Page 5 - 1926-07
P. 5
14—II. 1926------------------------------------------ C O S I N Z E A N A - - - - Pag. 65
S Ă R M A N U L I O N I Ţ Ă Ceva mai târziu după plecarea
doctorului s’au adus în camera a
de Elena Dobroşinschi şasea un braţ de cârji nouă şi cinci
panere adânci cu două torţi, pentru
Vizita doctorului în camera a unul n‘a stat în picioare, căci nici cei ce erau cu totul fără membre.
şasea a unui spital din Jitomir se unul nu le avea întregi. A trecut mai mult de o oră până
aştepta azi cu multă nerăbdare. Doctorul a cercetat pe fiecare cu când invalizii, cu ajutorul soldaţilor
Era vizita care trebuia să hotărască multă atenţie, apoi a spus că toţi ce-i îngrijiau, şi-au ales cârjele po
definitiv plecarea răniţilor din a- sunt bine şi toţi pot să plece chiar trivite, iar cele cinci trupuri fără
ceastă cameră în alt oraş mai în azi cu trenul de seară. mâni şi picioare au fost aşezate în
depărtat de linia războiului. El a şi spus unde să plece. Deo panere.
Erau aici treizeci de paturi pe camdată se trimeteau în Basarabia. La ora şapte toţi erau în trenul
cari zăceau oameni adunaţi din Se va vedea apoi dacă vor rămânea ce peste câteva minute trebuia să
diferitele colţuri ale Rusiei uriaşe acolo pentru totdeauna sau vor fi plece pentru Chişinău. Cele cinci
şi schiloziţi în lupte. transportaţi în altă parte. panere erau aşezate în rând pe
Toţi au fost răniţi odată în una două bănci într’un vagon de clasa
Şi la aceste vorbe a doctorului
din luptele date în împrejurimile nime n’a spus nici o vorbă cât de a treia, unde se înghesuiau şi cei
Varşoviei. mulţumire, atât nici de protest. Nu lalţi invalizi.
N’a durat mult acea luptă, dar mai pe un singur pat, în fundul Peste vreo două ore trenul era
mulţi au rămas acolo fără să le camerii a foşnit ceva, par’că s’ar fi departe de Jitomir. Nime n’avea nici
mai ştie cineva de soartea lor şi mişcat cineva acolo. O soră a în o lumânare şi în vagon era întu-
tot atât de mulţi au rămas cu tors capul, a privit, dar n’a văzut nerec. Sclipia numai ici, colo, câte
suflet numai pentru a înmulţi nă nimic şi s’a liniştit. un vârf de ţigară. Toţi vorbiau tare
cazul. Acolo însă era Ioniţă, luat în ar şi înjurau la fiecare cuvânt. Se vor
Acuma însă nu se mai gândiâ bea de armată, de luptă, de izbândă,
mată îndată ce a isprăvit liceul şi
nime la cele trecute. Fiecare doria se vorbia de tot ce poate interesa
rănit în lupta de lângă Varşovia,
cât mai curând să afle ce o să i un soldat în timpul războiului. Sol
prima şi... acuma şi ultima... la
se întâmple mai departe. daţii sănătoşi, cari îi conduciau, le
care a luat el parte cu atâta însu
La front erau siguri că nu se fleţire, luptând în rândurile dintâiu, comunicau veşti nouă şi discuţiile
mai întorc, căci la toţi le lipsia după ce a scăpat şi de cele şase luau un avânt din ce în ce mai
ceva din membre. „Acasă!“ Cât luni în şcoala de ofiţeri. mare. Numai panerele tâciau.
de scump le era acest „acasă“, Ioniţă privia cu ochiul lui teafăr
dar ce era să facă ei acasă în aşa Dar... de-atunci a trecut mult pe pe gaura măscii tăiată special
hal? „Azilul...“ le trecea prin timp... De-atunci Ioniţă stă în pat... pentru asta, dar nu distingia în
minte. Da... azilul... Acolo numai N’are picioarele de lângă şolduri şi întunerec decât punctele roşii dela
mânele din umeri. Faţa îi este stri
poate fi locul lor... cari se răspândea mirosul greu de
cată. Are un ochi sărit, umărul unui tutun prost. Asculta cum se varsă
Dar în ce colţ al ţării o fi azilul obraz şi nasul rupte şi poartă pe
pregătit pentru ei? Cât timp vor faţă o mască neagră. sgomotul discuţiilor în urechile lui
sta acolo? Ce vor face? Nu ştia sdruncinate, cum îi învăluie creerii
Acum, când a auzit că-i duc în şi se gândea cu amărăciune:
nime de asta şi bieţii creeri se
frământau în gânduri din ce în ce Basarabia, tocmai în provincia de „La ce le mai trebuie acum a-
mai negre... de unde era el şi nu în altă parte ceastă discuţie? Are ea vreun rost
Ceasul a lovit doăsprezece. Sub- a Rusiei, după cum se purta vorba, în gura nenorociţilor schilozi ? Ii
chirurghii au început să treacă gră a vrut să strige de bucurie că o priveşte pe ei dacă întinsul pămân
biţi prin camere, să vadă dacă totul să-şi mai revadă odată locurile tului rusesc s’a mări sau s’a mic
este în regulă pentru vizita docto scumpe, unde a crescut şi a trăit şora? Cunoşteau ei până acuma
rului, iar peste vreun sfert de oră aşa de fericit, dar o durere i-a hotarele Rusiei, cunoşteau pămân
a apărut şi convoiul de subchirurgi, strâns inima. Vocea i-s’a stins în turile ei? Nu erau ei aceia, care
de surori de caritate, de şefii ca gât şi el numai a mişcat cu furie umpleau fabricile, umpleau uzinele
merelor în frunte cu doctorul, un din umere. numeroase, a căror stăpâni nici
om înalt, plin, cu barbă lungă, des Ceilalţi răniţi erau de pe malu nu-i cunoşteau? Nu erau tot ei>
făcută în două şi cu ochelari. rile Mării Albe, nu cunoşteau Ba aceia, cari flămânzi şi desbrăcaţi,
Când au ajuns în camera a şasea sarabia şi au rămas trişti şi indi luni întregi căutau de lucru şi nu
toţi bolnavii s’au mişcat în paturi, ferenţi. Le era tot una, numai să găsiau, în timp ce moşiile întinse
vroind să se ridice, dupăcum le nu mai vadă încă odată urgia lup ale Rusiei erau stăpânite numai de
dicta disciplina militară, dar nici telor. un mic grup de oameni ? La ce dar
