Page 5 - 1926-09

Pag. 90 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - C O S I N Z E A N A 28-11. 1926

C H I R U R G I A neata, soseşte la spital moşierul
Eghipetschi Alexandru Ivanovici. Tot
cu o măsea... Un om cult, întreabă
de A. P. CEHOV
despre toate, intră în toate cum şi
Tradusă din ruseşte de ZINA G. MOROIANU ce fel sunt. îmi strânge mâna, îmi
spune pe nume... A stat şapte ani
Acţiunea se petrece într’un spital de timp şi de tutun descopere o la Petersburg, a cunoscut pe toţi
al Zemstvei. In lipsa doctorului ple­ măsea tare găurită. profesorii... Mult am stat de vorbă
cat să se însoare, pe bolnavi îi — Părintele diacon m'a sfătuit împreună... Mă roagă în numele lui
primeşte felcerul Curiatin, un om să pun rachiu cu hrean, — n’a ajutat. Dumnezeu:scoate-mi-oSerghei Cuz­
gras cam de patruzeci de ani, îm­ Glicheria Anisimovna, s’o ţie Dum­ mici. Dar de ce n’aş scoate-o?
brăcat cu un sacou ros de mătase nezeu, mi-a dat să port la mână o Se poate şi asta. Insă aici trebuie
chinezească şi cu pantaloni jerpeliţi aţişoară dela Sfântul Munte, şi afară să te pricepi, fără pricepere nu se
de postav. Figura Iui exprimă sen­ d’aceia mi-a spus să-mi clătesc gura noate... Sunt tot felul de măsele.
timentul de datorie şi de plăcere. cu lapte cald, şi eu trebuie s’o măr­ Una o scoţi cu cleştele, alta cu o
Intre degetul arătător şi cel de mij­ turisesc, aţişoara am pus-o, în pri­ cheie, alta cu un altfel, de instru­
loc al mânei stângi, el ţine o ţigară vinţa laptelui însă n’am urmat: mi-e ment... Depinde.
de foi, care împrăştie un fum pu­ frică de Dumnezeu, suntem în post... Felcerul pune mâna pe un instru­
turos. — E o prejudecată... (o pauză). ment, se uită la el întrebător o clipă,
In odaia de primire intră dască­ Măseaua trebuie scoasă, Efim Mi- apoi îl pune jos şi apucă cleştele.
lul de biserică Vonmiglasov, un heici ! — Ei, deschide gura mare, zice
bătrân înalt, voinic, îmbrăcat cu o — Dumneavoastră trebuie să ştiţi
reverendă cafenie, încinsă cu un mai bine, Serghei Cuzmici. D’aceia el apropiindu-se de dascăl şi ţi­
brâu lat de piele. El are o albeaţă aţi şi învăţat ca să pricepeţi cum nând cleştele în mână. Acuş noi o
la ochiul drept, care e pe jumătate stă treaba, ce trebuie scos, sau tia- vom... aşa şi pe dincolo... Cât ai
scuipa odată... Să fac numai o in­
închis, iar pe nas un neg, care sea­ tat cu picături sau cu altceva... cizie la gingie... să fac o tracţiune
mănă de departe cu o muscă mare. Pentru asta sunteţi pus, binefăcă­ după axa verticală... şi gata... (face
Dascălul caută o clipă din ochi torul nostru, să vă dea Dumnezeu
icoana, şi negăsindu-o se închină sănătate, ca noi să ne rugăm zi şi incizia) şi gata...
în direcţia sticlei cu soluţia de acid noapte, ca pentru un părinte... până — Binefăcătorul nostru... Ce să
fenic, apoi scoate o prescură dintr’o la groapă... ştim noi proştii, pe dvoastră v’a
batistă roşie şi închinându-se o pune — Fleacuri, zice felcerul vrând luminat Dumnezeu...
în faţa felcerului. să facă pe modestul, şi apropiindu-se — Nu mai discuta, dacă ţi-e gura
— A-a-a... am onoare, cască fel­ de dulap, dă să răvăşască printre deschisă... Asta e uşor de scos, însă
cerul. Ce te adufce p’aici? instrumente. Chirurgia este un fleac... se ’ntâmplă să rămâie numai ră­
— Ziua de Duminecă s’o petreci Totul depinde de obişnuinţa şi de dăcina... Asta e cum ai scuipa odată...
cu bine, Serghei Cuzmici... Am ve­ siguranţa mânei... Cum ai scuipa (pune cleştele). Stai nu te smuci...
nit la Măria ta... E drept şi e ade­ odată... Deunăzi, tot aşa ca şi dum- Stai nemişcat.,. Intr’o clipă... (trage
vărat ce zice psaltirea, să mă ierţi: măseaua). Principalul este ca să
„Mi-am amestecat băutura cu plân­ apuci cât de cât de adânc (trage)...
sul*. M’am aşezat deunăzi cu bă­ ca să nu se rupă coroana...
trâna mea la ceai, şi vai Dumnezeul — Sfinţi părinţi... Maică preacu­
meu, n’am putut să gust nici o pi­ E P I G R A M E rată... V-v-v...
cătură, să mor nu altceva... Cum — Nu... nu... cum îi zice? Lasă-ţi
gustam puţin nu mai puteam. Afară Dlui Weinfeld Palodă mâinile, dă-mi drumul mâinilor!
că mă durea măseaua, dar şi toată (trage) Imediat... Acu, acu... Nu-i aşa
partea asta... Mă doare, mă doare E trist, dar e adevărat: uşor cum crezi...
mereu! Să mă ierţi, îmi răspunde (Insă’n zadar îţi predic)
în ureche, parcă aş avea acolo un Eşti în reţete literat — Părinţi... binefăcători... (ţipă)
cuişor sau un alt obiect, mă ’njun- Şi’n litere, eşti medic.,. îngeri salvatori! Of, of...
ghie întruna. Am fost un păcătos Da scoate-o odată! De ce o tragi
şi un nelegiut... „Fărădelegea mea d’atâta timp?
am cunoscut şi păcatul meu n'am Unui poet decadent — Vorba este că e... chirurgie...
acoperit, iar viaţa am petrecut-o în Credeam că — şi fără talent Nu se poate d’odată... Acu, acu...
trândăvie... Pentru păcatele mele, Vonmiglasov îşi aduce genunchii
Serghei Cuzmici, pentru păcate. Poţi fi poet, dar... decadent — până la coate, îşi mişcă degetele,
Domnul părinte mă mustră după CetindU'te îns'am văzut holbează ochii şi respiră greu...
liturghie: „Gângav şi bâlbâit te-ai Că eşti poet dar... decăzut... Faţa lui stacojie se umezeşte de
făcut tu, Efime, cânţi şi nu te pri­ sudoare, ochii i se umplu de la­
cepe nimenea“. Dar să judecaţi ce Catren crimi. Curiatin respiră pe nas, se
fel de cântat poate fi, când nu-i schimbă de pe un picior pe altul
chip să deschizi gura, care toată-i Eu singur nu mai ştiu ce-mi place în faţa dascălului şi trage... Trec
umflată, să mă iertaţi, ¿i când n’ai La crâşma hâtrului de Niţă: câteva clipe din cele mai chinui­
dormit toată noaptea... Vin bătrânesc din poloboace. toare şi cleştele sare de pe măsea.
M’da... Şezi jos... Deschide gura! Ori ochi vicleni de crâşmăriţă?... Dascălul sare în sus şi-şi bagă de­
Curiatin’ se încruntă, se uită în getele în gură, unde găseşte mă­
gura lui şi printre dinţii îngălbeniţi Const. R. Crişan seaua la locul unde fusese,