Page 8 - 1926-07
P. 8
Pag. 68 — C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - 14—11. 1926
»» * _ ' ..r*: -V -■■ v■?'** **
DÁR¿ ţi!L seamă E o bruscă abatere dela cursul inau organic e dramatismul atmosferei
gurat cu debuturi cari te îndreptăţeau ibseniene cu un adaos original:
Balconul să-i întrezăreşti desvoltarea în linie precipitarea evenimentelor care ia
uneori proporţii de adevărată panică.
dreaptă şi nu cu ramificări surprin
de Gunnar Heiberg, zătoare. Justificarea acestei abateri Găsim ca şi în dramele lui Ibsen
trad. de Marcel Romanescu o găsim poate în imperativa tentaţie aceeaş reţinere cu scrâşnet de dinţi
pe care o au problemele sociale a inevitabilului desnodământ: ră
Lirismul dlui Marcel Romanescu pentru scriitorii moderni. suflarea gâtuită şi ochi cari dor
n’are în sine nimic surprinzător vă-- — Portretul ataşat lângă traducere de-atâta concentrare.
zut la uşoara cotitufă, care se dese ni-1 prezintă pe Gunnar Heiberg Traducerea e liberă ca gestul
nează între litaniile dsale melodice tuns milităreşte, cu trăsături hinden- clasic schiţat de un Roman de subt
şi originale din „Izvoare limpezi“ şi burgiane. Un motiv să-l integrezi confortul larg al togei.
traducerea recentă a „Cântării cân fără remuşcări în garda conserva Şuvoiului de imagini şi micilor
tărilor*. Forma stilistică a acestui torilor hărţuiţi din două părţi. Im popasuri de înţelepciune’ cristali
mănunchiu de bijuterii poetice, în placabilă însă, desminţirea’ vine zată într’un singur cuvânt li s’a
conjurate de legendă subt care se imediat cu cetirea piesei. Credem dat o fragedă interpretare într’un
agită tumultul pasiunilor orientale totuşi că temperamentul liric al stil viril, chiar impulsiv, conformân-
dogorâte de soare, cu imagini pu traducătorului a jucat un mare rol du-se astfel conţinutului frenetic de
ternice aproape fizice, a fost înfă în alegerea piesei traduse. — Iu pasiuni ancestrale, dispreţuitor al
ţişată în noua ei echivalenţă româ birea nu poate fi civilizată şi femeea stăvilarelor ridicate de civilizaţie.
nească cu aceeaşi dărnicie de fi devine a celui mai tare, sunt cele Cităm un pasagiu de amară re
guri, în arabescuri cu lux de îm două principii paralele în jurul că cunoaştere al acestei forţe care
pletituri rotunde, cu devieri pitoreşti reia se concentrează acţiunea piesei. poate fi cel mult dresată, dar nici
dela disciplină. Stilul biblic are de Sentimentul iubirii în .„Cântarea odată civilizată:
altfel o vrăjitorească atracţie pentru cântărilor“ se manifestă în deplină „Da, dragostea e singura foiţă
scriitorii lirici a căror temperament libertate descătuşat de oiice in naturală care nu se poate cultivă.
