Page 11 - 1926-08

i l — 11. 1926 ——- C O S I N Z E A N Á — Pag. 83

nunţată autoritate critică, autoritate Eftimiu e poate cel mai genial au­ întreaga viaţă ridicării culturale a
care să-i grupeze şi coordoneze tor dramatic al literaturii actuale marilor masse ale Ardealului, An­
valorile în ordinea naturală a rea­ universale? — E acesta un aspect drei Bârseanu. Dacă n’au rămas
lizărilor artistice. Presupuşi ş^fi de dureros al vieţii noastre literare şi opere mari în urma lor, toţi patru
şcoală şi dătători de directive cu iată de ce încrederea în critica zi­ ne-au lăsat exemplul strălucit al
atribuţii de preoţi, avem şi acum lei slăbeşte din ce în ce. Căci a unei vieţi de jertfă zilnică pentru
ca totdeauna, iar cădelniţările cri­ nega tot ceeace nu aparţine cercu­ binele neamului, care trebuie pus
tice la altarul diferitelor bisericuţe lui tău de muncă şi a arăta grav în faţa tuturor generaţilor în toată
literare, urmează poate mai bogate numai spre ceace ai făcut tu, în­ lumina lui. Deaceea cartea dlui Al.
şi mai îndrăsneţe ca oricând. Lip­ seamnă orice, dar nu critică obiec­ Lapedatu, în care pe lângă diferite
seşte însă ochiul obiectiv şi clar tivă. studii de aceeaş importanţă, cu­
văzător, care să prindă literatura ♦ prinde şi aceste caractere, merită
vremii în adevăratul ei sens şi în Caractere... — Trăim vremuri să-şi oprească gândul şi inima a-
dreapta ei valoare. De-aceea poate, de adânci prefaceri. Problemele cari supra ei cât mai mulţi dintre cei
polemicele cele mai puţin drepte ni-se impun cu toată puterea, sunt cari înoată în viaţa noastră publică
izvorăsc din condeele pătimaşe ale atât de grele încât covârşesc adesea de astăzi.
celor, ce-şi revindecă dreptul de-a marginile suflexelor noastre. De aci *
dă sau de-a fi dat o directivă lite­ impresia de desorientare pe care Rentabilitatea traducerilor din
raturii noastre, şi de-aceea judecă­ ţi-o dă o mai atentă privire peste româneşte. După schimbarea re­
ţile pe cari le vântură „un şef de câmpul vieţii noastre publice. Cre­ gimului politic în Ardeal am asistat
şcoală“ asupra propriilor săi ade­ dinţa noastră este că bezia nu va la o uriaşă dar explicabilă schimbare
renţi, sau asupra scriitorilor din gru­ dăinui mult; soarele va alunga-o cu de atitudine a publiciştilor unguri
pul advers, sunt de cele mai multe razele lui şi seninul ne va mângăiâ faţă de literatura noastră, nu numai
or exagerate şi nedrepte. In vremea iarăş ochii. Dar ziua aceea a bu- ignorată, dar dispreţuită în timpul
din urmă acest aspect îl iau tot curiii trebuie grăbită. Lumina soa­ când noi eram doar o „naţionalitate“
mai pronunţat articolele critice ale relui e în vinele şi’n gândul nostru; incomodă. Am văzut cum au început
dlui Mihail Dragomirescu în potriva datoria noastră este să o concen­ să apară prin ziare şi reviste tradu­
sămănătorismului literar, curent în trăm ; să n’o lăsăm să se difuzeze, ceri, comentate elogios, uneori cu
fruntea căruia a stat dl N. lor sa amăgită de chemări adesea diame­ mărinimie de mecenate... Ni-se făcea
şi despre vitalitatea şi continuitatea tral opuse. Concentrarea aceasta o — ch'purile — o favoare prin a-
căruia scrie mai nou dnul D. To- poate face educaţia şi anume edu­ ceste traduceri din« scriitorii noştri
mescu. Pornind delà faptul că acesta caţia caracterului. Ne trebue carac­ mari.
