Page 8 - 1926-08
P. 8
Pag. 80 — - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - C O S I N Z E A N A — - - ----------------------------- 21—11. 1926
D Ă R I D E S E A M Ă drumul. Mă tem să deschid uşa.
„Acolo mă aşteaptă cânele Soli-
O M U L D I N V I S man“.
„E treaz, în mijlocul casei. Se dă
de CEZAR PETRESCU în lături când aprind lumina. Se
aşează cu botul pe labe şi mă pri
Dl Cezar Petrescu a scris, relativ, salvatoare. Această apariţie noptatică veşte cu ochii ţintă. Cu ochii lui
puţin pân’acum. Avem în orig'nal însă, inexistentă în realitate, devine roşii, care străbat înlăuntru neîndu
abia trei volume apărute, ele sunt un puternic motiv de dureroase raţi. II izbesc cu picioiul. Nu scoate
însă expresia unui talent viguros, sguduiri sufleteşti, în urma identi un gemăt. Se dă mai la o parte şi
cu puternică zăgăzuire interioară. ficării ei c’o persoană reală, un boer iarăşi priveşte neclintit“.
Simţim din sobrietatea stilului, din scăpătat, Iorgu Ordeanu, pe care-1 „Sting lumina, mă trântesc în pat
desfăşurarea minuţioasă a acţiunii, întâlneşte în timpul unei retiageri cu mânile cruce sub cap, îmbrăcat.
că volumele apărute constituesc nu la ţară, însoţit de acelaş căţel, pur Aş vrea să adorm şi somnul nu
mai o fărâmă din ceeace ar fi pu tând acelaş nume, Soliman. Enig vine. Aş vrea să uit —dar se poate
tut da autorul lor, că frământările matica coincidenţă dintre v's şi rea uita?
cari se nasc în suflet şi cer concre litate, turbură adânc sufletul poves „Şi prin întuneric simt ochii lui
tizarea, se supun unei severe ope titorului, îi sguduie puternic nervii, Soliman pătrunzând în mine. Nu*i
raţiuni de selecţionare şi cizelare, dându-i senzaţia unui început de scapă o mişcare. Ce face când
întrevezi sufletul autorului plin de nebunie. dc-rm ? Dimineaţa când deschid
opere formate sau în formaţie, gata Şi deaici, acţiunea se împleteşte ochii e treaz, gata de strajă, mă
numai să primească vestmântul. în jurul acestui pesonagiu, cu tră aşteaptă. De ce mă spionează? Ce
Deaceea vo'umele apărut# pân’acum sături mistice pentru povestitor, mai aşteaptă?“
pot fi socotite ca sfioase, dar sigure intervenind în viaţa-i reală, precum „Am sâ cumpăr într’o dimineaţă
prevestitoare de bogate şi solide omul din vis intervenia în viaţa un praf de chinină“.
creaţii în viitor. Romanul care se fictivă a visurilor, cu efecte cont E desfăşurarea destinului crud,
anunţă prin licăriri împrăşt’ate în rarii însă. Omul din vis aducea alimentat de motive interioare, care
diferite reviste va fi cred, o puter descătuşarea sufletului apăsat de fărâmă din naştere orice iluzie de
nică confirmare a acestei afirmaţii. vitregia’ evenimentelor, destinderea fericire. Eroul ajunge la distrugerea
Opera de pân’acum se prezintă nervilor încordaţi de greutatea si persoanei sale psihice, fără sâ fie
ca o cana'izată desfăşurare în as tuaţiilor, similarul din viaţa reală e zdruncinat de dramatice catastrofe
cendenţă a unei personalităţi. Fie dimpotrivă, un continuu motiv de exterioare, motivul nesfârşitelor sgu
care volum a adus ceva nou, fără sbucium sufletesc, de sguduiri ner duiri sufleteşti, fiind adâncimea pro
însă, a pierde făgaşul pe care a voase, amplificate pe lângă ciudata priei sale reflecţii.
