Page 6 - 1926-09
P. 6

28-11. 1926                         - - - - - - - -   C  O  S  I N  Z  E  A  N  A                 Pag. 91


      —  Ai tras! — z’se el cu o voce   D    R    A   M    A     E     X   P   R    E   S   I O     N   I S    T   Ă
    plângătoare şi batjocoritoare în a-
    celaş  timp.  Să  te  tragă  pe  lumea
    cealaltă!  Mulţumesc  foarte  mult!                          de ADRIANO TILGHER.
    Nu te apuca dacă nu ştii să scoţi!
    Numai ştiu pe ce lume mă găsesc!...    Şcoalele  literare  şi  estetice  în  gene­  de a te desrobi de tirania Naţiunii:
      —  Dar de ce mă aDuci de mână?      ral,  se  bucură  în  străinătate  de  o  vază   disolvând-o în umanitate ; un sin­
                                          excepţională,  când  apar.  Aşa  s’a  în­
    se  supără  felcerul.  Eu  trag  şi  tu   tâmplat  cu  expresionismul,  care  acum   gur chip de a distruge domnia vio­
    mă împingi pe sub mână şi vorbeşti    a  căzut  pe  ai  doilea  plan.  Dăm  tradu­  lenţei:  iubirea  şi  nu  opunerea  la
    tot felul de bazaconii... Prostule!   cerea  aceasta  pentru  a  introduce  pub­  rău. Contra valorilor cristalizate şi
                                          licul  în  probleme  de  artă,  care  şi  la
      —  Tu singur eşti un prost!         noi  au  prins  teren  ;  şi  o  dăm  nu  pen-   diferenţiate ale istoriei, prin aces­
      —  Tu crezi mojicule, că e uşor     trucă  ne-am  însuşit  crezul  acestei  mode   tea spiritul îşi revendică prima lui
    să scoţi o măsea? Ia încearcă! Asta   literare,  ci  din  dorul  de  a  servi  o  lă­  universalitate, care nu poate fi de­
    nu-i cum te-ai urca într’o clopotniţă   murire  şi  dinafară.  Astfel,  studiul  asu­  cât acea a sentimentului, în întreaga
                                          pra  d-lui  Lucian  Blaga,  în  continuare
    şi ai trage clopotele ! (il îngână).   în revista noastră, se înţelege mai uşor.  ei nedeterminare şi inexprimabili-
    Nu ştii, nu ştii! Da grozav eşti 1 Ia                                   tate. Dramă anarhică, pacifistă, re­
    uităte... I-am scos o măsea dom­      Expresionismul a fost pentru Ger­  voluţionară, internaţionalistă, nu în­
    nului Eghipetschi Alexandru Ivano-  mania  mai  mult  decât  o  simplă   trucât părtineşte tendinţele politice
    vici, şi acela n’a zis nimic, nici o   tendinţă literară: o revoluţie pro­  indicate de aceste nume, ci întrucât
    vorbă...  Un  om  mai  grozav  decât   fundă a felului de a simţi şi a re­  face abstracţie de toate tendinţele
    tine, şi nu m'a apucat de mână.     acţiona în viată, o radicală răstur­  politice, negându- Ie pe toate în bloc.
      —  Şezi! şezi îti spun.           nare a tăblii valorilor sociale. Nu   Căci orice tendinţă politică îl leagă
      —  Nu mai pot... Lasă-mă să ră­   e uşor să spui în câteva cuvinte în   pe  om  de  pământ,  ea  îl  pulveri­
    suflu... Of! (se aşează). Numai să   ce  coristă  Expresionismul;  căci  el   zează, îl angajază în mod fatal la
    n’o lungeşti, ci trage. Trage-o... din-  întruneşte în sânul său o multipli­  lupta  cu  semenii  săi.  In  schimb,
    tr’odată...                         citate de tendinţe variate şi cons­  drama expresionistă îl rechiamă la
      —  Mai  învafă  pe  un  învăţat!  tante.  începând  prin  negaţie,  se   singurul lucru care-1 priveşte aici
                                                                            pe  pământ:  la  acea  Ur-erlebniss
    Doamne ce lume incultă! Pofiim,  poate  spune  că  Expresionismul  stă
    trăieşte cu d’ăştia... înebuneşti nu   la  polul  opus  al  Impresionismului.   (experienţă primitivă) a sa, la f rea
    altceva. Deschide gura.. (pune cleş­  Acesta caută adevărul în natură, im-  sa  profundă de  om, la  raporturile
    tele). Chirurgia, frate, nu-i glumă...   presiunea brută, în sensaţ'unea pură   sale cu Divinitatea.
