Page 3 - 1926-08
P. 3
21—II. 1926 - - - - - - - - - - C O S I N Z E A N A Pag. 75
vingere, chestiunea răspunderilor S C R I S O R I D I N P R O V I N C I E
pentru cei mici şi pentru cei mari,
pentru toţi factorii cari s’au dovedit,
de amândouă laturile Carpaţilor, de TEODOR MURĂŞANU
elemente de distrugere morală şi
înfrângere naţională. Un val de Flori de ger fum. Încântat de frumuseţea şi vraja
curăţire şi de regenerare morală ar acestei podoabe, deasupra, cerul şi-a
ti inundat viaţa publică crescând Frig ascuţit s’a ţinut cu încăpă- aprins mai multe • lumânări, ca de
credinţa şi energia de muncă a celor ţinare toată ziua. De dimineaţă au ociceiu,îndumnezeescu-i candelabru.
cinstiţi din toate straturile sociale. început să mişune oameni înfăşuraţi Dar vântul şi-a continuat glumele,
în blănuri şi în şaluri mai multe ca făcând dovadă de multă lipsă de
Dar luminiţele aprinse de sufe alte dăţl. Săniuţe uşoare trase de copii creştere... De-aceea, lumea, în sfârşit
rinţa purificatoare s'au stins una respirând veselie, patine de-un oţel ne mai putându-i suferi obrăzniciile,
după alta. Avântul către o înălţime sclipitor pe ochiuri de ghiaţă lucie, a întrat deodată, ostentatY în casele
etică a vieţii publice, a fost înfrânt ca nişte uriaşe plăci de oglindă şi calde, lăsându-1 pe dumnealui singur
de năvala grea a materialismului. căluşei sprinteni cu clinchet de clo- pe stradă, să ăue şi să se certe, cât
La noi şi dincolo şi dincoace de poţeîe şi zurgălăi, cu coama înflo o vrea, cu crăngile, cu firmele şi
Car poţi, nu s’a dat la o parte rită de bură, — şi-au făcut apariţia cu lumina felinarelor...
nimic din ce s’a dovedit putred şi la aceeaş oră, deodată, pe străzile
primejdios vieţii naţionale. Din po neschimbate ale oraşului... O nouă
trivă, a urmat o perfectă înţelegere bucurie în lanţul de bucurii ale lui Mânie
între cei ce constituiau de mult ba Decemvrie!
lastul vieţii naţionale; cei corupţi, Dar lumina soarelui vărsată în Târg de săptămână. O nouă aglo
cei insensibili, cei lacomi şi amorali valuri fecunde şi gâlgâitoare de-un meraţie de oameni dela ţară în por
şi-au dat mâna, şi au suit mereu spre galben aprins, unde a rămas!? turi pitoreşti. Pe la fereastră îmi
locurile din frunte. defilează, ca într’un improvizat con
O, niciodată, dacă nu-i o amăgire,
Legile etice, cari pornesc din n’au fost mai pline zările, văzduhul, duct, căciuli desfundate, cc joace cu
sufletul celor drepţi şi buni, şi prin pământul, apele, codrii, dealurile şi miros de ger în lâna mare de ber
cari trăesc popoarele, nu rămân satele, gândurile şi sufletul de-o ri bece, enorme ciubote îmbrăcate în
nerăzbunate, dacă nu sunt îndepli sipă de lumină mai bogată, ca în pănură, pentruca să se scutească
nite. aceasta zi trecătoare de iarnă. de iarnă, glugi albe, sure şi negre,
Altă energie, de altă putere de Şi prin părul ei de aur imaterial, ţundre cusute cu flori în diferite
viaţă ar da azi dovadă societatea un vânt de-abia bănuit îşi poartă culori, după obiceiul locului... Toate
noastră dacă prin sancţiuni la timp degetele cu unghiile netâiate. aceste picturi plutitoare, cu atâtea
ar fi fost puşi la locul lor, în um Şi această divină iluminare a ţinut variaţii în fason şi înfloritură de
bră, toţi cei ce au fost poveri ori toată ziua şi tot la fel s’a purtat şi mult nu-şi mai făcuseră apariţia
răni naţionale, şi activitatea naţio vântul ciupind, cu impertinenţă, când într’un număr atât de mare. Şi astăzi
nală cu care începe noua epocă în pe-un trecător, când pe altul... au început să curgă deodată cu ne
istoria noastră, s'ar fi răzimat pe Târz’u, de necaz poate, ziua şi-a miluita, în ciuda oraşului, care le
umerii valorilor reale, cari nu pot cernit deodată părul şi hainele, pre- priveşte cu ochii în dungi.
avea acest caracter dacă nu sunt schimbându-şi-le într’un negru de E un ger straşnic, fără târgueli.
şi valori etice şi naţionale. Dar cerul se posomoreşte văzând
Suntem dornici de primăvară şi cu ochii. In nemărginirea văzduhului
o aşteptăm. Ne tot mirăm de ce nu se pregăteşte ceva în grabă. Şi ceeace
soseşte ? Dar uităm că n’am curăţit S I N G U R s’a bănuit numai o bucată de vreme,
grădina nici de bălăriile uscate, nici în crucea amiezii s’a dat pe faţă
de vreascurile scuturate de vânturile In noaptea asta funerară deodată, cu prisosinţă deplină.
iernii. Iar subt ele firicelul verde al Când sufletul mîi un sicriu Intâiu s’a pornit aşa un fel de
primăverii, rămâne îndoit şi firav. De vise scumpe spulberate... suflări violente, sămănând a vifor
Apatia de azi a societăţii noastre Şi plânge codrul arămiu... niţă, împrăştiind repede pe vânză
izvoreşte, în bună parte, din sub tori şi cumpărători şi împingându-i
conştientul în care zac aspiraţii în Te-aştept să vii ca altă-dată, cu stăruinţă spre cele patru direcţii
frânte de natura celor pomenite. de scăpare. Pe urmă s’a prăbuşit o
In balsamări de doruri dulci...
Şi'n şoapte calde de iubire pripestenie ameninţătoare pestelume.
La pieptul meu să mi-te culci... Părea că văzduhul cu toate înghieţu-
rile lui de iarnă or fi primit de un
deva poruncă să se reverse cu gră
Să re'nviem din nou trecutul, bire peste pământ. Şi au început
Ce prea de vreme s’a sfârşit nămeţii să se verse mereu, mereu,
Şi’n toamna plină de durere cutropitori, vijelioşi, cu fulgi mici,
Să mă revăd iar fericit...
tari şi înţepători, la nesfârşit...
Şi n’a fost o închipuire pieritoare
le-aştept, te-aştept cu resemnare numai, căci depărtările, dealurile,
De ţi-am greşit vre-odată eu, pomii, clădirile şi oraşul întreg dea
Dar nu mai vii să-ţi cer iertare supra şi dedesupt, — s’au schimbat
Şi să te strâng la pieptul meu ...
atât de iute într’o lume albă şi
A, Zegreanu fantastică...