Page 5 - 1926-10
P. 5

1
         7—III. 1926                        ----------  C  O  S  1  N  Z  E  A  N  A    - - - - - - -  ■............      ■- Pag. 101

         găţia. îşi întinde şi el braţul unui  sectei.  Păianjenul  îi  deschise  lui  o pereche de păianjeni. De atunci
         păianjen  şi  are  pe  cel  mai  roşu  Omogu  o  rană  adâncă,  din  care   blestemul.
         dintre  rubine.  Ca  biciuit  de  un   suge sângele, puterea eroului,, pre-   Ca  nişte  fiare  hâmesile  sclave
         demon rău, vrea alte rubine. Stră­  fâcântţu-l într’un rubin de o frum-  strălucirii rubinului roşu, bărbaţii şi
         lucirea roşie, blestemul strălucirii  seţe uimitoare. Nechibzuitul Omogu femeile din insulă şi-au dăruit sân­
         1’a cuprins şi pe el. „Rubine, ru­  vesel că va câştiga un păianjen a-   gele gurii nesătule a insectei.
         bine,  strălucire“,  urlă  lordul  şi-şi  tât de minunat, încrezut in puterile   Bătrâni gârboviţi, tineri cu sân­
         întinde braţul la zeci de păianjeni.  sale, îşi grăbeşte sfârşitul, luptân-  gele viu şi cald, au început să jert­
         Are zece, douăzeci, o sută de ru­   du-se cu încredere şi fără înceti­  fească strălucirii moarte, lăcomiei
         bine. Mari cât o seminţâ de grâu,   neala dibace, care oboseşte adver­  vicioase. Se închideau în casele lor
         cât o boabă de porumb, cât un ou    sarul.  In  câte-va  clipe  fu  ucis  de  scunde şi pline de mizerie şi după
         de  vultur.  Strălucirea  lor  îl  îm­  braţul mişelesc.               uşile ferecate jertfeau lăcomiei. Viaţa
         bată, viaţa i s’a mutat în ochi, nu­  Toţi, cari au încercat lupta, eroi,  li se scurgea în rubine, în strălu­
         mai  prin  ei  mai  trăeşte.  In  ochi  de  cari  se  temeau  chiar  zeii,  au   cirea deşartă. Şi pe când trupul li
         i se răsfrâng razele rubinului, prin  căzut ucişi, căci duşmanul viclean  se răcea sub suflarea morţii, ochii
         ochi  îşi  scaldă  sufletul  lacom  de   le fura puterile, cercând minunea   le  ardeau  încă,  le  erau  deschişi
         bogăţie.                           păianjenului în sâigele fiecărui lup­ mari, să soarbă în întregime lumina
           Ala se blestemă. Cu braţele sale  tător.                             blestemată. După zile, după-ce cor­
         slabe  vrea  să-l  răpească  vrejii.  Ii   Când  nu  mai  rămase  un  bărbat  pul începea  să li se descompună,
         şopteşte cuvinte dulci, îi oferă stră­ vrednic  de  luptă,  Duhul  prefăcut  ochii aceia grozavi, ochii lacomi de
         lucirea ochihor săi frumoşi, căldura le vorbi strămoşilor: Deşi sunteţi   avar,  răsfrângeau încă strălucirea
         sânilor  ei  plini,  dar  el  netrebnic  nevrednici de acest dar preţios, eu  bogăţiei.
         nu vrea decât strălucirea rubinului. vi-I voi da, în chimb îmi veţi zidi   In noaptea nunţii, amantul dor­
           Lordul simte că viaţa i se duce,  temple şi îmi veţi ridica altare, ca  nic de îmbrăLşeri calde şi sărutări
         că  şi-a  furat  cu  fiecare rubin din   unui zeu, care vă stăpâneşte.  pline  de  patimă  şi  foc,  îşi  găsea
         şirul zilelor, dar  vraja e mai tare   Şi strămoşii mei au ridicat altar  iubita mai albă decât albul pernii,
         blestemul e mai puternic, lăcomia  lăcomiei, în rugăciunile lor proslă­ împodobită  cu  cele  mai  scumpe
         are ghiare de oţel.                veau avariţia şi strălucirea moartă.  dintre  rubine,  dar  fără  dragoste,
           S’a  prăbuşit,  dăruindu-şi  viaţa   Duhul a împărţit fiecărui om câte fără îmbrâţişeri şi fără viaţă.
         lăcomiei, iar Ala l’a adus în bra­
         ţele ei slabe la marginea mării, i-a          A F  O  S  T  . . .
         turnat sânge din sângele ei şi gă­
         sind  o  barcă  îl  duce  departe  de              — Ady  —
         insula blestemată. întâlniţi de-o co­
         rabie engleză sunt luaţi şi duşi la           A fost, a fost ce astăzi nu mai este,
         Ceylon.                                       Când aşteptam pe cineva 'ntr'o primăvară. .
           Lordul scăpat de sub vraja bles­            A fost, a fost... neastâmpăratu-mi suflet
         temului,  îi  mulţumeşte  frumoasei           4 tras cu el spre maluri o poveste
         mântuitoare, jurându-i credinţă veş­          Şi-a tras cu el o umbră de femee...
         nica.
           Feric ţi se îmbarcă pe o nouă co­           Unde-o găsi? Nu ştiu1 Eră însă o sfântă
         rabie şi pleacă ca doi bogaţi în spre         Poveste nouă şi umbra o minune.
         Anglia.
           Pe  drum  princesa  îi  povesteşte          Mi-e dragă pururi umbra şi povestea —
         lordului taina rubinelor blestemate.          Şi cea mai sfântă umbră şi poveste,
                                                       Demult, într'o vrăjitorească noapte,
           „Un duh rău alungat de un duş­              S’a deşteptai prin mine la vie aţă —
         man mai puternic decât el, îşi găsi
         adăpost în insula noastră. Strămoşii          A fost, a fost ce astăzi nu mai este/
         mei au fost viteji iscus’ţi, dar în­
         gâmfaţi de isprăvile lor neîntrecute,         A fost, a fost ce astăzi nu mai este,
         erau batjocoritori şi răi. Gâsindu-1          Căci în aceeaş noapte fermecată
         pe duh neputincios îi smulg penele            Femeea şi povestea mea îndată
         aripilor şi-1 aruncă în mare. Duhul,          Cu chipul lor m'au îngrozit şi mă făcură
         căruia  râsbunarea  îi  înseflă  noi
         puteri, scapă de Ia moarte şi înar­           Să-mi lapăd grabnic sufletul de amândouă:
         mat de toate vrâjile firii sale vic­
         lene, se reîntoarce după zile, che­           Nu-i, nu i a mea niciuna din acestea
         mând la întrecere cu arma pe cei              Se rătăciră 'n sufletu-mi minuni streine,
         mai viteji dintre bărbaţi. învingă­           Streină-i umbra şi la fel povestea —
         torului îi promite ca dar un păian­           Si într'o noapte spornică în taină
         jen  minunat,  care  se  hrăneşte  cu
         sânge  omenesc,  pe  care  îl  pre­           Am pus pe ele o fermecată haină
         face în rubrn scump.                          Din cea din urmă fierbere de suflet —
           1-1 întinde lui Omogu, temutul
         meu strămoş, care eşi la luptă cu             A fost, a fost ce astăzi nu mai este...
         duhul,  după-ce  încercă  vraja  in­                                               Teodor Murâşanu
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10