exuberant îşi găseşte în el un po cursiuni civilizatoare, in „Balconul“ O omenire cu suflet, dar fără dra
trivit debuşeu, Un stil care puţintel ne apare dârză cu toată brutalitatea goste şi fără toate înfăţişările ei, —
îmbuibat gâlgâe înţâşnituri colorate triumfului prevăzut. — Pentru do iată ţinta spre care merge drumul
de havuzuri. E chiorchinele fructelor cumentarea dreptului celui mai tare, sufletului aci pe pământ — şi
de aur din care poţi muşca fără pus ca o teză, piesa e anume scu atunci, trebue să te aperi cu toate
deziluzie căci strălucirii metalului turată de orice acţiuni secundare armele tale. Că de învinge dra
se adaugă gustul şi aroma naturală şi redusă la schema preocupărei gostea devii nebun, prost, orb, ne
a fructelor pârguite. (La noi din şirul principale. Chiar numărul.mic al drept. Ea face parte din întuneric,
de bănci care există în lumea în personagiilor e semnificativ: fură din inteligenţă, caracter, din
deletnicirilor literare, se ridică pe Bărbatul bătrân şi femeea tânără voiiiţă.“ •
rechea de degete a dlui Sanielevici şi frumoasă. Femeea are un amant. Dragostea e o forţă brutală dar
şi cere extirparea acestui stil al Soţul bătrân este înlăturat printr’un care îşi are poezia ei. Cităm deci
cărui efect susţine dsa, e greţos. incident mortal şi astfel permite rândurile următoare pentru învede-
Plecând dela stomacul dsale pro amanţilor ca relaţiile lor de dragoste rarea acestei laturi, pentru înfrigu
babil în mod cronic deranjat, dela printr’o căsnicie oficială, să devie rarea sentimentului de adoraţie
o serie de analogii culinare reco legitime. A învins deci bărbatul redat aproape femenin şi al că
mandă şi literaturei o metodă cu cel mai frumos, cel mai tânăr. rui caracter de agrăire aminteşte
rativă dietetică. Cu dreptate îi revine — Iată-1 pe al doilea, care pretinde factura „Cântării cântărilor“:
deci titlul de teoretician al bucătăriei iubirea femeei. E înarmat cu însu „. ..eşti serioasă şi roşeşti ca un
dietetice literare). şirile -celuilalt cu adaosul unei vi trandafir’palid, ca o făclie străvezie
In „Izvoare limpezi“ lirismul dlui rilităţi tiranice. Femeea e şi aici de nuntă, Şi tulburarea ta mă umple
Romanescu are un caracter tradi ceara moale care-şi găseşte în sfârşit de patimă. Eşti ruşinoasă, fiindcă
ţionalist. Iubirea se manifestă, în stăpânul care s’o frământe. nu făgăduieli ce-ţi place. Şi chiar
cadrul obişnuit psichologic. Nici o Acelaş joc revine deci de două daqă ai tăgădui, aş citi-o în ochii
aventură pe cărărui neumblate cu ori, situaţiile sunt numai diferite. tăi, cari se ’moart în mii de cio
sgomot de paşi care să deştepte Teza fiind suficient documentată buri de sticlă“...
rezonanţe în subconştietul atât de cortina se lasă. In studiul introductiv însă, unde
exploatat în poezia de astăzi. Tot In opoziţie cu economia acţiunei, se impunea un comentariu mai rece,,
aşa de simplă dar sălbatică cu o dialogul e uneori atât de încărcat poetul covârşeşte acţiunea sintetiza
uşoară nuanţă de înfrigurare o găsim de imagini şi simboluri, de cuvinte toare a criticului. O stăruinţă spe
în „Cântarea cântărilor“ a cărei cu semnificaţii subliniate prin simple cială pe lângă fiecare operă a dra
tălmăcire cu voită alegere ne dă o litere cursive, încât prezintă, pus maturgului nordic o credem dea-
indicaţie asupra carecterului dsale. pe scenă, un obstacol pentru pu dreptul inutilă. Vederile deasamblu
— De curând ne prezintă direct blicul care se va strădui să-l înţe ale studiului se risipesc printr’o
dinlimba-norvegianăpe dramaturgul leagă. Când acţiunea coteşte dintr’un analiză reprezentată de o sumedenie
Gunnar Heiberg cu o piesă repre motiv psichologic pitit după un de mărunţişuri cari au încăput în
zentativă „Balconul“, precedată de simbol cu senz adânc, necesită din cadrul unui număr egal de aliniate,
un studiu introductiv. Saltul dela partea cetitorului o meditare mai de mici Qapitole.
frenezia primitivă a pasiunilor orien îndelungă şi nu goana unei desfă Nu putem însă contesta claritatea
tale până la straniul psichologic al şurări scenice. Ceeace atenuează expunerei şi forţa ei de sugerare.
oamenilor dela nord, e considerabil. consecinţele acestui inconvenient M. Gh. Carpen