    Asta  nu-i  cum  ai  ceti  în  strana   aşa cum e în sine, mai înainte ca   Drama  expresionistă  deaceea  e
    dascălului... (trage de măsea). Nu  spiritul, prelucrând-o, s’o falşifice.   prin excelenţă religioasă. Nu în în­
    te  mişca..  Măseaua  iese,  e  înve­  Expresionismul, dimpotrivă, e af r-   ţelesul că se alătură la formele u-
    chită şi şi-a făcut rădăcini adânci...   marea violentă a spiritului care nu­  nei recunoscute şi primite religio­
    (trage). Nu te mişca... Aşa... aşa...   mai  în  sine  îşi  are  isvorul  fiinţei   zităţi, de caracter pozitiv şi dog­
    Nu te mişca... Ei, ei... (se* aude un  sale  şi  legea  desvoltării  sale;  e   matic. Toate religiile pozitive îi par
    trosnet). Eram sigur!               reafirmarea contra oricărui fapt fi­  nepotrivite cu râvna de dumnezeire
      Vonmiglasov rămâne o clipă ne­    resc şi istoric al spiritului ca acti­  cu setea de eternitate cari o isto­
    mişcat  ca  într’un  fe!  de  leşin.  El   vitate autogenă şi autonomă. Pră­  vesc. E o dramă mistică, mereu în
    este uluit... Ochii-i tâmpiţi fixează   pădul  răsboiului  şi  al  înfrângerii   căutarea unui Dumnezeu pe care-1
    spaţiul, faţa-i palidă e scăldată în   asmuţând revolta frenetică contra   doreşte  şi  nu  reuşeşte  să-l  afle.
    sudoare.                            trecutului, istoriei, tradiţiei, de obi-   M’sticisrn fără Dumnezeu, mereu
      —  Mai  bine  mă  apucam  cu  un  ceiu făcute responsabile de un aşa   în căutarpa unui Dumnezeu. Reli-
    alt instrument... mormăie felcerul.  prăpăd, dădu un impuls enorm, în   giosita te nereligioasă, necontenit
    Ce întâmplare !                     Germania, mişcării expresioniste,   clătinându-se între îndoială şi ex­
      Venindu  şi  în  fire,  dascălul  îşi   care astfel apare ca expresia artis­  taz mistic, între desnădejdea de a
    bagă  degetele  în  gură  şi  în  locul   tică specific germană din cei zece   te găsi într’o lume fără Dumnezeu
    măselei  bolnave  dă  de  doi  colţi   ani de răsboiu şi de după răsboiu. Iar  şi bucuria nebună de a te simţi în­
    eşiţi afară din gingie.             drama  expresionistă e  rodul  pro­  cins  de  valurile  vecinicei  iubiri.
      —  Drac parşiv... rosteşte dânsul   fundei  revoluţii  ce  s’a  produs  pe   Există un personagiu care nu apare
    în fine. V’au pus aici, pe nişte irozi,  scenă prin erupţia furioasă a cic­  în drama expresionistă, şi care totuş
    spre pieirea noastră.               lonului expresionist.               e adevăratul erou: Dumnezeu, care,
      —  Mai ocăreşte... mormăie fel­     Contra faptelor naturii, contrava­  împresurat de nouri, dupăcum luna
    cerul aşezând cleştele în dulap. O-   lorilor cristalizate de istorie şi tra­  cârmueşte apele mării, aşa înalţă la
    braznicule...  Se  vede  că  n’ai  fost   diţie, drama expresionistă se revarsă  sine inimile, şi spre care purcede
    îndeajuns bătut Ia seminar... Dom­  furibundă: ea rupe legăturile din­  omul pelerin în deşertul vieţii. Şl
    nul Eghipetschi Alexandru Ivano-    tre  părinţi  şi  fii,  neagă  familia,   omul  îl  găseşte  pe  Dumnezeu  a-
    vici, care a stat vre-o şapte ani la   şcoala,  casarma,  statul,  naţiunea,   tunci  când  îl  găseşte  în  iubirea
    Petersburg... om cult... numai hai­  toate instituţiile cari împărţesc oa­  omului pentru om, iar în acest raiu
    nele după el fac vre-o sută de ru­  menii, întărâlându-i pe unii împo­  se  întră  prin  durere  şi  umilire,
    ble, şi nici dânsu nu m’a înjurat..   triva celorlalţi, şi strigă tare că este   plângere şi desnădejde. Chiar din
    Dar  tu  ce  fel  de  grozăvenie  eşti?   un  singur  mijloc  de  a  îmbunătăţi   acest motiv, iubirea în înţelesul co­
    Nu te teme, n’ai să crepi!          Statul: nimicindu-1; un singur chip  mun al  cuvântului,  iubirea de  fe-
      Dascălul  îşi  ia  prescura  de  pe                                   mee, nu  are  loc  în teatrul expre­
    masă  şi  ţinându-se  cu  mâna  de   Publicată  îu  ziarul  dispărut,  din  To-   sionist;  căci  ea  leagă  sufletul  de
    gură pleacă acasă.                  ripo : La Stampa, 1925, 6. II.      particular şi de simţuri,
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11