Page 9 - 1926-09
P. 9
Pag. 94 ■■■ — C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 82—11. 1926
CRONICA MUZICALĂ FLORI DE O ZI simţită nu numai pentru corpul
Dela Operă. profesoral al Universităţii noastre, ci
şi pentru tinerimea căreia prin tem
Alături de îmbogăţirea reperto peramentul său plăcut şi prin carac-
riului, numărul soliştilor creşte. Şi t Ion Paul. „Omul ca iarba, iar teru-i nepătat, i-a pătruns în suflet.
deoarece cântăreţii cu renume sunt zilele lui ca floarea câmpului“. Viaţa In urma sa, profesorul Ion Paul
angajaţi în alte locuri, achiz ţiile se curge netulburată înainte între ace lasă regrete unanime şi o amintire
fac mai ales dintre talentele tinere leaşi fatale limite ale începutului şi neprihănită. învăţăcei sufleteşti, de
din armia de debutanţi. Fireşte, sfârşitului; o generaţie dispare lă- asupra mormântului proaspăt care-i
Caruso şi Patti sunt mirag i ameţi sându-şi altei locul, pe când din tre în hide rămăşiţele pământeşti, rostim
toare... ci, ele fug mereu şi, când cerea lucrurilor se desprinde înca- un creştinesc: Fie-i ţărâna uşoară !
crezi că le-ai atins, dispar. E năbă denţă tulburătoare acelaşi dureros a-
dăioasă cărarea până la culme, unde te devărde: „Vremea trece, vremea vine“. *
încunună laurii spinoşi ai artei. Şi, a- Ultimii reprezentanţi ai eroicei gene
ceastă încununare e suprema răsplată. raţii pentru renaşterea noastră cul Meşterul Manole la Cluj. — La
Dorim din suflet să-şi câştige a- turală grupată în jurul „Junimii“ o săptămână după „Macbeth“ o
ceastă răsplată şi cei cari au cân rând pe rând se sting, asemeni unor trupă nouă de-a teatrului naţional
tat mai nou la opera locală. In spe licăriri stinghere de lumină, peste din Bucureşti, condusă de doamna
cial dş. Magda Mohora, îndrăsneaţa cari nepăsarea vremurilor noui a Macri-Eftimiu, a dat o nouă re
Aida dela reprezentaţia de scurt întins zăbranic de întuneric înainte prezentaţie de turneu, cu piesa:
adio a d-lui Apostolescu. Numele a- de vreme. Senin cum a fost toată „Meşterul Manole*. Povestea grea
cesta sono^ e cunoscut dela nişte viaţa, în ziua de 20 Februarie a. c. de poezie şi îndeosebi de simbol
concerte. Concertele i-au dat pres profesorul universitar din Cluj dr. înalt, a vestitului meşter legendar,
tanţa. Vocea de mezzo-sopran cald Ion Paul, unul dintre puţinii supra turnată în tiparele de nemuritoare
şi puternic, cu centrul bun şi vieţuitori ai acestei generaţii, şi-a artă a baladelor poporane, s'a des
notele de jos cam nesigure, ca o dat sufletul în mâinile Domnului făşurat astfel în faţa ochilor noştri
cârmuire inteligentă printre varia în al 69-lea an al vieţi sale. Viaţa diluată mult şi prezentată în formă
ţiile staccate şi pianissimele frumos lui a fost o viaţă nefrământată de dramatică. Domnul Victor Eftimiu,
redate; jocul de scenă meridional, adânci tulburări, dar plină în schimb oricât ar apărea de curios, a avut
nu glacial ca al d nei Nestorescu, îi de încordarea unei munci harnice parte pentru Meşterul dsale, de o
dau pe drept numele de Aida. O şi cinstite. S’a născut în comuna interpretare şi montare mult mai su
mai mare grija pentru sostenuto şi H ghiş aproape de Turda, iar învă perioare decât „Macbeth*-ul lui
o mai lentă trecere dela vocale la ţătura’ şi-a câştigat-o întâi din Shakespeare. — Nu vom judeca
liquide (a-r; a-1), cari ar întregi dic- şcolile Blajului în urmă din cele aici valoarea îndoielnică a piesei,