pornit. Creaţia nouă se ridică dea coincidenţă, şi cu alte motive, cari Cum am amintit însă, opera Dlui
supra celeilalte, cuprinde orizonturi veneau sâ dea şi mai multă con Cezar Petrescu constituie o desvol-
mai largi, rădăcinile îi rămân însă firmare unei misterioase legături tare organică, motivele noi sunt
înfipte în pământul cultivat de pre între povestitor şi Iorgu Ordeanu. sădite trainic în straturi cimentate
cedenta. Legătura organică se men Şi când acesta din urmă —înti’un de elemente vechi. Atmosfera gene
ţine solidă, dând posibilitatea cât moment de slăbiciune, pierzând în rală chiar e o potenţare prin noile
mai largă, a extinderii aripilor, jocul de cărţi şi ultima fărâmă din combinări a atmosferei de tragică
fără tremurări şi frângeri. faimoasa avere moştenită dtla pă fatalitate, ce radiază mai ales din
Noul volum al dlui Cezar Pe rinţi — îşi curmă tirul vieţii, gama volumul „Drumul cu Plopi“. Ne
trescu confirmă profund vizibil a- de sentimente sguduitoare, răsărite izbesc plăcut însă în „Omul din vis“,
ceastă jnsuşire, şi mai ales nuvela în suflet la prima întâlnire cu si elementele tradiţionaliste, cari ca
care a împrumutat titlul întregului milarul omului din vis, atinge apo racterizează în genere primul său
volum, „Omul din vs.* Elementele geul, povestitorului i-se clatină echi volum. E dorul de câmpiile înver
vech’, tradiţionale, se combină în librul facultăţilor mintale. Şi deodată zite, de atmosfera sănătoasă dela
mod fericit cu motivele noi de crea cu stingerea lui Iorgu Ordeanu din ţară, amestecat cu durerea abrutiză
ţie poetică, având ca rezultat o po viaţa reală, dispare şi din viaţa vi rii acestei vieţi, a distrugerii vechi
tenţare a efectului estetic. Autorul surilor. Taina care-1 doboară şi pe lor aşezăminte, a ruinării solidelor
nu se mai mulţumeşte aqum cu care n’o poate pătrunde se amplifică. gospodării boiereşti. Acapararea
simpla realitate pipăibilă, ci trece în Numai cânele Solman îl mai ur averii lui Iorgu Ordeanu de către
realitatea fictivă a visurilor, care măreşte, fixându-1 cu ochii iui roşii, evreul Horoviţ, ne evoacă pe „Stră
constituie axa de desfăşurare a ac pătrunzători, sdruncinându-i şi mai nepoţii Iui lzrael“ din „Printre merii
ţiunii, ea fiind, în mod direct, sau mult nervii, răscolindu-i gânduri sălbătăciţi,“ cari pângăresc prin jo
indirect, cauza tuturor motivelor de sinistre. „Acum nimic nu mai are cul lor sfinţenia grădinii fostei gos
ordin sufletesc, cari o formează. nici o explicaţie, şi nici nu încerc podării boiereşti, şi pe „Rebecile 'ăp-
Eroului povestirii — sau să-i zi s’o mai găsesc“. toase şi de o uimitoare prăsilă“ cari
cem povestitorului — căci însuşi „In puterea nopţii mă întorc vor au răsărit deodată „în iatacurile unde
ne istoriseşte — îi apare din co bind singur, rătăcind prin pieţi subţiri boierese moldovene, îşi mis
pilărie în visuri un personagiu ciu pustii şi întunecate. Déla gura abu tuiseră odinioară tinereţea“. Pro
dat, enigmatic, însoţit de un căţel rind cald a canaturilor, fug speriate blema socială deci, din care e fău
tot atât de misterios. E un fel de * umbre mici negre. Poate sunt şo rită axa multor bucăţi din „Scriso
protector, un geniu binefăcător, ce-şi bolani înspăimântaţi de sunetul pa rile unui răzeş“ e puternic accen
face apariţia în momente tragice şilor. Poate numai vedenii din min tuată şi în „Omul din vis“.
din viaţa de vis, întinzând mână tea-mi care se turbură. Lungesc In „Păiangenul negru“, e reluată