Page 8 - 1926-10
P. 8

Pag. 104                                  C  O  S  I N  Z  E  A  N  A   ------------------------------------------  7 — 111. 1926

             zdreamţa  unei  mile,  subt  care  se                                        CRONICA DRAMATICĂ
             ascund ochii de şarpe ai unei ironii
             veninoase.                                            PAPA LEBONNARO
               Copiii,  cu  glasurile  lor  sfinte                  dramă în 4 acte de Jean Aicad
             înalţă imnuri zeului:
                                                   După „Povestea de iarnă“ a lui  reze viguros liniile sufleteşti, tur­
                  ...................            Shakespeare, reprezentarea căreia  nând până în cel din urmă lacheu
                  Şi iez i mai ales
                  să ni-i fereşti pe stânci      n’a  însemnat  mai  mult  decât  un   de pe scenă, esenţă de viaţă ade­
                  de râpile adânci.              succes mediocru în cumpăna jude­    vărată. A ţii cari nu au în aceeaş
                  Tu, groaznic neînţeles.“ (p. 7~);  căţii  artistice,  premiera  nouă  cu  măsură  darul  sfânt  al  creaţiunii,
                                                 piesa  în  patru  acte  a  unui  destul   îşi concentrează toată puterea lor
             poporul cade cucernic în genunchi
             fecioarele îi încununează statua.   de obscur poet francez, ne-a dăruit  asupra personagiului principal lu-
                                                 un spectacol de toată frumuseţea.  minându-1 din toate părţile, făcând
               Lângă  o  columnă,  în  vârtej  de   Jean Aicard, în ierarhia valorilor,   din el coloana vertebrală şi punctul
             friguri şi de extaz, profetul se pre­  faţă  de  Shakespeare  are  aspectul  de  interes continuu  şi în creştere
             găteşte de fapta mare. Sălbatic' se   unui  muşuroiu  faţă  de  un  munte  al piesei. Succesul pieselor de a-
             repede asupra statuii lui şi o fărâmă   cu  piscul  în  soare.  Totuşi  piesa  cest fel, în cari se afirmă un singur
             cu pumnii. Cu bucăţi din statua lui   „Papa Lebonnard“ prin laturea ei  suflet, atârnă aproape în întregime
             poporul înfuriat îl omoară:         sentimentală, prin conturele precise de interpretare. In rândul acestor
                                                 ale personagiului principal şi prin  fel  de  piese  se  înşiruie  şi  „Papa
                           „Unul                 simplitatea ei, încântă mai mult su­ Lebonnard“. Ea este prin excelenţă
             (lângă columna din faţă cătră vecinul său)   fletul şi ochiul decât artificiala „Po­ povestea  unui  singur  caracter,  a
             Zamolxe e mort.                     veste de iarnă“, având parte şi de  unui singur suflet care se sbuciumă
                                                 o  interpretare  mai  fericită  detât  şi se sfâşie, neînţeles şi mereu umi­
                          Al doilea              aceasta şi de un răsunet mai cald   lit de însăşi familia sa. Intre ma-
                                                 între privitori.' Astfel fiind, pentru  nechinii cari se agită şterşi şi fără
             Dar ne-a adus pe Dumnezeu.
                                                 teatrul nostru, premiera din urmă  personalitate  la  rampă,  aduşi  de
                           întâiul               — deşi jucată în hţa unei săli mai  fantezia  autorului  pentru  tehnica
                                                 mult goale decât pline — a însem­ scenică a operei sale, bătrânul Le­
             Orbul e ierăş între noi.            nat  o  reabilitare.  Piesa  lui  Jean   bonnard este singurul om adevărat*
                                                 Aicard, etichetată dramă, dar lipsită om în care freamătă fluidul dum-
                          Al doilea              de  elementele  externe  cari  să  o  nezeesc al vieţii şi care simte du­
                     u
             ... şi’n noi      •     (p. 79—80).  justifice ca atare, în afară de tra­  reroasele sfâşieri sufleteşti cari îl
                                                 gicul cotidian al neînţelegerilor cas­frământă, cu atât mai puternic cu
               Astfel se sfârşeşte tragedia pro­  nice din familia Lebonnard, — a  cât le ascunde mai adânc. Subiectul,
             fetului mort pentru credinţa lui...  avut  puterea  să  încălzească  şi  să   a cărui acţiune externă e împletită
               Ea  nu  este  însă numai  tragedia   cucerească  inimele.  Şi  pentru  o   de un singur om, secondat de şapte
             Iui.  In  Zamolxe  Lucian  Blaga  a   piesă care nu clocoteşte de pasiuni  manechini, e destul de sărăcăcios.