din urmă descopere în literatura tere timbrate de cerinţele vremii noui; Cu puţin timp însă după această
dlor: Liviu Rebreanu, Cezar Pe- cu rădăcinile înfipte în solul vigu­ fază de trâmbiţare sonoră a aşa
trescu, Lascarov Moldovanu, Sandu ros al naţiei, dar cu priviri cari z'sei „apropieri culturale româno-
Teleajen, Nichifor Crainic, etc., ca­ îmbrăţişează întreg văzduhul cultu­ maghiare,“ situaţia s’a schimbat din
ractere sămănătoriste, dl Dragomi- rii. Puternică contribuţie 4a această nou. Din mecenaţi, traducătorii un­
rescu — ale cărui idei Ie respectăm şi mare datorie a vremii de azi ne-o guri mai recenţi au devenit sim­
chiar împărtăşim îo mare parte — poate da desgroparea exemplelor pli cetăţeni cu mâna întinsă către
cearcă să evidenţieze — pentru a strălucite, uitate în mormântul tre­ mecenatele a cărui operă au tradus-o.
câtea oară? — că adevărata litera­ cutului nostru. Cu vestitul nostru Căci vedtţi Dvoastră, supremaţia po­
tură românească începe numai delà dar de a uita, am lăsat să crească litică a elementului majoritar s’a ac­
apariţia „Convorbirilor critice' şi a repede văl de iarbă pe morm'ntele centuat tot mai mult, aşa că a în­
curentului estetic introdus şi pro­ lor, între cari unele destul de proas­ ceput vânătoarea după graţiile per­
povăduit dedsa. Avem tot respectul pete. Se tipăresc atâtea inutilităţi soanelor reprezentative, cari trebuiau
faţă de părerile oricui, totuşi af r- la n:>i fără să se gâidească nimeni atacate ca şi cetăţile: în părţile lor
maţia dsale ni se pare prea lipsită ia o bibliotecă a oamenilor mari ai slabe. Şi când în România avem
de obiectivitatea critică. „Convor­ noştri, care răspândită printre ti­ atâtea persoane suspuse cari au
birile critice“ dacă au adus lucruri nerime ar însemna urme neuitate slăbiciunea mărturisită de-a scrie
valoroase, totuşi nu au intrat adânc peste sufletele ei. versuri sau proză, şi mai ales
în miezul conştiinţii noastre literare, In cartea decurând apărută a d'ui teatru, iarăşi a fost firesc ca cerşe­
şi nu au creat un curent puternic Al. Laped tu, Miscellanee (;uvhte torii de favoruri să menageze cu
în care să bată ritmul unei epoci comemorative, panegirice ocazionale atenţia lor aceste... slăbiciuni.
întregi. Dacă din gruparea ei au şi politice) *) în linii simple, dar Şi astfel s’a sjjns la acele tra­
făcut parte scriitori cu adevărat sigure şi largi, aşa cum erau şi suf­ duceri cari abundă în ultimul timp
buni şi mari, nu înseamnă să spuni letele lor, sunt reînviate patru carac­ teatrele şi coloanele ziarelor ungu­
că literatura zilei de azi şi de tere de ale trecutului nostru apro­ reşti, iscălite cu numele puternicilor
mâine porneşte delà ea. Şi apoi piat : înflăcăratui luptător politic zilei. Valoare, artă, sunt criterii ne­
oare nu-i nedreaptă judecata pri­ ale cărui oseminte se odihnesc ui­ rentabile pentru traducătorii unguri.
pită în care ni se spune că scrii­ tate la Geneva, bănăţeanul A. C. Şef de siguranţă, subsecretariat de
torii amintiţi de dnul Tomescu între Popovici, harnicul om de şcoală stat, directorat în minister, directo­
sămănătorisţi, sunt „scriitori şi ga­ Gavrilă Precup, eminentul ziarist rat de teatru sunt tot atâtea calităţi
zetari onorabili şi nimic mai mult“ şi biograf al Ini Eminescu Ion ale operelor traduse din româneşte.
pe când faţă de aceştia tineri — cu Scurtu şi omul care şi-a devotat Astăzi nu mai e vorbă de „apro­
talent incontestabil — Gyr, Milcu, piere culturală.* Problema se pune
Dumitrescu, P. Consţantinescu, etc., •) Bucureşti, tipografia cărţilor biseri­ mai concis: do ut des. Puternicul
au „genialitate creatoare“ iar dl ceşti, 1925. zilei e tradus, traducătorul e încăr-