Page 10 - 1926-10
P. 10

Pag. 106   .....................................  - - - - -   C  O  S  I N  Z  E  A  N  A    - - - - - - - -  -------------------------------7—111. 1926

             FLORI DE-O ZI                      ales că Mărioara Voiculescu ne-a    Să nu ne mai mirăm atunci, că ţă­
                                                dovedit că se pot înjgheba şi an­
                                                                                    rănimea noastră se arată prin unele
                                                sambluri bune.                      locuri reacţionară faţă de unele re­
                                                                *                   forme necesare, să nu ne mai mirăm
               Turneul Mărioarei Voiculescu.       O  învăţătoare  neştiutoare  de   că opun rezistenţă dârză introducerii
             Ciprian,  Macri-Eftimiu  şi  acum   carte. Sunt împerecheri de cuvinte   noului calendar, d. ex. Cine să-i fi
             Mărioara Voiculescu. Trei trupe ale   al căror sens e stupid, a căror con­  ridicat la gradul de înţelegere, cine
            Teatrului National din Bucureşti cari  cretizare în realitate repugnă celei  să le fi infiltrat în suflet sâmbu­
            în interval de două săptămâni s’au   mai elementare j jdecăţi. Ce se poate  rele luminii primitoare?
             abătut pe la Cluj. Gândindu-ne că   mai absurd, mai inadmisibil percep-   Ne-ar trebui mai puţ ni inspectori,
             acelaş teatru mai are o trupă ple­  tibilităţii decât îmbinarea: Analfa­  dar în selectarea lor să fie exclus
             cată  în  turneu  (cu  I.  Livescu)  ne   betă iniţ atoare în alfabet. Se poate  politicianismul. Navem nevoie de
             punem întrebarea : ce fac cei 70—80  închipui o  astfel de realitate? De   inspecţii săptămânale, făcute de cele
             de  actori  plecaţi  acum  în  turnee,   s gur că nu. Şi totuşi., cu tot veacul   mai multeorl cu singurul scop de
                                                 ;
             când sunt la Bucureşti? Răspunsul   al XX lea, n’am ieşit din lumea mi­  a înfunda în buzunar diurna, cari
             evident e : nimic, bineînţeles dacă   racolelor, căci minunea există. Cazul
                                                                                    nu corijază pe învăţătorii analfabeţi,
             ru considerăm lupta pentru roluri   a fost relatat s’mplu de unele ziare,   împiedecă însă desfăşurarea normală
             drept activitate. Faţă de acest Teatru  comentat, pătrunse de tragicul reali­  a activităţii celor capacităţi şi con­
             Na^onal din Bucureşti, cu personal   tăţii, de altele. Locuitorii din comuna
                                                                                    ştienţi.  Două  inspecţii  la  an  sunt
             de  sute  de  actori,  Ardealul  are  o   Cicbanu.judeţul Constanţa, s’au plâns
                                                                                    suficiente,  făcute  însă de  oameni
             singură trupă de teatru românească   Ministerului Instrucţiunii că învă­  cari  îşi  dau  seama  de  gravitatea
             (şi 9 minoritare). Se impune deci   ţătoarea lor e neştiutoare de carte.   chemării lor, având în vedere numai
             să întrebăm mai departe: dece nu   Şi această învăţătoare, care singură   scopul  superior  pentru  care  sunt
             se înjghebează o trupă pentru tur­  are nevoie de iniţiere în alfabet, trei  creaţi.
             nee permanente în Ardeal, o trupă   ani  a  stat  ca  să  împrăştie  lumina             *
             valoroasă  însă,  care  să  dea  câte   crerului său întunecat, printre locu­  Conferinţele Ligii Culturale.
            8—15 reprezentaţii într’un oraş?    itorii  comunei, trei serii  de  clase   — Născută din naţionalism curat,
               Dar după această întrebare, care   s’au perindat, ca să primească mis­ pentru unitatea culturală a tuturor
             va rămânea fără răspuns, se cuvine  terele scrisului din mânile-i nede-  Român'lor, deci ca o pregătitoare a
             să  revenim  la  turneul  Mărioarei   prins %cu răsfoirea cărţilor. Pe cine marei uniri politice, Liga Culturală,
                                                     a
             Voiculescu, de care ne ocupăm, şi   să învinuim acum? Pe învăţătoarea? atunci când de-odată cu pacea lu­
             care contrar trupelor precedente ale   Marea  ei  ignoranţă  ne  împiedecă  mii şi-a văzut împlinirea idealului