ţia, ar fi o şlefuire cu folos. ale Wienii, unde a avut trainice despre care întreaga critică dra
Cavalleria rusticana s-a premenit legături cu societatea'„România Juna“ matică a capitalei într’un glas îm
cu trei roluri: dl Săveanu (Alfio) — Ajuns profesor, a funcţionat întâi potriva dlui M. Dragomirescu, a
care a cântat şi în Aida (Amonasro), la Caransebeş, apoi la Slatina şi în fost de acord că e redusă, ducând
cu înecări şi cu vreocâteva pasagii urmă la Iaşi, iar într’o vreme a fost chiar o campanie violentă contra
reuşite, — impresionant nu mai în Director al învăţământului normal „eftimizării* primei noastre scene,
partea ultimă: „Să-l iert, dar nu şi primar. De-odată cu deschiderea totuşi câteva lucruri ni-s’au părut
se poate“ unde îşi deslănţui fioros Universităţii Ciujene, viguros şi plin absolut absurde şi fără folos. Apare
baritonul; apoi d-şra Pinciu (Lola) încă de avânt, a venit la C'uj unde astfel absolut inutil actul prim, pe
— o voce timidă şi un kix, — care a ocupat până în zilele din urmă trecut în Veneţia, cu tot lungul şir
!
probabil dupăce îşi va educa dealt catedra de estetică. A ături de a- al tiradelor în cari tot la al doilea
fel plăcutul sopran şi se va fami ceastă activitate pedagogică căreia cuvânt răsună banalul: „zidim 1 cu
liariza cu scena, va fi o Lola bu- i se mai adaugă şi un mare număr piatră, cu var şi cu sânge, prin
nişoară ; şi dl V. Chicideanu (7u- de cărţi didactice binepreţuite, în viaţă, prin moarte, zidim 1“... La fel
riddu). Crescut în mediul muzical ceasurile-i libere, profesorul Ion inutilă ba chiar neestetică şi izbi
al operei noastre, această fragedă Paul se îndeletnicia şi cu arta scri toare, schimbarea pe.care o face
;
promisiune susţ ne bine pe berban sului. Articolele sănătoase din „Condl Eftimiu în caracterul lui Manole
tul Turiddu. Respiraţia nui-e desă vorbiri literare“, „Archiva“, „Viaţa şi al soţiei sale, când inversează,
vârşită, dar tenorul liric al dâasului e Românească“şi „Luceafărul“, precum umanizând — chipurile — rolurile
limpede şi relativ voinic, neşovăitor şi poveştile de-o pitorească atmosferă stabilite de baladă poporană. In
la notele înalte, şi cotinuu; price ţărănească ş în deosebi acea'îrumoasă locul unui Manole hotărât care-şi
]
perea rolului — â la Apostolescu povestire din frământările luptelor aşează mai presus de orice visul
— îi conferă cu prisosinţă un rang anului 1848: Florică celeraşul, sunt său de artă (aici e puterea simbo
în ierarhia valorilor la opera Română. dovezile unui incontestab.l talent lului) din baladă, (ând dsa ne dă
O operă de provincie nu poate literar şi ale unui suflet care a pă un Manole de ceară şi ’n schimb
avfâ exgenţe mari; aceste achiziţii truns adânc taina limbii şi a dati- în femea acestuia, una hotărâtă şi
însă, stau dovadă că nu poate fi nelor poporale. Pentru cei cari îl cu voinţă de-a fi zidită, dsa face
vorba de o mort ficare a acestei ascultau, vorba lui avea reflexe lu scene de efect teatral pentru un
instituţii muzicale, că aci se mun minoase din înţelepciunea prover anumit public, dar rămâne departe
ceşte, şi se munceşte sub o prive belor, un sănătos parfum de curată alături de artă.
ghere pricepută, care poate da fructe limbă ţărănească şi o vioiciune Interpretarea, deşi a fost făcută a-
sănătoase publicului indiferent. neobişnuită pentru vârsta sa. De- proape tot numai de începători ne
Aurel Decei aceea moartea lui e o pierdere siguri, a salvat multe părţi şubrede.
