Page 2 - 1926-09
P. 2
ANUL X. CLUJ, 28 FEBRUARIE 1926 NUMĂRUL 9
C O S m Z E A N A
R E V I S T Ă L I T E R A R Ă S Ă P T Ă M Â N A L Ă
DIRECTOR: * * ABONAMENTUL: * * BIROUL:
SEBASTIAN BORNEMISA * 300 LEI ÎN ŢflRft —600 ÎN STREINAîATE * PIAŢa CUZA VODĂ 16
P E C E A L A L T Ă F A Ţ Ă . . .
d e T E O F I L B U G N A R I U
Na mai e o taină pentru nimeni această stare de ruşine, au rămas şi o largă pregătire, cere în primul
că învăţământul nostru secundar de astădată nesondate. Câteva ar rând suflet. Şi sufletul e atât de
tânjeşte de câţiva ani într'o îngri ticole dureroase cari puneau degetul rar în aceste vremuri de cumplit
jorătoare anemie. Atât autorităţile pe rană arăiăndu-o, au rămas ne materialism J Valurile grele ale rea
şi părinţii, cât şi projesorii şi-au dat băgate în seamă. După cum le ve lităţii, se pare că acolo izbesc mai
de mult seama de acest fapt, şi au nea la socoteală celor interesaţi, cu putere, unde floarea lui albă îşi
dat alarma cuvenită, prin gazete, chestiunea s’a cercetat şi pus în lu deschide în lumină petalele. Şi totuşi
prin congrese şi prin tot felul de mină pe o singură faţă, cealaltă viaţa şcoalei numai de aici poate
rapoarte adresate celor în drept. abă pomenindu-se în răstâmpuri. izvori. Unde este însă sufletul ?
Porple au rămas însă închise, căci Şi totuşi, rana de care sufere orga Când viaţa urlă necruţătoare în faţa
cei mari aveau alte socoteli de is nismul învăţământului nostru secun ta, când traiul zilnic îţi cere sfor
prăvit, iar şcoala lipsită de îngriji dar, e pe această ţaţă necercetată ţări uriaşe, când toţi necinstiţii ţi-o
rile necesare, a mers fatal pe dru şi în chip vinovat ocolită de auto iau înainte, şi când situaţiile se câş
mul apucat, ca un bolnav părăsit rităţi. Articolul dlui I. Simionescu tigă nu după merit ci după fluc
u
de toţi, din rău în tot mai rău. în „ Viaţa Românească , şi mai nou, tuaţiile nestabile ale protecţionismu-
Dureroasa palmă, izbită pe obrazul memoriul-protest al profesorilor se lui politic, întunecarea şi îngenun-
conştiinţa noastre, de falimentul mo cundari din Bucureşti, o arată clar chierile sufleteşti se ţin lanţ Cum
ral şi material al examenelor de şi dureros de convingător. să mai ardă în tine flacăra idea
bacalaureat, a avut darul — târziu — Că atât învăţământul secundar lismului, când pentru cerinţele unei
de-a deschide ochii şi spre viaţa de cât şi corpul didactic a rămas în vieţi modeste, tu biet profesor sărac,
cenuşereasă nebăgată în seamă, a urma cerinţelor vremii, e fapt neîn eşti silit să alergi în toate părţile,
şcolii. Glasuri de indignare s’au doios Dar vina acestui rezultat o muncind îndoit pentru pâinea cea
ridicat din toate părţile. Pentru un poartă în cea mai mare parte acei de toate zilele? Când statul, pentru
moment, atenţia opiniei publice era ce având datoria să se îngrijască şcoala căruia ţi-ai închinat tot ce
smulsă din învălmăşala iţelor poli de şcoală, nu s’au îngrijit. Cariera ai avut mai bun, în schimbul mun
tice şi a faptelor diverse, şi îndru de profesor a ajuns astăzi una din cii tale te răsplăteşte cu leafă de
mată spre arzătoarea întrebare a tre cele mai ocolite şi facultăţile muritor de foame, cum să poţi turna
şcolii. Toate s’au potolit apoi, ca de litere cele mai puţin cercetate. în ceea ce spui, suflet din sufletul
orice lucru pornit din entuziasm sau Massa tinerilor capabili şi dornici tău?
indignaré trecătoare, şi cum era de de această funcţiune socială, prin Azi râsul sorţii izbeşte brutal
aşteptat, vina întreagă s’a aruncat spectrul unui viitor amar de mizerii viaţa întregei funcţionărimi, dar ni-
în spinarea profesorilor. Cu o vi şi de înfrângeri, sunt îndreptaţi spre căiri nu ia proporţiile pe cari le
novată uşurinţă, autorităţile supe alte cariere mai bogate în făgădu are faţă de profesori. Pentru reor
rioare, în răspunsurile ce le-au în ieli şi mai puţin ostenitoare. Aşa se ganizarea şcolii, pe întâiul plan al
gânat întrebărilor legitime, şi în face că facultăţile de litere, pe lângă preocupărilor se aşează imperios
ordinul circular adresat profesorilor, puţinii idealişti şi visători incorigi chestiunea materială a salarizării
i-au condamnat pe aceştia în mod bili, sunt împopulate de elemente profesorilor. Aşa zisul „apostolat
aspru, acuzându-i de dezastrul în relativ slabe. Seriozitatea imperioa culturar care se flutură mereu în
văţământului. Ca totdeauna, s’a fă selor probleme vitale, slăbeşte ast semn de recunoştinţă în faţa ochilor
cut şi de astădatâ acelaş proces fel tot mai mult tagma redusă a dăscălimii noastre, e potrivit celor
unilateral şi de suprafaţă. Adânci profesorilor. Propovăduirea cunoş ce-l profesează numai tangenţial şi
mile de realităţi cari au provocat tinţelor în minţile fragede, pe lângă din plăcere, dar nu unei clase care