             T. N. din Bucureşti, ne-a ofer't co­  dela  aceasta,  ea  nu-şi  putea  da   nu  şi  a  văzut  şi  sfârşitul  meniri'
             media plină de vervă a dlui I. Mi-   seama de ridicolul tragic al situa­  sale. Departe ca încă toţi Românii
             nulescu „Manech’nul Sentimental“   ţiei. Pe locuitorii comunei cari au   să  fie  adunaţi  în  aceeaşi  unitate
             (despre care am vorbit în nr. 3 al   tolerat-o atâta timp? N ci pe aceş­  politică,  ei  nu  sunt  încă  înfrăţiţi
                                                                       5
             Cosinzenii) într’o distribuţie bună,   tia. Ei n’au chemarea şi nici dreptul nici  sub  steagul  aceleiaşi  unităţi
             capabilă  de  a  ne  face  să  simţim   să examineze strălucirea făcliilor  culturale.  Dacă  L'ga  ajutată  mult
            fiori  de artă,  nu de repulsiune ca   aduse  în  satul  lor,  şi  deci  nu  pot  de Astra, a făcut pregătirea sufle­
             la ansamblul Manolachelui în mij­  să  le  constate  intensitatea.  Când  tească pentru unirea Ardealului cu
             locul căruia a venit să ne convingă   au  cunoscut  realitatea  —  desigur  ţara  mamă,  acum  după  unire,  ea
             de arta sa, dna Macri. Dna Mărioara  observând asupra copiilor o evoluţie...                            ;
                                                                                    şi-a  simţit  greaua  datorie  de-a-ş
             Voiculescu merită lauda noastră nu   retrogradă—şi-au făcut deplin da­  desfăşura puterea de muncă,şi de-a-şi
             numai  pentru  arta  cu  care  ne-a   toria. Sunt însă alţii, cari au dreptul,  îndrepta  atenţia  şi  spre  Românii
             redat  eroina  piesei,  cucoana  din   datoria şi posibilitatea de a controla,  mai puţin fericiţi, de peste hotare.
             lumea mare rece, mândră, orgolioa­  examina şi constata realităţile de   Ideal nou a răsărit din întrunchi-
             să  întâiu,  încălzită  apoi  de  focul   fapt. Iţi stă mintea în loc, neputin­ parea binecuvântată a celui vechiu,
             patimei  până  la  uitarea  de  sine,   cioasă de a pricepe, cum, când ţara  ideal nou care de-ocamdată îşi pipăe
             iar în urmă revenită la atitudinea i  inundă de controlori şcolari, dela  drumul cel mai potrivit şi cel mai
             iniţială, reintegrându-se în viaţa ei  subrevizori până la inspectorii ge­  demn.
             obişnuită,  de-odată  cu  uşa  ce  s’a  nerali, poate să rămână neobservată   In acest scop, aici în inima Ar­
             închis după personagiul care a în­  în  decurs  de  trei  ani  o  astfel  de   dealului,  unde  se  simt  mai  tare
             semnat  un  epizod  curios  în  viaţa   situaţie? Pentruce atâta inspecto-  încă urmele vei hei asupriri politice,
             ei amoroasă, ci şi pentru faptul că   rime, pentruce atâta îngrămădire de  Liga Culturală a organizat o serie
             prin ansamblul dsale ne a scutit de   diurne, când suntem siliţi să ajun­  de conferinţe asupra Românilor de
             roşeala ce ne cuprinde de câte-ori   gem la astfel de constatări tragice.  peste hotare. Prima din serie, con­
             vedem că un minoritar din mulţii   Or...  să  fie  un  caz  analog,  celui   ferinţa dlui Prof. univ. G. Giuglea
             în mijlocul cărora tră’m, se abate   relatat de dl Cezar Petrescu în „Cu­ despre  Românii  din  Serbia  a  des-
             la reprezentaţiile trupelor venite în   vântul“,  când  se  constatase  că  o  veJit realităţi dureroase cari atacă
             turneu, cu gândul să cunoască arta  servitoare ajunsă învăţătoare se bu­ tot mai adânc viaţa naţională a celor
             dramatică din capitala ţârii româ­  cura „de deosebita favoare a revi­  300000  Români  de  pe  valea  Timo-
             neşti.                             zorului şcolar? Nu mai comentăm.  cului. La un număr atât de consi­
               Odată  şi  odată,  nu  vom  scăpa  Am dori să nu fie adevărat, să fie  derabil  de  Români,  nu  există  o
             oare de turneele compilate din ac­  un simplu svon, teamă-ne e însă că  singură şcoală sau biserică naţională,
             tori de a cincea mână? Căci să nu  acest caz nu va fi unic,că vor mai   elementele  cele  mai  puternice  în
             se  uite,  dacă  ştim  aplauda,  s'ar  exista şi altele, dacă nu de aceeaşi  lupta  cu valurile de desnaţionali-
             putea întâmpla să şi fluerăm, mai  gravitate, însă desigur, asemănătoare. zare. O propagandă românească


                                      /
   5   6   7   8   9   10   11   12