             desfăşurat  simbolul  de  un  tragic   sau patimi revărsate, care nu îm­  Familia Lebonnard e împărţită în
             profund al eroului care moare pen­  prăştie sămânţa unor probleme a-  două. De-oparte doamna şi fiui său
             tru ideea lui. Drumul pe care Za­   dâncl sau a unor năzuinţi supra­    Robert, oameni mediocri dar hră­
             molxe şi-a sângerat trupul şi sufle­  omeneşti, această cucerire şi încăl­ niţi de ambiţii mari, iar de alta bă­
             tul în spini, la căpătui căruia moar­  zire de inimi e semn de durabilitate. trânul Lebonnard cu fică-sa Jeana,
             tea  aşteaptă  cu  neclintirea  fata­  In literatura dramatică sunt opere  suflete  bune.  nobile  şi  modeste.
             lităţii,  este  drumul  oricărui  erou   şi  opere.  Unii  autori,  pentru  cari   Doamna şi Robert, în setea lor de
             mare. Şi simbolica „misterului“ este  tehnica înseamnă punctul din urmă  mărire, voiesc s’o mărite pe Jeana
             atât de cuprinzătoare încât se poate   al  artei,  se  silesc  să-şi  dee  toată   după un conte, cu riscul de-a o ne­
             compara,  fără  exagerare,  cu  cea   puterea talentului în împletirea cât  ferici chiar, căci ea iubeşte pe un
             din tragediile antice, cu cea adân­  mai dibace şi mai cu efect a acţiu­  doctor cinstit şi sărac. Bătrânul do­
             cită în mituri din operile lui Wag-   nii, subordonând astfel elementele  rind s’o facă fericită, o logodeşte cu
             ner, sau cu cea, mai omenească, a   de fond sufletesc, cadrului de forme.  doctorui. Lupta începe astfel chiar
             lui Ibsen.                          Alţii din contra, urmărind firul unei în sânul familiei. Toate aparenţele
                Despre alte feţe ale acestei opere   idei sau al unui sentiment, subor­  biruirţii  sunt  de  partea  Doamnei
             grele de artă — în numărul viitor.  donează elementele externe celq^  şi a lui Robert. Doctorul pe lângă
                                                 interne, negi jind prin aceasta latu­ că  e  sărac  e  şi  un  copil  bastard.
                                                 rea concretă care se adresează di­  Intr’o ceartă violentă, Robert cere
                                                 rect simţurilor. Contopirea în pro­  socoteală tatălui său pentru ruşinea
                                                 porţii  la  fel  de  puternice  atât  a   ce-a adus-o asupra lor. şi-l insultă
                                                 tuturor elementelor de fond cât şi   chiar. Nemai putând răbda, Lebon­
                                                 a celor de formă, într’o unitate or­ nard,  revărsându-şi  toată  durerea
                                                 ganică şi conţinând o semnificaţie  ascunsă timp de 15 ani, dă pe faţă
                                                 înaltă, este apanajul scriitorilor buni.  taina păstrată o viaţă întreagă : Ro-
                                                 In piesele lor, autorii cei mai mari,  bert încă e un bastard. Acesta cade
                                                 pe  lângă  că  dau  un  fond  adânc  sdrobit şi vrea să ia iumea ’n cap.
                                                 şi  o  acţiune  vie,  se  străduiesc  ca   Lucrurile se ’ndreaptă însă. Bună­
                                                 fiecărui personagiu să-i întipărească tatea şi dragostea lui Lebonnard, în­
                                                 un fel propriu de-a fi, să-i contu­  vinge totul şi în familie înfloreşte
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12