înconjurător.
realităţii în vechiul Regat, unde nu este o excepţie. Editura Minerva Când apar mai târziu : Telegraful
aveam, oricum, o boerime şi o bur cu ale sale elegante volume de au Român în 1852, Tribuna în 1883,
ghezime destul de numeroasă, care tori clasici şi moderni n’a avut cli ambele în Sibiu, Tribuna Poporului
a dat mulţi intelectuali şi încă pe enţi mai buni decât pe tinăra gene şi Românul în Arad, •Drapelul în
cei mai aleşi ai generaţiei dela 48 raţie de preoţi din Ardeal. 'Iot aşa Lugoj,— toate au fost redactate multă
şi 77, atunci ea exprima un adevăr revista Luceafărul şi Sâmănâtorul. vreme de cărturari, fii de preoţi, cle
indiscutabil pentru Ardealul nostru, Dacă ar cerceta cineva lista de rici şi oameni legaţi cu rosturile lor
în care până bine de curând clasa abonaţi ai ziarelor: Gazeta Transil de biserică precum Brote, Slavici,
cultă a fost recrutată aproape ex vaniei, Tribuna, Românul, ar putea Goldiş, Branişte, ş. a.
clusiv din fii de preoţi şi învăţători, vedea, că majoritatea abonaţilor au Nu facem aceste constatări spre
crescuţi şi aceştia din urmă în fost preoţii, umilii susţinători ai a revendica şi noi pe seama bisericii
şcoală bisericească şi în spirit reli presei ardelene. şi a clerului gloria şi succesul acestor
gios. Dar şi la înjghebarea şi redac ziare, ci pentru a căuta cheea acestui
Preoţimea deci, ca expresie a tarea ziarelor preoţimea noastră a succes, pe care presa ardeleană de
intelectualităţii ardelene a luat o avut un rol însemnat, dacă nu chiar azi a pierdut-o.
parte largă la toate mişcările şi cel de căpetenie. Şi ni se îmbie în mod firesc com
manifestările culturale. Toate publicaţiunile periodice cu paraţia între preot şi ziarist şi fiindcă
Facem această constatare astăzi, oarecare vitalitate au apăr ut în cen vechiul ziarist ardelean îşi socotea
trele noastre ierarhice.
când presa ardeleană prin publi slujba sa un adevărat sacerdoţiu.
carea Almanahului său, prin gru Nu e o simplă întâmplare că pri Candidaţi de preoţi, cum a fost d. p.
parea în sindicat şi prin lansarea mele încercări de a întemeia un ziar Bariţiu, Nestorul pressei ardelenè,
ideii de a se ridica un palat al se fac în Sibiu din partea preoţilor părându-lise prea îngust terenul de
presei în Cluj, încheie epoca sa şi a cărturarilor apropiaţi de bise muncă al unui altar de pe sate,
eroică, epocă de suferinţe şi marti- rică. Ioan Molnar, vrednic oculist, mergeau la ziar, unde slufau la al
ragiu şi începe o eră nouă de muncă fratele vestitului popa Molnar din tarul neamului cu aceeaş sfinţenie
in libertate. Sadu, încercă la sfârşitul veacului ca şi la altarul Domnului. Ziarul era
al 18-lea de 2 ori, în 1789 şi 1793, un amvon sfânt, de pe care prorocii
La acest popas sufletesc nu e a edita un ziar, dar fără succes. inspiraţi ai neamului vesteau cu en-
fără folos a arunca o scurtă pri A treia încercare — şi acum neis- tusiasm neînfricat evanghelia mân
vire in trecut, de recunoştinţa faţă butită — o face în 1794 „Societatea tuirii. Câţi dintre dânşii şi-au ruinat
de înaintaşi, dar poate şi utilă pen filosoficească a neamului românesc sănătatea prin o muncă prea înteţită,
tru actualitate, în care, se pare, din Mare Principatul Ardealului
în birouri întunecoase şi umede, dar
presa ardeleană sufere de o criză Din această societate făceau parte mai ales prin temniţele ungureştii
acută.
doctorul Molnar, Aron Budai, sec Astăzi când profesiunea de ziarist
La înfiinţarea şi susţinerea presei retarul episcopului Adamoviciu, Va- este un apostolat dar nu mai este
ardelene preoţimea a avut un rol sile Aron, fisc consistorial, inspec o mucenicie, să pomenim cu pietate
însemnat. torul şcolar Radu lempea şi preo pe aceşti martiri ai presei româneşti /
Preoţimea ardeleană, alăturea cu ţii Verzea şi Sava Popoviciu. Se Atunci ziarul vibra de sinceritate.
învăţătorimea, a fost dintru început stabiliseră şi cele 2 idei conducă El era educatorul publicului, expresia
şi până azi susţinătoarea presei şi toare ale ziarului: ideea naţională gândurilor şi a sentimentelor celor
cărţii româneşti. învăţatul N. Iorga, şi ideea religioasă. mai alese ale cetitorilor. Cuvântul
