Page 11 - 1926-10

1—III. 1926 ------------ —— — ----- C O S 1 N Z E A N A — ...... ...........riM*iliiifiiiinn rari in»" pag. 107

pe orice căi, şi printre aceşti Ro­ cepe cât mai curând şi realizarea luă ca moşneag cu priviri senine şi cu
mâni se impune acum când se trimbi- acestui proiect, caşi a altor multe plete de argint. Fusese un dar al verii
şi toată viaţa lui trecuse luminoasă,
ţează peste tot, spiritul păcii şi dreptul caldă, bogată şi inflorită ca o zi de vară .
şi frumoase proiecte, croind în zi­
H
naţionalităţilor, mai mult ca oricând. lele noastre o epocă de glorie a
Liga culturală a cărei menire e societăţii pe care o conduce. Scrisă clar, cocentrat şi mai pre­
chiar aceasta, prin mijloacele ei, * sus de toate frumos şi cu suflet,
are nu numai chemarea, dar chiar O broşură preţioasă. — D.n broşura dlui Vâlsan este o podoabă
datoria să o iacă. Intr’unul din când în când, printre multele sale preţioasă în biblioteca poporală a
numerele viitoare vom reveni a- broşuri de popularizare ştiinţifică Astrei şi nu ne îndoim că va trezi
supra acestor conferinţe. şi literară, „Asociaţia“ din Sibiu ecou în sufletul cetitorilor ei. De-
* publică şi scurte lucrări, cari prin aceea am dori-o răspândită cât mai
„Enciclopedia Românească“. felul cum sunt scrise şi prin simţi­ mult, nu numai între săteni ci în
La şedinţa plenară a secţiilor ştiin­ rea care este turnată în ele, stăruesc deosebi între şcolari, cărora le-ar
ţifice şi literare ale „Astrei*, ţinută în sufletul cetitorului vreme înde­ putea fi de mult folos. Acum când
în 16 Februarie c., dl Onisijor lungată, trăgând în urma lor o bine­ poate ne gândim mai puţin la per­
Ghibu — „sămănătorul de idei“, cuvântată brazdă de lumină. Peste sonalităţile culturale ale trecutului
cum l-a caracterizat preşedintele noianul faptelor zilnice cari smulg nostru, broşura dlui Vâlsan, scrisă
Asociaţiunii, a argumentat convin­ de partea lor atenţia lumii, chiar şi pe înţelesul poporului e binevenită.
*
gător necesitatea urgentă a întoc­ pentru cetitorul mai rafinat, — şco­
mirii unei mari Enciclopedii româ­ lar, meseriaş, învăţător, preot, etc. Dicţionarul Junimii. A fost fe­
neşti, care să fie biblia culturii — al satelor noastre, câte-o astfel ricită ideea D-lui I. Negruzzi de a
noastre, însemnând momentul ac­ de carte înseamnă un popas răcori­ scrie un Dicţionar ai Junimii. Ca
tual de evoluţie al poporului nostru. tor şi o mângâiere sufletească. unul ce şi-a închinat cei mai fru­
Generaţia dela sfârşitul veacului Broşura mai nouă din Biblioteca moşi ani ai vieţii Convorbirilor Li­
trecut, prin stăruinţa vrednicului poporală a Astrei, in care dl Geor^e terare — „oglinda fidelă a Junimii“
secretar de atunci al „Astrei“, a Vâlsan prezintă cetitorilor Povestea — dsa era, azi, cel mai indicat
ştiut elabora întâia noastră Encic­ vieţii lui Vasile Alexandri are din să-l scrie.
lopedie, care, pentru vremea de belşug lumina, simplitatea şi căldura Notele biografice ale membrilor,
atun:i, era cinstit redactată şi a- unei astfel de lucrări, care să pă­ poreclele aruncate abil în atmos­
proape suficientă ca material. Astăzi trundă la inima celor către cari se fera de veselie ce ’ntovărăşia cre-
însă ea mu mai poate satisface. O adresează. Din fiecare rând, scris dinciosă şedinţele societăţii — vin
Enciclopedie trebue mereu înoită, clar şi neînzorzonat cu podoabe să ne vorbească sfios şi cu îndu­
căci ştiinţa, ale cărei rezultate le inutile, viaţa şi figura marelui nostru ioşătoare nostalgie de „timpul bun“
fixează, progresează mereu şi as­ poet răsare vie şi mare. Cuvintele al lunimii.
pectul lumii, pe care îl oglindeşte măiestru îmbinate, culorile fragede Dl Negruzzi ne spune că cele
se schimbă în continuu şi „Dicţio­ şi descrierile pline de poezie ale două dosare (ale Junimii) au dis­
narul Universal“ al lui L. Şâineanu munţilor unde Alexandri a cules părut cu ocazia unei aniversări.
nu poate înlocui astăzi o Enciclo­ poezia noastră poporană, arată vă­ Astfel mult material, care ar fi îm­
pedie. Ne trebue o Enciclopede, dit talentul literal al celui ce a scris bogăţit Dicţionarul dsale, s’a pier­
care să satisfacă orgoliul nostru de „Povestea unei tinereţi“ şi „Grădina dut. Acesta pe care-1 aduce e, în
popor ajuns la o maturitate poli­ părăsită“. Căci dl Vâlsan este un mare parte, cules din amintire. Dar
tică şi pornit pe calea unei vigu­ scriitor care simte adânc fumuseţele cum amintirea d-sale vine mânâ’n
roase creaţii culturale, care să stea naturii şi ştie să le îmbine cu stă- mână cu vechiul spirit al societăţii
la înălţimea marilor Enciclopedii r le noastre sufleteşti. Spicuirea pa- isbuteşte să ne trezească în suflet
ale popoarelor apusene. ginei în care povesteşte zilele din imaginea vie a întrunirilor în care
„Astra* este cea mai chemată să urmă ale bardului dela Mirceşti, Eminescu şi-a citit cele mai minu­
dea această operă, căci are la dis­ e convingătoare: nate poezii, iar Maiorescu cele mai
poziţia ei mai multe puteri de mun­ rodnice îndrumări literare. In casa
„Zilele calde ale verii se urmau una
că, din toate domeniile activităţii după alta. Bătrânul, slăbit acum, privea lui Maiorescu, Pogor sau a d-lui
spiritului omenesc, decât oricare prin ferestrele deschise ale odăii lui. Negruzzi se’ntrunea societatea ce
altă instituţie culturală românească. Poruraburile verzi, înspicate, acopereau n’a cunoscut alte statute decât cele
Academia Română de 60 de ani nu ogoarele în jur. Şiretul curgea lin sub două vorbe prin care orice discu­
ne-a putut da încă Dicţionarul lim­ umbra luncii cântate de poet. Din sat ţie se’ntrerupea, pentru a da loc
se auzeau glasurile copiilor şi pe dru­
bii române, iar „Astra“, cam de muri albe sătenii îşi îndemnau boii glumei să-şi verse în suflete picu-
aceeaş vârstă, ne-a dat până acum blânzi. înjugaţi la carele scârţâitoare. rul său înviorător: — „anecdota
o Enciclopedie suficientă şi credem Era linişte... Vântul arunca prin ferestre primează“. Dar peste atmosfera de
că ne-o va da şi pe a doua Encic­ calde mirosuri de floare şi din cerul se­ veselie, provocată de spiritele în
nin plouau raze peste câmpurile toate,
lopedie de proporţiile pe cari le plouau şi pe fruntea pleşuvă a poetului, care scăpărâ inteligenţa neastâm­
reclamă vremea noastră. Pentru a- ca o binecuvântare venită din înălţimi părată a lui V. Pogor, sau de a-
ceasta îşi va şti as’gura şi concursul Şi când bătrânul îşi ridica ochii, vedea necdotele, adesea corosive, ale lui
celorlalţi muncitori în ogorul cul­ departe şirul munţilor viorii, deasupra 1. Creangă, 1. Negruzzi sau N. Gane,
cărora uriaşul Ceahlău se ridica măreţ
turii noastre, cari nu se numără ca o cunună pe fruntea Moldovei. Aşa stăruia şi aceea de o înaltă inte­
printre membrii ei activi, după cum se înălţase Alexandri peste atâţia oameni lectualitate, creată de înţelepciunea
şi fericitul Diaconovici a putut-o ai vremii sale, precum se înălţa Cea­ adâncă a lui Eminescu, şi de per­
face aceasta acum treizeci de ani. hlăul peste murţii din jurul său... Se sonalitatea covârşitoare a dlui Ma­
stinse în 22 August 1890. Vara-1 adusese
Avem nădejdea că energicul pre­ în m jlo:ul nostru ca prunc cu zimbetul iorescu.
:
şedinte de astăzi al „Astrei“ \i în- pe buze şi ochi nevinovaţi, tot vara ni-1 Ceea ce-i strânseseră împreună